'''Podobia''' (gr. ποδοβενα, τό — ''podobena'' = normă, model; sl. ''podobije'' - „asemănător”) sau '''prosomia''' (gr. προσόμοια ''prosomia'' = „asemănarea cu...”; gr. , προσόμοιος — ''prosomoios'' = asemănător) sau '''asemănânda''' este numele care se dă unui [[tropar]] imitat după [[automelă]], o [[stihiră]] care împrumută ritmul şi și melodia ei unei alte stihiri automele din [[minei]] sau din [[octoih]].

Există un număr limitat de podobii, pe care [[Cantor|cântăreţii bisericeşticântăreții bisericești]] le învaţă învață pe de rost, ca să poată cânta stihirile care poartă înaintea lor indicaţia indicația unei podobii anume. Fiecare din cele opt [[Glas|glasuri]] își are prosomia (podobia) sa, care se însemnează deasupra [[Imn|imnelor]] ce trebuie cântate întocmai cu prosomia notată. Până la trecerea pe note a imnelor, melodia se păstra prin tradiție, podobia (prosomia) fiind un mijloc mnemotehnic (procedeu de memorare și reproducere) a cântării stihirilor. Compozitorul I. Popescu-Pasărea a adunat și a publicat o carte cu „Podobiile celor opt glasuri“, scrise după [[Anton Pann]] (București, 1944). Profesorii Nicolae Lungii, [[Ene Braniște]] și Gr. Costea au transpus pe muzică psaltică și liniară „Cântările [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]] și Podobiile celor opt glasuri“, transpunându-le pe linia melodică tradițională, în vederea uniformizării cultului (cartea s-a publicat în 1960).