14.992 de modificări
Modificări
→Viaţa
Constantin era fiul cel mai mare al împăratului [[Constans al II-lea]] ''Pogonatul (Bărbosul)'' şi al împărătesei Fausta. A fost căsătorit cu Anastasia, având doi fii: Iustinian, care l-a urmat pe tron ([[Iustinian al II-lea]]) şi Heraclius.
A a fost numit co-împărat în 654, de către tatăl său împăratul [[Constans al II-lea]] şi a devenit împărat după ce Constans a fost asasinat în anul 668. La moartea acestuia, Constantin a trebuit să se confrunte cu rebelul uzurpator Mezezius din [[Sicilia]], care luase parte la asasinarea lui [[Constans al II-lea]]. Răscoala a fost potolită în anul 669. În răsărit au reînceput luptele cu arabii. Califul Muawiyah I a trimis o armată sub conducerea fiului său, Yazid, împotriva Imperiului Bizantin. Yazid a ajuns până în [[Chalcedon]], ocupând importantul oraş Amorion. În 669, arabii au atacat [[Cartagina]] şi [[Sicilia]] şi au ocupat Cyzicus. În anul 672 arabii au atacat chiar [[Constantinopol]]ul, de pe mare. Profitând de situaţia dificilă a imperiului, slavii au asediat şi ei oraşul [[Salonic|Thessaloniki]], dar fără succes. Asediul Constantinopolului s-a terminat în 678, când bizantinii au folosit pentru prima dată vestitul focul grecesc (o substanţă explozivă/inflamabilă). Aproape în acelaşi timp, arabii au fost înfrânţi şi în Lycia. În anul 680, proto-bulgarii, sub conducerea hanului [[Asparuh]], au trecut [[Dunăre]]a şi, împreună cu slavii, au atacat [[Imperiul Bizantin]]. Pentru a putea face faţă invadatorilor, Constantin a trebuit să le cedeze, în 681, provincia [[Moesia]] şi nordul [[Tracia|Traciei]] (Bulgaria de azi).
Împăratul Constantin al IV-lea a convocat [[Sinodul VI Ecumenic|al şaselea Sinod Ecumenic]] (cunoscut şi ca al treilea Sinod de la Constantinopol), care a durat din noiembrie 680 până în septembrie 681.
During its 18 sittings, 12 of which were actually led by Constantine himself, the council attempted to bring about a reconciliation between the [[Church of Rome|Western Church in Rome]] and the Orthodox Church in Constantinople. The council decreed that Christ had both a divine and human will that matched his two natures, reaffirming the doctrines of the [[Fourth Ecumenical Council|Council of Chalcedon]] in 451. This solved the controversy over [[monothelitism]]. The council's actions helped to promote a feeling of unity between the two churches and bring them closer together than they had been in recent years.