Din Sicilia se reintoarce in , Grigorie s-a reîntors în Grecia, la Hidros, unde era sa cât pe ce să fie ucis de adversarii icoanelorcătre [[Iconoclasm|iconoclaşti]], dar este izbavit a fost izbăvit prin voia lui Dumnezeu, dupa după cum a scapat si scăpat şi din alte incercarigrele încercări. Ajuns in A ajuns apoi în Tesalonic , unde s-a asezat in manastirea Sfantul stabilit la [[mănăstire]]a [[Sfânt]]ul [[Minade Constantinopol|Mina]]. Aici devine foarte cunoscut prin darul sau său de a prezice viitorul, dar si şi prin viata viaţa sa aleasaaleasă. [[Ignatie Diaconul]], cel care i-a scris viataviaţa, aminteste aminteşte despre multe din vindecarile savarsite vindecările săvârşite de el prin puterea rugaciuniirugăciunii, ca si şi multe din cuvintele de mustrare pe care le rostea, atunci cand când era nevoie, impotriva împotriva ereticilor sau necredinciosilornecredincioşilor. Avea o putere deosebita deosebită asupra demonilor. Mai multi calugari si credinciosi stapaniti mulţi călugări şi credincioşi stăpâniţi de duhuri necurate au fost vindecati in vindecaţi în urma rugaciunilor rugăciunilor cuviosului Grigorie.

Virtutile Virtuţile cu care era impodobitîmpodobit, ca si şi darul vindecarilor vindecărilor l-au facut pe Grigorie vrednic sa primeasca taina preotieisă primească [[Sfintele Taine|sfânta taină]] a [[Preot|preoţiei]]. SiŞi-a continuat viata viaţa cu aceeasi ravna aceeaşi râvnă spre cele sfinte, in în folosul semenilor saisăi.

Spre sfarsitul vietiisfârşitul vieţii, Dumnezeu i-a dat o boala boală grea. Vestea suferintei suferinţei sale s-a raspandit răspândit repede, ajungand pana ajungând până la [[Constantinopol]], unde se gasea si găsea şi unchiul sau Simeon, acum foarte batranbătrân, dar aruncat in inchisoare în închisoare pentru darzenia dârzenia cu care apara apăra cultul icoanelor. Acesta il instiinteaza îl înştiinţă pe Grigorie unde este, aratanduarătându-i dorinta dorinţa de a se revedea. In ciuda În ciudă bolii de care suferea, Grigorie pleaca plecă din Tesalonic la Constantinopol, unde il afla îl găsi pe unchiul sau său, din fericire eliberat din temnitatemniţă. In curand În curând însă, istovit de boala de care suferea, Sfântul Grigorie a si murit intrîntr-o manastire mânăstire din capitala imperiului, in în ziua de [[20 noiembrie ]] a anului 842. Dupa cateva luni, in martie 843, a fost convocat la Constantinopol un sinod local, care a restabilit pentru totdeauna cultul icoanelor, a aruncat anatema asupra tuturor ereticilor din primele opt veacuri de viata crestina si a randuit Duminica Ortodoxiei si anume prima din postul Pastilor, ca zi de biruinta a dreptei credinte asupra tuturor dusmanilor ei.

In scurt timp mormantul Cuviosului Grigorie a devenit cunoscutCa semn al puterii lui Dumnezeu, datorita minunilor care se savarseau acolo. Sunt cunoscute vindecarea unui om garbov care s-a atins după doar câteva luni de trupul saula moartea lui Grigorie, ce era dus spre inhumareîn martie 843, precum si împărăteasa Teodora (în calitate de regentă a unor indraciti. Dupa trecerea unui timp, calugarii din manastirea in care era ingropat au hotarat sa-i scoata trupul si sa-l aseze intr-o racla. Ramasitele sale pamantesti erau intregi si neputrezite, incat acum puteau fi socotite ca sfinte moaste. Nu stim cand sfiului său minor Mihail al III-lea) a facut slujba speciala de canonizare a noului sfant, numit de acum inainte Grigorie Decapolitul, dupa provincia in convocat un [[sinod]] la [[Constantinopol]] care se nascuse. Ele au ramas intr-o manastire din Constantinopol, intemeiata de ucenicul sau Iosif Imnograful. Au ramas aici mai bine de sase veacuri, probabil pana dupa anul 1453, cand Constantinopolul a fost cucerit de turciconsfinţit reinstaurarea cultului [[icoană|icoanelor]]. O traditie spune ca racla cu moaste a fost dusa De atunci, de monahii care o pazeau, in Serbia, spre în prima duminică a le feri de profanare din partea turcilor. Acolo au fost asezate intr-o manastire, savarsindu-[[Postul Mare|Postului Mare]] se alte minuni in jurul lor. Din acest loc le-a cumparatsărbătoreşte [[Duminica Ortodoxiei]], in ultimii ani ai secolului al XV-lea, banul Barbu Craiovescu, care le-a adus in manastirea Bistrita din Oltenia, ctitoria familiei sale. Barbu insusi s-ca zi de biruinţă a calugarit aici sub numele Pahomiedreptei credinţe.