Brâul pe care preotul îl poartă peste stihar şi peste epitrahil semnifică faptul că este pregătit de slujire, precum un om se încinge cu o curea atunci când se pregăteşte de călătorie sau pentru a se apuca de o anumită slujbă. De aceea, atunci când îmbracă veşmintele liturgice, în momentul în care se încinge cu brâul, simbol al Puterii dumnezeieşti, el rostește: „Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce mă încinge cu putere, şi a pus fără prihană calea mea (Ps. 17, 35), acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin”. Sf. [[Simeon al Tesalonicului]] explică simbolismul brâului, care închipuieşte „puterea ce s-a dat arhiereului de la [[Dumnezeu]], peste mijlocul său“<ref>''Liturgica generală'', București, ed. a II-a. 1993, p. 533</ref>.

Brâul are şi o utilitate practică, fiind menit să-i faciliteze mişcările preotului sau episcopului, strângându-i mai aproape de corp veşmintele liturgice.