În unele tradiții, se obișnuiește ca pruncul să fie botezat a opta zi după naștere, urmînd urmând pilda ritualului circumziei circumciziei (tăierii împrejur) a pruncilor de parte bărbătească din tradiția vechi-testamentară, când se punea și numele copilului, la templu. În aceste circumstanțe, mama nu participă la slujbă, iar copilul este adus la biserică de [[naș]]i.

Potrivit tradiției, mama se întoarce la biserică a patruzecea zi după naștere, pentru o slujbă specială de binecuvântare. După nașterea copilului, mama rămâne acasă, pentru a-și recăpșta recăpăta puterile și a se îngriji de prunc. Dacă pruncul nu supraviețuiește, rămâne totuși acasă pentru a-și reveni fizic și emoțional. În perioada lăuziei (perioada de după naștere), mama nu se [[Euharistie|împărtășește]], cu excepția cazului în care se află în pericol de moarte. Așa cum este practicată în unele tradiții, slujba de îmbisericire cuprinde atât binecuvântarea mamei cât și aducerea copilului în biserică, înaintea Domnului.

În practica contemporană, este arareori necesar din punct de vedere medical, iar uneori nici nu este posibil ca mama să stea în casă vreme de patruzeci de zile. Preotul hotărăște dacă este mai potrivit, în perspectivă pastorală, ca îmbisericirea să se facă din ziua în care mama iese din casă sau dacă îmbisericirea se faceș face simbolic, în a patruzecea zi. Nu toți preoții aleg aceeași soluție în fiecare caz.

În ziua îmbisericirii ei, mama vine la biserică pentru a primi o binecuvântare specială, atunci când reîncepe să frecventeze slujbele bisericești și să primească iarăși [[Sfintele Taine]]. Copilul, care a fst fost deja curățit, este adus la biserică de mamă împreună cu viitorii nași ai copilului. Aceștia rămân cu toții în [[pridvor]]ul bisericii, înainte de intrarea în [[naos]], cu fața către răsărit (către [[altar]]). Preotul îi binecuvintează și se roagă pentru femeie și pentru copil, aduce mulțumire lui Dumnezeu pentru că nașterea s-a petrecut cu bine și cheamș cheamă [[har]]ul și binecuvântarea lui Dumnezeu asupra lor.

Apoi preotul duce pruncul până ân în mijlocul naosului, zicând în acest timp: "Intra-voi în casa Ta, închina-mă-voi în Sfântă Biserica Ta, întru frica Ta." Oprindu-se în mijlocul bisericii, spune: "Se îmbisercește îmbisericește robul (roaba) lui Dumnezeu ''Numele'', în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin. În mijlocul adunării aduce-voi Ție cântare de laudă."

Apoi înaintează cu pruncul până la [[iconostas]] și, oprindu-se înaintea[[Ușile Împărătești|Ușilor împîrîteștiîmpărătești]], zice iarăși: "Se îmbisercește îmbisericește robul (roaba) lui Dumnezeu ''Numele'', în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh. Amin."

Dacă pruncul este de parte femeiască, preotul o așază pe [[solee]]a altarului, înaintea [[icoană|icoanei]] [[Maica Domnului |Maicii Domnului]]. Dacă pruncul este de parte bărbătească, intră cu el pe ușa diaconească dinspre sud ăn în altar și îl poartă pe după [[Sfânta Masă]] și iese cu el prin ușa de nord, după care așază pruncul pe solee.