Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Târnosire

551 de octeți adăugați, 8 decembrie 2008 20:41
fără descrierea modificării
{{Traducere ENÎmbunătăţire}} 
'''Târnosirea''' este un ritual de inaugurare, de [[sfinţire]] a unei biserici ca şi locaş de cult. Ritualul, complex şi plin de simbolisme, este inspirat din mai multe evenimente biblice (din [[Vechiul Testament]]), în special: sfinţirea [[chivot]]ului ([[Exod]] 40) şi sfinţirea Templului lui [[Solomon]] ([[III Regi|1 Regi]] 8; [[II Paralipomena|2 Cronici]] 5-7).
==Generalităţi==
Odată ce o clădire a fost sfinţită ca biserică, ea nu mai poate fi folosită în scopuri seculare. Înainte de construcţia unei noi clădiri care va deveni biserică, [[episcop]]ul [[eparhie]]i trebuie să binecuvinteze eforturile. Înainte de începerea efectivă a construcţiei, episcopul aşază o piatră de temelie care să conţină sau să nu conţină [[moaşte]] ale unui [[sfânt]]. După ce construcţia s-a terminat, biserica cea nouă poate fi târnosită.
Târnosirea este realizată, de obicei, de către episcopul eparhiei respective, dar dacă el nu poate face acest lucru, el poate delega târnosirea unui alt episcop, unui [[arhimandrit]] sau, uneori, unui [[preot]] în vârstă care să facă sfinţirea în numele său.
Cu toate că sfinţirea este a întregii bisericii, slujba de târnosire se concentrează în Sfântul [[Altar]] şi pe [[Sfânta Masă]] în special. Deoarece pentru un creştin ortodox mântuirea este unirea cu Hristos, numită ''Viaţă în Hristos'', centrul acestei ''Vieţi în hristos'' fiind Sfântul Altar, târnosirea unei biserici este, de fapt, [[botez]]area şi [[creştinare]]a unei bisericii respective.
==Pregătirea==
În timpul pregătirii pentru sfinţire, Sfânta Masă este golită fiind lăsată fără nimic pe ea. Târnosirea începe cu [[Privegherea de toată noaptea]] în seara de dinaintea slujbei de târnosire. În acest moment, toate materialele necesare târnosiri sunt deja pregătite.
==Târnosirea==
În ziua târnosirii, slujba începe cu Sfinţirea Apei de către un preot numit dinainte. Se poate sluji [[Utrenia]], o slujbă de dimineaţă, dar folosind o masă acoperită pusă în faţa Uşilor Împărăteşti pe care se găseşte o candelă, un [[discul|disc]], o [[steluţa|steluţă]] şi o acoperitoare pentru disc unde, după sosirea sa, episcopul aşază sfintele moaşte.
===Procesiunile===
Slujba începe cu citiri din [[Psalm]]ul 143, urmate de cereri şi rugăciuni. Credincioşii şi corul, conduşi de episcop, care duce discul acoperit pe care se află sfintele moaşte, porneşte în procesiune şi înconjoară biserica de trei ori, o reminiscenţă a celor trei procesiuni în jurul cristelniţei de la botez. De fiecare dată când procesiunea ajunge în faţa bisericii, episcopul aşează discul cu sfinte moaşte pe o masă plasată acolo anterior şi citeşte din Sfânta Scriptură.
După ce se termină şi cea de a treia procesiune în jurul bisericii, episcopul cântă un dialog din Psalmul 24 în timp ce intră în biserică; aceasta reprezintă intrarea lui Hristos Regele şi luarea în stăpânire a clădirii prin înfrângerea puterii diavolului. După ce se termină acest dialog, episcopul face [[semnul crucii]] cu discul cu sfintele moaşte şi intră în biserică.
===Sigilarea sfintelor moaşte===
În primele zile ale creştinismului, când Biserica era supusă la persecuţii grele, creştinii se întâlneau în locuri de înmormântare sub pământ unde slujeau Euharistia pe mormintele sfinţilor [[mucenic]]i. După ce Biserica a fost recunoscută, acest obicei a continuat prin punerea de moaşte în Sfânta Masă din Altar în timpul sfinţirii bisericii respective. Acest lucru reaminteşte faptul că Biserica a fost ridicată pe sângele mucenicilor şi pe credinţa lor în Dumnezeu.
După ce episcopul intră în biserică, el merge în altar. Acolo, pune discul pe Sfânta Masă. Apoi, ia moaştele şi le pune într-o cutiuţă. Apoi, episcopul toarnă mir peste moaşte ceea ce simbolizează unirea dintre Dumnezeu şi mucenicii săi. În timp ce spune rugăciuni şi Psalmul 145, episcopul aşează cutiuţa cu moaşte într-un locaş săpat în masa altarului unde este sigilată cu ceară care conţine mirodenii înmiresmate aşa cum a făcut [[Iosif din Arimathea]] şi [[Nicodim cel Drept|Nicodim]] la [[ungere]]a trupului Domnului înainte de înmormântare. Prin aceasta, Sfântul Altar reprezintă mormântul lui Hristos.
===Spălarea şi ungerea cu mir a Sfintei Mese===
După aşezarea moaştelor în masa altarului, episcopul începe spălarea şi ungerea acesteia. În acest scop, episcopul este îmbrăcat peste veşmintele sale cu un veşmânt special, din material alb şi subţire numit [[sratchitza?]] sau savanon?. Botezul mesei altarului începe cu rugăciunea de sfinţire spusă de episcop, urmată de cereri ale [[diacon]]ilor. Apoi, episcopul ia un vas cu apă şi, cu binecuvântare şi rugăciune, toarnă apă de trei ori peste masa altarului şi îl spală în timp ce este citit Psalmul 84. Masa este curăţată prin spălare şi sfinţită prin [[har]]ul [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], la fel ca la botez.
==Background==Once a building has been consecrated as a church it may not be used again for a secular purpose. Before construction of a new building as a church, the local [[diocese|diocesan]] [[bishop]] must bless the endeavor. Before construction begins, the bishop lays a foundation stone that may or may not contain [[relics]] of a [[saint]]. After construction of the new church has been completed the building can be consecrated. The consecration is usually performed by the diocesan bishop, but if he is unable to perform the consecration he may ask another bishop, [[archimandrite]], or possibly a senior [[priest]] to perform the service on his behalf.  While the consecration encompasses the whole church, the ceremony centers around the holy [[altar]] and holy [[altar table]] in particular. As salvation for an Orthodox Christian is union with Christ, called ''Life in Christ'', the center of this ''Life in Christ'' is the holy altar, the consecration of a church is, in effect, the [[baptism]] and [[chrismation]] of the church.  ==Preparations==In preparation for the consecration, the altar table is cleared, leaving it uncovered with nothing on it. The consecration begins with the celebration of an [[All-Night Vigil]] on the eve of the consecration service. At this time all the materials needed for the Consecration service are assembled.  ==Consecration==On the day of the consecration, the service begins with blessing of a quantity of waters by an appointed priest. [[Matins]] (Orthros), a morning service, may be held using a covered table before the Royal Doors set with a candle, [[paten|diskos]], [[asterisk]], and a cover for the diskos where, upon his arrival, the bishop places the holy relics. ===Processions===The service begins with reading of [[Psalm]] 143, followed by reciting of petitions and prayers. The people and singers, led by the bishop, who carrying the covered diskos on which the holy relics have been placed, and priests, make a procession around the church three timesDupă ce masa este uscată, reminiscent of the three processions around the font at baptism. Each time the procession reaches the front of the church, the bishop places the diskos with the holy relics on a table placed there earlier and reads from the Holy Scriptures. After the third procession is completed, the bishop chants a dialogue from Psalm 24 as he enters the church; this represents Christ the King entering and taking over the building by defeating the power of the devil. After the dialogue is completed the bishop, holding the diskos on which are the holy relics, makes the [[sign of the cross]] and enters the church. ===Sealing of the holy relics===In the early days of Christianity when the Church was heavily persecuted, the Christians met in underground burial places where they celebrated the Eucharist on the graves of [[martyr]]ed saints. After the Church was recognized this custom was continued by placing relics in the altar table during the consecration of the church. This is a reminder that the Church was built on the blood of the martyrs and their faith in the Lord.  After the bishop has entered the church, he continues into the altar. In the altar he places the diskos on the altar table. There he removes the relics and places them in a small box. The bishop then pours holy [[chrism]] over the relics, symbolizing the union between our Lord and his martyrs. With prayers and the reading of Psalm 145, the bishop then places the box with the relics in a cavity in the altar table where it is sealed in with a wax/mastic that contains fragrant spices as were used by [[Joseph of Arimathea]] and [[Nicodemus the Righteous|Nicodemus]] to [[anoint]] our Lord's body before his burial. In this, the holy altar represents Christ's tomb. ===Washing and anointing the altar table===After placing the relics in the altar table (disposition), the bishop proceeds to the washing and anointing of the altar table. For this purpose the bishop is vested in a special white linen garment over his vestments called a [[sratchitza]] or savanon. The baptism of the altar table begins with the prayer of consecration by the bishop, followed by petitions by the [[diaconate|deacon]]. The bishop then is given a basin of water and, with a blessing and prayer, pours the water over the table three times and washes it while Psalm 84 is read. Symbolizing baptism, the table is cleaned by washing and made holy by the [[grace]] of the [[Holy Spirit]]. After episcopul o stropeşte cu apă de trandafiri în timp ce este citit Psalmul 52After the table is dried, the bishop sprinkles rosewater on it and continues reading Psalm Psalmul 51. The assisting priests then dry the table with the Preoţii care asistă usucă apoi masa cu un [[antiminsantimis]]. Having anointed the table with chrismDupă ce unge masa cu mir, once in the center and on each sideodată în mijloc şi apoi pe fiecare parte, the bishop proceeds to spread the chrism over all the table while reciting a section of Psalm episcopul împrăştie mir peste toată masa în timp ce spune Psalmul 133. The excess chrism is wiped off by the priests with the antimins, and Surplusul de mir este şters de preoţi cu antimisul iar [[iconicoană|icoane]]s of the four ale celor patru [[EvangelistEvanghelist|Evanghelişti]]s are fastenedsunt prinse de masa altarului, one at each corner, to the altar tablecâte una la fiecare colţ. ===Vesting the altar tableÎmbrăcarea Sfintei Mese===While Psalm În timp ce se citeşte Psalmul 132 is read, a white linen clothun acoperământ alb subţire este aşezat pe masa altarului, representing the Lord's burial shroud, is laid over the altar tablereprezentând giulgiul de înmormântare al Domnului. The clothVeşmântul, called the numit ''[[katasarkion?]]'', is tied on the table with este strâns pr masă cu un şnur care reprezintă şnurul cu care mâinile Domnului au fost legate când a cord that represents the cord with which our Lord's hands were tied when he stood before the high priestsstat în faţa marilor preoţi. Katasarkion este permanent şi va rămâne acolo cât timp va exista biserica. The katasarkion is permanently installedDupă ce îşi spală mâinile, episcopul acoperă masa altarului cu un alt acoperământ mult mai bogat ornat care simbolizează slava lui DUmnezeu şi pune pe masă, to remain as long as the church stands. After washing his handsapoi, the bishop now covers the altar table with a more ornate cover that symbolizes the glory of God and places the other holy articlescelelalte obiecte sfinţite, including the antiminsprintre care antimisul, [[Gospel BookEvanghelie (liturgică)|Sfânta Evanghelie]], the [[artophorionchivot]]ul şi lumânări, and candle sticks, on the altar table, as the reader reads Psalm în timp ce citeţul spune Psalmul 93. ===Anointing the church and conclusionUngerea cu bir a bisericii şi încheierea===After the altar has been consecratedDupă sfinţirea altarului şi împodobirea lui, sanctified, and adorned, the entire church is censed while Psalm întreaga biserică este cădită în timp ce se citeşte Psalmul 26 is read. ThenApoi, the bishop anoints with holy chrism the four walls of the church and holy iconsepiscopul unge su Sfântul Mir cei patru pereţi ai bisericii şi sfintele icoane, making the sign of the cross on each with the chrismfîcând pe fiecare semnul crucii cu mir. The bishop then offers prayers for the După aceea, episcopul spune rugăciuni pentru altar, church, and faithful and places a lighted vigil light on the altar tablebiserică şi credinţă şi aşează pe masa altarului o candelă aprinsă. As the consecration service comes to an endSlujba de târnosire apropiindu-se de sfârşit, the bishop removes the episcopul îşi scoate sratchitza he is wearing and may offer it to be cut up into small pieces that are given to each person in churchcu care este îmbrăcat şi poate să o dea să fie tăiată în bucăţele şi împărţită tuturor celor din biserică. Concluding prayers are then offered and the consecration service is dismissed before the first Apoi sunt spuse rugăciuni de încheiere iar slujba de târnosire este terminată înainte de a începe prima [[Divine LiturgySfânta Liturghie|Sfântă Liturghie]] is celebrated in the newly consecrated churchdin proaspăt târnosita biserică.
==SourceIzvoare==
*''The Rite of Consecration of a Church'', St Mark Orthodox Church, Bethesda, Maryland, June 13, 1982.
==External linksLegături externe==
*[http://www.goarch.org/en/Chapel/liturgical_texts/consecrate_church.asp The Service of Consecration] ([[GOARCH]])
*[[w:Consecration|''Consecration'' at Wikipedia]]
[[Categorie:Liturgică]]
[[Categorie:Viaţa bisericii]]
[[en:Consecration of a church]]
Cristianm
Administratori
4.112 modificări
Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/Special:MobileDiff/11881”