2.608 modificări
Modificări
m
Pronunție neo-greacă + corectare cuvânt de proveniență
Irina trebuie să părăsească palatul imperial, unde revine abia după 2 ani, la presiunea partizanilor ei. Dar decăderea morală a lui Constantin, concretizată mai cu seamă în faptul că își părăsește soția legitimă, pe frumoasa Maria de Paflagonia, pentru Teodota, o doamnă de onoare de la curtea Irinei, precum și insuccesele militare într-o bătălie cu bulgarii (iulie 792), vor contribui la readucerea Irinei în anul 792, care va domni alături de fiul său după vechea formulă.
Adulterul împăratului a provocat revolta monahilor intransigenți (a „zeloților”), conduși de Sfântul Platon, [[stareț]]ul mănăstirii Sacudion, și de nepotul său Sfântul [[Teodor Studitul]]. Mișcarea acestora împotriva împăratului este cunoscută sub numele de criza moihiană mihiană (μοιχαλίςμοιχεία). La acestea s-a adăugat și cruzimea de care a dat dovadă Constantin față de unchii săi (frații tatălui său), cărora le-a poruncit să li se scoată ochii, pentru a-i împiedica să aibă pretenții la domnie.
=== Împărăteasa Irina (797-802) ===
El intră însă în conflict cu monahii, din cauză că alege patriarh în locul lui Tarasie (806) pe un savant istoric, Nichifor (patriarh 806-815; scrie lucrarea ''Scurtă istorie'', care cuprinde perioada 602-769; moare în 828), nu pe Sfântul [[Teodor Studitul]], cum doreau călugării.
Un alt motiv al certei dintre împărat și călugări a fost faptul că împăratul a reunit un sinod alcătuit din [[laicat|laici]] și [[cleric]]i, care a recunoscut ca legitimă căsătoria lui Constantin al VI-lea cu Teodota. Amestecându-se, deci, în cearta moihianămihiană, împăratul s-a distanțat de călugări, arătând prin aceasta că el nu se simte legat de canoane. Călugării susțineau, dimpotrivă, că împăratul ca om este pasibil de păcat și nu este deasupra canoanelor, ci supus lor.
==== Sfârșitul ====
