'''Sfânta Masă''' (gr. ἡ ἁγία τράπεζα — ''i aghia trapeza'') sau '''Masa Altarului''' , numită și '''Prestol''' sau '''Pristol''', este masa așezată în bisericile ortodoxe în mijlocul absidei [[Altar]]ului pe care se aduce [[Euharistie|Sfânta Jertfă]]. Este de formă pătrată, lungă și lată de aproximativ un metru, confecționată din piatră sau din lemn. Se sprijină pe unul sau patru stâlpi sau coloane, simbolizându-i respectiv pe Domnul [[Iisus Hristos]] și pe cei patru [[Evanghelist|Evangheliști]]. Este îmbrăcată permanent cu două veșminte așezate permanent pe ea, [[cămaşa altarului|cămașa]] sau ''katasarkia'' (de culoare albă, frecvent din in) și [[enditon]]ul, inditionul sau inditia, din brocart sau alte țesături prețioase (sau chiar din metale prețioase) în [[culori liturgice|culori]] strălucitoare și care se poate schimba odată cu celelalte [[veșminte]] liturgice și [[acoperăminte]], în funcție de perioada liturgică. Pe și lângă Sfânta Masă sunt așezate mai multe [[obiecte liturgice]], fiecare cu rolul său specific.

Sfânta Masă reprezintă Jertfelnicul lui Dumnezeu. Ea simbolizează în același timp Tronul lui Dumnezeu, întrucât, prin Sfânta Jertfă săvârșită aici [[har]]ul lui Dumnezeu cel mântuitor și sfințitor se răspândește asupra tuturor credincioșilor. Ea este totodată [[Golgota]], locul răstignirii Domnului Iisus, căci pe acest jertfelnic sunt reactualizate, la fiecare [[Sfânta Liturghie|Liturghie]] Patimile Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Mai reprezintă și Mormântul Domnului, căci prin moartea Lui a dăruit lumii întregi viața veșnică, precum și Cina cea de Taină, când a fost întemeiată Sfânta [[Euharistie]] (spune Teodor de Andida)<ref>Teodor de Andida, ''Comentariu liturgic'', trad. în revista ''BOR'', 1971, nr. 3-4.</ref>.