Modificări

În ciuda acestui fapt, Biserica Rusă oficială, la Sinodul său din anul 1971, a anulat toate hotărârile acestui sinod, ”ca și cum nu ar fi fost”, iar cărțile sfinte tipărite înainte de Nikon au fost declarate ”la fel de mântuitoare și cinstite” ca cele noi, nikoniene. Astfel, s-a demonstrat încă o dată, că reforma a fost ”inutilă și pripită”, și că Nikon este vinovat de schismă, iar patriarhii greci de blestmarea blestemarea cărților și a credincioșilor ortodocși. Biserica Rusă oficială a anulat astfel toate blestemele anticanonice ale acestui sinod, însă nu s-a întors la cărțile și obiceiurile ortodoxe pre-nikoniane. Numai o mică parte a Bisericii Ruse oficiale (gruparea edinoverților) în momentul de față se ruagă ca storoverii.

Condamnarea vechilor tradiţii ruseşti a dus şi la slăbirea influenţei teoriei potrivit căreia Moscova ar fi fost Slujba veche rusească este foarte diferită de cea nouă și durează mult mai mult. În Biserica nouă de multe ori, slujbele sunt prescurtate sau amânate, mulți nu slujesc după tipic, ci după dorința și osârdia lor. Majoritatea preoților nikonieni nu poartă barbă și se rad. De asemenea, în bisericile nikoniene, femeile intră fără batic, cu pantaloni și mânecă scurtă. Cântarările bisericești sunt inventate de [[A Treia Romă]]: compozitori laici și seamănă mai mult cu cele din Biserica romano-catolică. Icoanele sunt pictate în loc genul laic de portret, iar cele vechi sunt refăcute după modelul nou. Credicioșii de rit nou, nu fac mătănii mari până-n pământ și nu postesc toate posturile din an ca să păzească credinţa ortodoxăse îm părtășească. Botezul se oficiază de cele mai multe ori prin stropire, ca la catolici. În Biserică se părea că Rusia acumulase o serie de erori liturgice importantefolosesc microfoane și difuzoare.

Unii cercetători consideră că reformele Toate aceste schimbări au avut o motivaţie mai degrabă politică decât religioasăapărut treptat și nu sunt acceptate în Biserica Ortodoxă de rit vechi. Aici slujbele se fac după Tipicul Mare (apr. 2500 de pagini), argumentând că ţarul Alexei, încurajat fără prescurtări. Slujba de succesele sale militare din războiul contra Poloniei şi Lituaniei pentru eliberarea provinciilor ruseşti apusene şi a Ucrainei, a început să nutrească ambiţia seară conține: Canoanele de pravilă - 4 canoane cu acatistul Maicii Domnului (dacă a deveni eliberatorul regiunilor ortodoxe care la acea vreme erau în componenţa [[Imperiul Otoman|Imperiului Otoman]]doua zi va fi liturghie), preluând titlul Vecernia mică (sâmbătă seara și de protector al lumii ortodoxesărbători cu priveghiere), perspectivă agreată şi de patriarhii din Orientul ApropiatPavecernița mică, care Vecernia mare împreună cu Utrenia și primul ceas. Această slujbă durează de altfel au susţinut introducerea reformelor liturgice (Kapterev Nla 4 la 6 ore.F. 1913Dimineața se oficiză Mezunoptica, Ceasurile 3, 1914; Zenkovsky S.A6 și 9 după care începe Sfânta Litrughie.Această slujbă durează de la 3 la 5 ore, 1995, 2006). Cele din urmă două argumente apar însă drept contradictoriidepinde de rangul Sărbătorii.

Miza politică Condamnarea vechilor tradiţii ruseşti a acestor reforme nu trebuie, desigur, ignorată, însă este greu de crezut că pentru patriarhul Nicon aceasta dus şi la slăbirea influenţei teoriei potrivit căreia Moscova ar fi fost prioritară. Reformele liturgice ale acestuia aveau la bază dorinţa cea de a ''restaura'' o practică liturgică corectă, alegând în mod natural ca reper pentru [[diortosire|îndreptarea]] cărţilor şi practicilor liturgice ruseşti modelul [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|ConstantinopoluluiA Treia Romă]] - Biserica-Mamă a Ortodoxiei ruse. În plus, trebuie să ţinem seama de faptul că, prin aceste reforme, Patriarhul încerca : în acelaşi timp loc să consolideze autoritatea Bisericii Ruse şi mai ales a instituţiei patriarhalepăzească credinţa ortodoxă, inclusiv in faţa autorităţii politice, demers ce i-a atras şi dizgraţia ţarului Alexei, precum şi depunerea din treaptăse părea că Rusia acumulase o serie de erori liturgice importante.