'''Scaunul''' (lat. ''sedes'' - — scaun) desemnează, în limbajul bisericesc, jurisdicția unui [[episcop]] eparhiot sau a unui [[întâistătător]] a unei Biserici locale. [[Scaunul Episcopuluiepiscopului]] din biserici este un [[simbol]] al acestei slujiri a episcopului.

În mod tradiţionaltradițional, [[Biserica locală]] îl cuprindea pe episcopul cetăţii cetății respective dimpreună cu [[parohie|parohiile]] din oraş şi oraș și din apropierea acestuia. Toate acestea ţineau țineau de scaunul episcopului. Episcopii aveau îndatorirea de a se întruni periodic într-un [[sinod]] (conciliu sau adunare) a episcopilor din regiune, iar sedinţele ședințele erau prezidate de episcopul celei mai importante cetăţi cetăți din zonă, cunoscută şi și ca metropola regiunii (de unde şi și denumirea de [[mitropolie]] atribuită scaunelor episcopale din respectivele cetăţicetăți, iar prin extensie întregii regiuni). Pe lângă sinoadele regionale, se mai ţineau țineau periodic şi și sinoade care acopereau teritorii mai mari, cuprinzând episcopii din mai multe mitropolii, la rândul lor prezidate de episcopul cetăţii cetății celei mai importante dintre toate acestea, care a căpătat cu timpul numele de [[patriarh]] (lit. ~ „conducătorul” PărinţilorPărinților), iar Biserica din întreaga regiune ce se reunea sub preşedinţia președinția acestuia a căpătat numele de patriarhie.

Organizarea Bisericii în primul mileniu în cinci mari scaune sau [[tron]]uri patriarhale – aşa— așa-numita ' ' [[Pentarhia|Pentarhie]]'' – — a fost recunoscută de [[Sinoade Ecumenice|Sinoadele ecumenice]].

[[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] desemna trei mari centre: [[Biserica Romei|Roma]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]] şi și [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]] (canonul Canonul 6). Stabilea totodată că scaunul [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului| Ierusalimului]] urma să fie al patrulea în ordinea precedenţei precedenței după cele mai sus amintite, cu toate că avea să rămână sub ascultarea mitropolitului de [[Cezareea]] (canonul Canonul 7). [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolul]] nu era amintit, întrucât nu fusese încă inaugurat ca nouă capitală a imperiului (lucrul avea să se petreacă cinci ani mai târziu, în anul 330), el rămânând pe mai departe sub ascultarea mitropolitului de Heracleea (mod. [[w:Marmara Ereğlisi|Marmara Ereğlisi]], Turcia).

Canonul 28 al [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului de la Calcedon]] a confirmat canonul Canonul 3 al celui de-al [[Sinodul II Ecumenic|Doilea Sinod Ecumenic]], atribuind Constantinopolului (Noua Romă) locul al doilea în ordinea precedenţei precedenței după scaunul Romei vechi. Tot atunci scaunul Ierusalimului a fost scos de sub ascultarea mitropoliei de Cezareea şi și i-a fost atribuit locul al cincilea în rândul celor cinci mari scaune patriarhale. Acesta este sistemul cunoscut în rândul ortodocşilor ortodocșilor sub numele de Pentarhia, sistem potrivit căruia cele cinci mari scaune patriarhale se bucurau de o deosebită cinstire, în următoarea ordine a precedenţeiprecedenței:

# Roma # Constantinopol # Alexandria # Antiohia

Toate cele cinci scaune se considerau a fi scaune apostolice. Primele patru erau cele mai importante oraşe orașe din Imperiul roman de atunci. Ierusalimul a fost adăugat în semn de preţuire prețuire pentru faptul că în acele locuri trăise, pătimise şi și înviase Hristos.

Cele cinci patriarhate şiși-au împărţit împărțit între ele jurisdicţia jurisdicția întregii lumi cunoscute, cu excepţia excepția [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Ciprului]], căruia i-a fost recunoscută [[autocefalie|independenţaindependența]] la [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]] şi și care a rămas autocefală până în prezent.

Situaţia Situația politică diferită din Răsărit şi și din Apus au făcut ca înţelegerea înțelegerea organizării Bisericii să capete conotaţii conotații diferite în cele două zone. Între Răsărit şi și Apus existau diferenţe diferențe notabile. Astfel, în Răsărit multe Biserici fuseseră întemeiate de Sfinţii Sfinții [[ApostoliApostol]]i, iar principiul egalităţii egalității între episcopi şi și al conducerii colegiale, sinodale a Bisericii era bine înrădăcinat. Răsăritul recunoştea recunoștea în [[Papă|Papa]] Romei pe cel dintâi dintre episcopii Bisericii, însă îl priveau ca pe un ''primus inter pares'', (primul dintre egali). În Occident însă exista un singur scaun episcopal care se putea revendica de la Sfinţii Sfinții Apostoli, şi și anume Roma, astfel încât scaunul Romei a ajuns să fie considerat Scaunul apostolic prin excelenţăexcelență. Cu toate că a recunoscut Sinoadele Ecumenice, Biserica din Apus nu a jucat un rol foarte activ în timpul lucrărilor acestora. Cu timpul, în Apus Biserica a început să fie percepută mai mult ca o structură de tip monarhic (cu Papa în rolul de conducător) şi și mai puţin puțin ca o structură colegială.

===Moscova – — a Treia Romă?=== În secolul al XVI-lea, a apărut în Rusia ideea că imperiul aflat sub conducerea ţărilor țărilor ar fi o „a Treia Romă” creştinăcreștină, idee preluată sporadic de-a lungul următoarelor secole şi și reactualizată începând cu secolul al XIX-lea. Ideea a contribuit la dezvoltarea mesianismului rus şi și a ideii că ruşii rușii ar fi un popor ales, iar Imperiul rus ar fi fost menit să fie noul ocrotitor al Ortodoxiei, până la sfârşitul sfârșitul veacurilor. Pe plan politic, ideea a încurajat propaganda imperială rusă. În plan bisericesc, aceasta i-a îndemnat pe unii autori să avanseze ideea că [[Biserica Ortodoxă Rusă|Biserica Rusiei]] ar trebui să fie aşezată așezată cea dintâi în ordinea precedenţeiprecedenței, înaintea Bisericii Constantinopolului. Însă aceste pretenţii pretenții nu au fost niciodată recunoscute în mod oficial în lumea ortodoxă, Biserica rusă rămânând în continuare a cincea în ordinea [[diptic]]elor, după Biserica Ierusalimului.

*[[Scaunul Episcopuluiepiscopului]]