*În ambele practici, bizantină şi slavă, termenul ''axion'' este folosit şi pentru imnul cântat la [[Sfânta Liturghie]] imediat după [[sfinţire]]a [[Euharistie|Darurilor]].
Cel mai folosit axion este cel folosit în Sfânta Liturghie a Sfântului [[Ioan Gură de Aur]] când nu este o sărbătoare închinată [[Iisus Hristos|Mântuitorului]] sau [[Maica Domnului|Sfintei Fecioare]]. Se numeşte în mod obişnuit "[[Cuvine-se cu adevărat]]" (gr. Άξιον εστίν, sl. Достóйно éсть, Dostóino yesť):
:Cuvine-se cu adevărat să te fericim Născătoare de Dumnezeu,
:pe tine cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu te mărim.
În slavonă, imnurile care înlocuiesc "Cuvine-se cu adevărat..." se numesc "''Zadostoinik''" (sl. Задостойнникъ)," ceea ce înseamnă "în loc de 'Cuvine-se cu adevărat.'" Aceste imnuri provin din refrenul şi [[irmos]]ul celei de a IX-a strofe a Canonului Sărbătorii, care este cântată la [[Utrenie]].
La Liturghia Sfântului Vasile cel Mare se cântă următorul axion:
:De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura, soborul îngeresc şi neamul omenesc, ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat şi Prunc S-a făcut, Cel mai înainte de veci, Dumnezeul nostru.
:Că mitrasul tău scaun s-a făcut scaun s-a făcut şi pântecele tău mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.
:De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura, slavă ţie.
[[Categorie:Imnografie]]