{{Traducere ENÎmbunătăţire}}

The '''Acacian SchismSchisma Acachiană''' was short break in communion between the Churches of a fost o ruptură scurtă dintre Bisericile [[Church of ConstantinopleBiserica Ortodoxă din Constantinopol|ConstantinopleConstantinopolului]] and şi [[Church of RomeBiserica Romei|RomeRomei]] during the late fifth and early sixth centuriesspre sfârşitul secolului al V-lea şi începutul secolului al VI-lea, caused by the publication of the provocată de publicarea ''HenoticonHenoticonului'', an attempt by Emperor o încercare a Împăratului [[Zeno (emperorîmpărat)|Zeno]] of the Eastern al Imperiului Roman Empire to force de Răsărit de a reconciliation between the Orthodox and the forţa împăcarea dintre ortodocşi şi [[Monophysitism monofizitism|Monophysitesmonofiziţi]] after the după [[Fourth Ecumenical CouncilSinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]]. The [[Henoticon]] was prepared by the ul a fost pregătit de [[PatriarchPatriarh]] of Constantinople ul de Constantinopol [[Acacius of ConstantinopleAcachie de Constantinopol|AcaciusAcachie]] at the request of the Emperor in the late fifth centuryla cererea împăratului spre sfârşitul secolului al V-lea. Acacius’ name was applied to the [[schism]] as he became the center piece in the resulting dispute among Numele lui Acachie însoţeşte numele schismei deoarece el a fost piesa centrală în disputa ulterioară dintre Zeno, Acaius, and Acachie şi Felix al III of Rome-lea al Romei.

==BackgroundFundal==While the Council of Chalcedon of Deşi Sinodul de la Calcedon din 451 established the Orthodox position in regard to a stabilit poziţia ortodoxă cu privire la ''Monophysitismmonofizitism'', and establishing it as şi l-a considerat ca fiind o [[heresyerezie]], the issue remained subiectul a divisive issue in the Church due to imperial political considerations for many decadesrămas un motiv de divizare în Biserică datorită consideraţiilor politicii imperiale pentru încă mulţi zeci de ani. The heresy was popular in Syria and Egypt and grew in other parts of the Eastern Empire where Constantinople was not popularAceastă erezie era populară în Siria şi Egipt şi creştea în importanţă alte părţi ale Imperiuliui Roman de Răsărit unde Constantinopolul nu era prea îndrăgit. Patriarch Patriarhul Proterius of de Alexandria was murdered in a fost ucis în anul 457 and replaced by a Timothy fiind înlocuit de Timotei al II -lea Aelurus, un monofizit, care a Monophysite, who after he died in 477 was replaced by the Orthodoxfost înlocuit la rândul lui după ce a murit cu un ortodox, Bishop John episcopul Ioan I Talaia, who after he offended . După ce Ioan I l-a ofensat pe Zeno, was replaced in a fost înlocuit în 482cu Petru Mongus, by the Monophystic leaning Peter Monguscare înclina spre monofiziţi. The thrones of De asemenea, tronurile [[Church of AntiochBiserica Ortodoxă din Antiohia|AntiochAntiohiei]] and şi [[Church of JerusalemBiserica Ortodoxă din Ierusalim|JerusalemIerusalimului]] were also occupied by Monophysiteserau ocupate de monofiziţi: Peter Gnapheus Petru Gnafeus (Fullo) and Theodosius respectivelyşi, respectiv, Teodosie.

ThusAstfel, by the time Emperor atunci când a fost înscăunat Zeno came to the throne in în 474, the Patriarchates of Patriarhiile de Alexandria, Antioch, and Jerusalem were in the hands of Antiohia şi Ierusalim erau în mâinile unor [[hierarchierarh]]s who were disposed to Monophysitismi cu aplecare spre monofizitism. While Deşi Zeno was a friend of Peter Gnapheus and sympathized with the Monophysitesera prieten cu Petru Gnafeus şi era un simpatizant al monofiziţilor, he came to the throne as el a defender of Orthodoxyurcat pe tron ca apărător al ortodocşilor. His defense of the Orthodox position was also forced by his rival for the thronePoziţia sa de apărător al ortodocşilor era, în plus, întărită prin aceea că oponentul său, Basiliscus, who had made himself the se declarase un protector of the Monophysitesal monofiziţilor. Confronted with Confrutat cu o puternică divizare a severely divided empireimperiului său, Zeno looked for a means to reconcile the parties and unify the Churchcăutat un mijloc de a împăca părţile în conflict şi de a uni Biserica. Zeno took the side of the Orthodox bishopsa trecut de partea episcopilor ortodocşi dar, de asemenea, but he also wanted to placate his friends in Egypt and Syriael dorea să-i împace pe prietenii săi din Egipt şi Siria.

In his attempt to conciliate the issues În încercarea de a rezolva această divizare, Zeno turned to the Patriarch of Constantinoplea căutat ajutor la Patriarhul de Constantinopol, Acacius, for helpAcachie. Acacius had supported the Orthodox position and had been accepted by Pope Acachie sprijinea cauza ortodoxă şi era în graţiile Papei Simplicius of Romeal Romei. AlsoÎn plus, Acacius and John Acachie şi Talaia were enemies, and Acacius had favored Peter erau inamici deoarece Acachie îl favorizase pe Petru Mongus over în defavoarea lui Talaia for Patriarch of la scaunul din Alexandria. ThusAstfel, în aceste împrejurări, in this environment Zeno charged Acacius with drafting l-a însărcinat pe Acachie cu redactarea unei schiţe de declaraţie de unire care, ulterior, a letter of union that became known as devenit cunoscută sub numele de ''Henoticon''.

The letter endorsed the decrees of the Scrisoarea întărea hotărârile de la [[First Ecumenical CouncilSinodul I Ecumenic|FirstPrimul]] and şi [[Second Ecumenical CouncilSinodul II Ecumenic|Al II-lea]]s held in Sinod Ecumeniuc, care avuseseră loc în [[NiceaNiceea]] and , respectiv [[ConstantinopleConstantinopol]] respectively and the position followed by the Fathers at the , şi poziţia urmată de participanţii la [[Third Ecumenical CouncilSinodul III Ecumenic|Third CouncilAl III-lea Sinod Ecumenic]] at Ephesuscare avusese loc la Efes. The [[hereticEretic]]s ii [[NestoriusNestorie]] and şi [[EutychesEutihie]] were condemned and the twelve Chapters of erau condamnaţi iar cele doisprezece capitole ale lui [[Cyril of AlexandriaChiril al Alexandrei]] were endorsederau reîntărite. The Henoticon stated that Christ is God and manHenoticonul afirma că Hristos este Dumnezeu şi om, oneunul, not twonu doi. His miracles and Passion are the works of one Minunile şi patimile Sale sunt lucrarea unuia (but it did not say whether person or naturedar nu spunea dacă este persoană sau natură) and those who caused division or confusion, or introduced a phantasyiar cei care provoacă divizare sau confuzie, that is affirm an appearancesau prezintă fantezii, were condemnedcum ar fi declararea unei înfăţişări?, and that one of the erau condamnaţi. Henoticonul mai afirma că unul din [[Holy Trinity|TrinitySfânta Treime]] was incarnates-a întrupat. The text of the letter was meant to satisfy everyoneTextul declaraţiei avea intenţia de a satisface toate părţile în conflict. Yet the Henoticon carefully avoided speaking to the nature or person of ChristTotuşi, ignoring the Orthodox position of Henoticonul evita cu grijă să vorbească despre natura sau persoana lui Hristos, ignorând poziţia ortodoxă despre ''one Christ in two naturesun Hristos cu două firi'', and used the expression of Peter Gnapheus that şi folosea expresia lui Petru Gnafeus cum că ''one of the Trinity was incarnateunul din Treime s-a întrupat''. Further the letter only named the first three councils with honor and did not mention the decrees of ChalcedonMai mult, as a concession to Monophysitismscrisoarea cinstea numai primele trei sinoade şi nu menţiona hotărârile de la Calcedon ca o concesie la monofizitism.

The Henoticon did not accomplish what Henoticonul nu a dus la împlinirea aşteptărilor lui Zeno had hoped. Zeno was able to persuade Acacius to accept the Henoticon which was remarkable as Acacius stood firmly for the Orthodox faith during Zeno’s confrontation with a reuşit să-l înduplece pe Acachie să accepte Henoticonul, ceea ce este un fapt remarcabil deoarece Acachie rămăsese ferm de partea credinţei ortodoxe în timpul confruntării lui Zeno cu Basiliscus, although his dispute with John . În schimb disputa sa cu Ioan Talaia and support for Peter şi sprijinul pentru Petru Mongus makes his Orthodox leanings appear weakerau făcut să pălească convingerile sale ortodoxe. The Henoticon offended many by its omissions rather than by its assertionsi-a ofensat pe mulţi prin omisiunile sale mai degrabă decât prin afirmaţii. Some of the Monophysites accepted itUnii dintre monofiziţi l-au acceptat, notably Peter în special Petru Mongus, which thereby secured him the position as Patriarch of Alexandriacare, while his Orthodox rivalîn consecinţă, John Talaiaîşi întărea poziţia de Patriarh al Alexandriei, was exiledîn timp ce rivalul său ortodox, having refused to sign itIoan Talaia era exilat deoarece refuzase să semneze Henoticonul. John went on to appeal his dismissal to RomeIoan a plecat să-şi pledeze cauza la Roma. Peter Gnapheus of Antioch also accepted Zeno’s new lawDe asemenea, Petru Gnafeus al Antiohiei a accepta această nouă decizie a lui Zeno. The extreme Monophysites rejected the Henoticon outrightMonofiziţii extremi au respins în totalitate Henoticonul. The Church of Rome found the document unacceptable and completely rejected itBiserica Romei a găsit documentul ca fiind total inacceptabil şi l-a respins în întregime. Even in the face of these objections Chiar şi în faţa acestor obiecţii, Zeno published the Henoticon in a publicat Henoticonul în 482 and deposed the Orthodox bishops and extreme Monophysites who refused to accept the compromiseşi i-a demis pe episcopii ortodocşi şi monofiziţi extremi care nu refuzau să accepte compromisul.

==SchismSchisma==John Talaia’s appeal to Rome added to Rome’s opposition to the Apelul lui Ioan Talaia la Roma a adus şi opoziţia acestei biserici la Henoticon. FurtherMai mult, John had Ioan s-a falling out with depărtat de Zeno and, in şi în 483, fled to Rome where he counseled Pope Felixa fugit la Roma unde l-a consiliat pe Papa felix. After După ce negocierile lui Felix was unsuccessful in negotiating with cu Zeno and Acaciusşi Acachie au eşuat, the Pope convened Papa a convocat un sinod local synod, in în 484, at which he deposed and excommunicated Acaciusîn care l-a demis şi excomunicat pe Acachie.

Acacius in turn removed Felix’s name from his diptychsDrept răspuns, Acachie l-a scos pe Felix din Dipticele sale. After the death of Acacius’ in După moartea lui Acachie în 489 and şi a lui Zeno in în 491, his successor as emperorsuccesorul la tronul imperial, Anastasius Anastasie I, while initially professing adherence to Orthodoxydeşi iniţial şi-a declarat adeziunea la Ortodoxie, was unable to reach an agreement with Rome in early negotiationsnu a putut ajunge la o înţelegere cu Roma la primele negocieri. Over the years as Anastasius grew closer to Monophysitism any chance for success faded as wellPeste ani, pe măsură ce Anastasie se apropia de monofiziţi, orice şansă de succes a dispărut. In În 518, [[JustinIustin]] succeeded Anastasius as emperori-a succedat lui Anastasie la conducerea imperiului. Justin was a firm supporter of OrthodoxyIustin era un sprijinitor ferm al Ortodoxiei şi, and with Patriarch John of Cappadociaîmpreună cu Patriarhul Ioan de Capadocia, progress was made in negotiating a reconciliation with Romereuşit să facă progrese în reconcilierea cu Roma. On În [[March 28martie]], 519, a reunion between the churches was achieved that included the striking of the names of Acacius, Anastasiusavut loc o reunire a bisericilor care includea şi scoaterea numelor lui Acachie, and Anastasie şi Zeno from the diptychsdin diptice.

==SourcesIzvoare==

==External linkLegături externe==

[[CategoryCategorie: Church HistoryIstoria Bisericii]] [[en:Acacian Schism]]