Termenul de '''indiction''' (lat. ''indictio'', gr. ''indiktion'') denumeşte denumește o perioadă de timp (de un număr de ani diferit la diferite epoci și locuri), folosit iniţial inițial spre sfârşitul sfârșitul secolului al III-lea d.Hr. pentru a data ciclurile de impozite agricole şi și funciare din Egiptul roman sau legate de perioada plata soldei soldaţilor soldaților (''indictiones''). Către sfârşitul sfârșitul secolului al V-lea, folosirea indictionului se răspândise în toată Mediterana. Folosirea sa pe scară largă la acea vreme se reflectă încă în [[calendar|calendarul Bisericii]].

==Noţiuni Noțiuni de bază==

În timp ce zilele şi și anii au fost număraţi şi numărați și au primit nume din vremuri imemoriale, cu denumiri şi și după reguli care s-au schimbat din când în când, împărţirea împărțirea timpului în alte de perioade de timp a variat şi și ea de-a lungul anilor. Erele sau epocile, desemnând un număr de ani, au fost măsurate în funcţie funcție de diferite evenimente sau începând cu diferite momente. Între acestea, amintim măsurarea timpului bazată pe ciclul Olimpiadelor, cea pornind din momentul fondării Romei, cele bazate pe domnia diferiţilor diferiților monarhi (precum cea folosită până în zilele noastre în Japonia - erele Meiji, Showa etc), sau pornind de la facerea lumii şș.a.m.d. În cea mai mare parte a lumii, în zilele noastre numărarea anilor are ca punct de referinţă naşterea referință nașterea lui [[Iisus Hristos|Hristos]], însă această practică nu s-a răspândit decât la câteva secole după ce [[Cuvios]]ul [[Dionisie cel Smerit|Dionisie Exiguul]], un [[monah]] scit a stabilit, în anul 527, acest punct de referinţăreferință.

În secolul al III-lea, în Imperiul Roman s-a răspândit împărţirea împărțirea timpului în perioade de timp de mai mulţi mulți ani, numită '''Indiction'''. Când acesta a început să fie folosit, în jurul anului 287, desemna un ciclu de 5 ani. Către anul 314, a apărut ciclul indictionului de cincisprezece ani, răspândindu-se apoi, ca modalitate de măsurare a timpului, cam în aceeaşi aceeași perioadă în care Împăratul [[Constantin cel Mare]] a recunoscut creştinismului creștinismului calitatea de ''religio licita''. Folosirea împărţirii împărțirii timpului în indictioane pentru datarea documentelor a început pe la jumătatea secolului al IV-lea.

Nu se făcea distincţia distincția între un indiction şi și un altul, ci doar între anii din cadrul aceluiaşi aceluiași indiction, astfel că pentru identificarea unui anumit indiction era nevoie de o trimitere la un alt eveniment specific. În plus, s-au răspândit mai multe moduri de a calcula indictioanele, între care cele mai răspândite au fost următoarele:

*În Imperiul Roman de Răsărit se stabileşte stabilește '''''Indictionul grecesc''''' sau '''''constantinopolitan''''', prima zi a anului în cadrul Indictionului a fost stabilită iniţial inițial pentru data de [[23 septembrie]], data naşterii nașterii lui (Octavian) Augustus. Această dată a devenit şi și prima zi a anului bisericesc în Biserica Ortodoxă a Răsăritului. Către sfârşitul sfârșitul secolului al V-lea însă, începutul anului nou a fost mutat pe [[1 septembrie]], data la care începe [[anul bisericesc]] până în zilele noastre.

Anul Indictionului începe aşadar așadar la [[1 septembrie]], începutul anului bisericesc. Un Indiction numără 15 ani, iar la sfârşitul sfârșitul acestei perioade începe un nou Indiction. Pentru a afla în ce an al Indictionului se găseşte găsește un an oarecare de după Hristos, trebuie să adăugăm 3 la anul respectiv, după care cifra rezultată se împarte la cincisprezece. Dacă rezultatul este fără rest, anul indictionului este 15. Dacă rezultatul este cu rest, cifra restului dă numărul anului indictionului.

Astfel, pentru a afla în ce an al indictionului este 2008, adăugăm 3 - 2008 + 3=2011, apoi împărţim împărțim rezultatul la 15: 2011/15=133, rest 1, prin urmare acesta este anul 1 al indictionului.

==Semnificaţii Semnificații pentru Biserică==

Biserica sărbătoreşte sărbătorește începutul anului bisericesc, la începutul lui septembrie, mulţumind mulțumind lui Dumnezeu pentru roadele de peste an, rugându-se ca şi și următorul an să fie roditor. Apoi, Biserica aminteşte amintește la [[1 septembrie]] începutul predicării Domnului, ziua în care, intrând în sinagogă, a deschis cartea şi și a citit locul din [[proroc]]ul [[Isaia]] în care se zice: "Duhul Domnului este peste Mine, Care M-a uns să binevestesc săracilor..." ([[Evanghelia după Luca|Luca]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=4#16-18 4, 16-18])

:A toată făptura Ziditorule, Cel ce vremile şi și anii ai pus întru puterea Ta, binecuvintează cununa anu­lui bunătăţii bunătății Tale, Doamne, păzind în pace ţara țara aceasta, pentru rugăciunile [[Maica Domnului|Născătoarei de Dumne­zeu]] şi și ne mântuieşte mântuiește pe noi.

:Cel ce locuieşti locuiești întru cei de sus, Hristoase Împă­rate, Făcătorul tuturor celor văzute şi și celor nevăzu­te şi și Ziditorule, Cel ce zilele şi nopţileși nopțile, vremile şi și anii ai făcut, binecuvintează acum cununa anului, fereşte şi păzeşte ferește și păzește în pace pe dreptcredincioşidreptcredincioși, ţara țara aceasta şi și poporul Tău, mult Milostive.

==Articole înruditeA se vedea și==

*ro: [http://paginiortodoxe.tripod.com/vssep/09-01-anul_nou_bisericesc.html Cuvânt la începutul Anului nou], în ''Vieţile SfinţilorViețile Sfinților'', la 1 septembrie.