Sfântul şi drept-credinciosul împărat '''Iustinian I''' ([[11 mai]], 483 – [[13 14 noiembrie]]/14, 565) a fost Împărat al Imperiului Roman de Răsărit de la [[1 august]] 527, până la moartea sa, în noiembrie 565. Soţia sa a fost Împărăteasa [[Teodora Împărăteasa|Teodora]]. În afara faptului că a fost unul din cei mai importanţi conducători ai antichităţii târzii şi o figură majoră în istoria imperiului bizantin, Iustinian a fost de asemenea şi un campion al Ortodoxiei şi un [[ctitor]] de biserici. În timpul domniei sale [[Bizanţ]]ul a câştigat glorie prin victorii militare în Persia, Africa şi Italia, care au avut ca rezultat dezrădăcinarea [[păgânism]]ului printre germanii vandali şi triburile vizigote. Iustinian este cunoscut şi sub numele de "ultimul împărat roman", fiind împăratul care a recucerit [[Roma]] din mâinile ostrogoţilor. Biserica îl prăznuieşte pe Iustinian pe data de [[14 noiembrie]].

[[Image:JustinianStVitale.jpg|left|300px|Sfântul Iustinian, Împărat al Romei şi al Bizanţului în secolul al şaselea]]Numele întreg al lui Iustinian a fost ''Flavius Petrus Sabbatius Justinianus''. Se spune despre el că a fost cu descendenţă slavăavea origini trace sau daco-trace, si şi că s-a născut probabil într-un mic orăşel numit Tauresium din Iliria, lângă Scupi (actuala actualul Skopje din Macedonia) pe data de [[11 mai]] 483, din Vigilantia. Mama lui, Vigilantia, a fost sora mult stimatului general împăratului [[IustinI]], cel care s-a ridicat din rândurile armatei , după o îndelungată carieră militară, pentru a deveni împărat. Unchiul său l-a adoptat pe Iustinian şi a asigurat educaţia băiatului. Iustinian a fost foarte bine educat în jurisprudenţă, [[teologie]] şi istorie romană. Cariera sa militară s-a caracterizat printr-o avansare rapidă , deschisă pentru el în 518, când [[Iustin I|Iustin ]] a devenit împărat (518–527). Iustinian a fost numit consul în 521, iar mai târziu comandant al armatei din est. El funcţiona practic ca regent cu mult înainte ca Iustin să-l fi făcut asociat la împărăţie, tronul imperial pe data de [[1 aprilie]] 527.

Patru luni mai târziu, la moartea lui Iustin, Iustinian a devenit suveran unic la moartea lui Iustin. Administrarea sa a avut un impact mondial, constituind o epocă distinctă în istoria imperiului bizantin şi a Bisericii Ortodoxe. El a fost un om cu o capacitate neobisnuită de muncă (uneori era numit "împăratul care nu doarme niciodată") şi poseda un caracter temperat, afabil şi vioi, dar era în egală măsură şi fără scrupule şi viclean când era nevoie. El a fost ultimul împărat care a încercat să refacă imperiul roman în teritoriile de care s-a bucurat sub [[Teodosie I]].

S-a înconjurat de bărbaţi şi femei cu talent extraordinar, "oameni noi" aleşi nu neapărat din rândurile aristocraţiei, ci pe baza meritului lor. În anul 523 s-a căsătorit cu [[Teodora Împărăteasa|Teodora]], care era curtezană de meserie (sau actriţă, sau de la circ, după mai multe surse) şi era cu 20 de ani mai tânără decât el. Conform istoricului [[Procopie]], notoriu pentru ura sa calomnioasă faţă de cuplul regalimperial, se spune că Iustinian ar fi întâlnit-o pe Teodora la un spectacol în care ea şi o gâscă dresată jucau ''Leda şi lebăda'', o piesă care a reuşit să batjocorească mitologia geacă şi moralitatea creştină în acelaşi timp. Iustinian fusese incapabil să se căsătorească cu ea înainte, datorită clasei sale sociale, dar unchiul său împăratul Iustin I a decretat o lege care permitea căsătoria între persoane din clase sociale diferite. Teodora a devenit foarte influentă în politica imperiului, iar mai târziu, împăraţii care au urmat lui Iustinian, pe baza precedentului creat de acesta, s-au căsătorit cu persoane din afara clasei aristocrate. Căsătoria a fost o sursă de scandal, dar Teodora a dat dovadă de foarte multă inteligenţă, înţelepciunea simplă şi de bun simţ, de o bună judecată, fiind totodată cel mai mare susţinător al lui Iustinian.

titlu=[[List of Byzantine Emperors|Împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin)]]|