Rufin din Aquileea: Diferență între versiuni
(→Scrieri: Traducere) (Etichete: Modificare mobilă, Modificare de pe versiunea pentru mobil) |
(Ortografice, eliminare format traducere) (Etichete: Modificare mobilă, Modificare de pe versiunea pentru mobil) |
||
Linia 1: | Linia 1: | ||
− | + | '''Rufin din Aquileea''' (344/345 - 411), cum este cunoscut '''Tyrranius Rufinus''', este un ascet creștin, scriitor bisericesc, istoric și traducător din greacă în latină. | |
− | |||
− | '''Rufin din | ||
==Viața== | ==Viața== |
Versiunea de la data 21 ianuarie 2019 18:07
Rufin din Aquileea (344/345 - 411), cum este cunoscut Tyrranius Rufinus, este un ascet creștin, scriitor bisericesc, istoric și traducător din greacă în latină.
Viața
Rufin s-a născut la Concordia, în apropiere de Acquileea, din părinți creștini. Și-a făcut studiile la Roma timp de mai mulți ani (aproximativ 360-368), fiind coleg și prieten cu Ieronim. Către 370 se întoarce la Acquileea și intră într-o mănăstire.
În 372 pleacă în Egipt pentru a studia cu Didim cel Orb la Școala catehetică din Alexandria. Întâlnește aici pe mai mulți din Părinții pustiei, de la Nitria, între care Macarie Alexandrinul. Tot aici o cunoaște și se împrietenește cu Melania cea Bătrână și, către 378, pleacă împreună cu ea la Ierusalim. Mănăstirea pe care o întemeiază sfânta Melania pe Muntele Măslinilor este o mănăstire dublă, în care Rufin se ocupă de comunitatea călugărilor, unii dintre ei veniți din Egipt în urma persecuțiilor arienilor[1].
În 386 Rufin se reîntâlnește cu prietenul său Ieronim, venit și el în Țara Sfântă pentru a se instala la Betleem, în condiții asemănătoare cu cele ale mănăstirii duble a lui Rufin și Melania.
La Ierusalim, Rufin a fost un apropiat al patriarhului Ioan al II-lea al Ierusalimului (386-417), fost călugăr în Egipt și considerat un susținător al „origenismului”.
Începând cu anul 394, Rufin și Ieronim se văd implicați în conflictul teologic dintre Epifanie de Salamina și Ioan al Ierusalimului, pe tema ortodoxiei scrierilor lui Origen.
În 397, Rufin se întoarce la Rome[2], dată care coincide cu debutul unei perioade de relativă acalmie legată de lupta origenistă. Aduce cu sine mai multe opere ale scriitorilor greci, și își reia activitatea scriitoricească. Traduce în latină De principiis a lui Origen, și Apologia pentru Origen lui Pamfil din Cezareea.
În 401 Rufin se retrage într-o mănăstire la Acquileea. Chestiunea origenistă ajunge și la Roma prin episcopul Teofil al Alexandriei, dar papa condamnă doar anumite teze ale lui Origen, nu întreaga operă, nici pe autorul ei.
În 408 pleacă spre sudul Italiei, din fața invaziei vizigoților (care cuceresc Roma la anul 410).
Moare în Sicilia în anul 411.
Scrieri
Rufin a tradus din greacă în latină numeroase alte lucrări, jucând un rol important în cunoașterea creștinătății orientale în Occident:
- Istoria bisericească a lui Eusebiu de Cezareea,
- mai multe scrieri sau fragmente din scrierile sfântului Vasile cel Mare (de pildă Micul Asceticon, care este prima versiune a Regulilor monastice ale Sf. Vasile cel Mare, păstrate doar în traducerea latină a lui Rufin și în siriacă),
- texte ale sfântului Grigorie Teologul,
- Historia monachorum in Ægypto,
- Romanul pseudo-clementin, unul dintre apocrifele Noului Testament
- poate și Războiul evreilor a lui Iosif Flaviu (traducere atribuită uneori lui Ieronim).
Rufin a scris el însuși o urmare a Istoriei bisericești a lui Eusebiu de Cezareea: a fuzionat cărțile 9 și 10, înlăturând pasajele prea favorabile arianismului sin cartea a 10-a și a adăugat două cărți care prelungesc relatarea din 325 până la moartea lui Teodosie I în 395 (rezultând o scriere alcătuită din 11 cărți, prezentată ca un tot unitar, cu un scurt paragraf la începutul cărții a 10-a în care este indicată schimbarea de autor). Devine astfel în aria latină primul care procedează astfel, și alții îi vor urma exemplul ( continuarea cărții lui Eusebiu a servit drept sursă și unor autori greci precum Socrate Scolasticul). Lucrarea îi este dedicată lui Chromatius de Aquileea, cel care, potrivit prefeței, o comandase dypă invadarea italiei de către vizigoții lui Alaric I-ul în 401.
Împreună cu Marcel de Ancyra, a lăsat o versiune a Crezului apostolic. Rufin mai este și autorul unor lucrări apologetice și al unor tratate dogmatice considerate a fi de importanță minoră.
Note
- ↑ « La Palestine », Abbaye, Encyclopédie de la langue française
- ↑ Les Éditions du Cerf, « Rufin d’Aquilée »
Surse și legături externe
- Œuvres complètes en latin (Migne)
- http://oce.catholic.com/index.php?title=Rufinus_Tyrannius
- http://www.newadvent.org/fathers/2709.htm
- http://www.newadvent.org/fathers/2711.htm
- http://en.wikipedia.org/wiki/Tyrannius_Rufinus
- http://fr.wikipedia.org/wiki/Rufin_d%27Aquil%C3%A9e
- http://www.editionsducerf.fr/html/fiche/ficheauteur.asp?n_aut=4075
- http://ro.wikipedia.org/wiki/Rufin_din_Aquileea
- Rufin de Aquileia, Comentariu la Crezul Roman-Apostolic (I), 14 aprilie 2010, Adrian Agachi, Ziarul Lumina
- Rufin de Aquileia și Comentariul său la Crezul roman-apostolic (II), 21 aprilie 2010, Adrian Agachi, Ziarul Lumina