Mănăstirea Humor: Diferență între versiuni
(→Istoric: completări și referințe) |
RappY (Discuție | contribuții) m (Adăugare legătură) |
||
| (Nu s-au afișat 53 de versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | {{ | + | {{articol de calitate}}{{Mănăstire |
| − | {{Mănăstire | ||
|nume=Mănăstirea Humor | |nume=Mănăstirea Humor | ||
|Imagine=[[Fișier:Manastirea_Humor.jpg|330 px|Mănăstirea Humor]] | |Imagine=[[Fișier:Manastirea_Humor.jpg|330 px|Mănăstirea Humor]] | ||
| Linia 10: | Linia 9: | ||
|mărime aprox=30 [[călugăr|călugărițe]] | |mărime aprox=30 [[călugăr|călugărițe]] | ||
|localizare= {{flag|Romania}} Comuna Mănăstirea Humorului,<br> județul Suceava | |localizare= {{flag|Romania}} Comuna Mănăstirea Humorului,<br> județul Suceava | ||
| − | |limba liturgică=română | + | |limba liturgică=[[limba română|română]] |
|cântarea=[[Cântarea bizantină|bizantină]] | |cântarea=[[Cântarea bizantină|bizantină]] | ||
|schituri= | |schituri= | ||
|hramuri=[[Adormirea Maicii Domnului]]<br>([[15 august]])<br>[[Gheorghe purtătorul de biruință|Sfântul Mare Mucenic Gheorghe]] ([[23 aprilie]]) | |hramuri=[[Adormirea Maicii Domnului]]<br>([[15 august]])<br>[[Gheorghe purtătorul de biruință|Sfântul Mare Mucenic Gheorghe]] ([[23 aprilie]]) | ||
|site= | |site= | ||
| − | |}}'''Mănăstirea Humor''', cu [[hram]]urile ''[[Adormirea Maicii Domnului]]'' și ''[[Gheorghe purtătorul de biruință|Sfântul Mare Mucenic Gheorghe]]'', este o [[mănăstire]] ortodoxă din România situată în comuna Mănăstirea Humorului, județul Suceava, | + | |}}'''Mănăstirea Humor''', cu [[hram]]urile ''[[Adormirea Maicii Domnului]]'' și ''[[Gheorghe purtătorul de biruință|Sfântul Mare Mucenic Gheorghe]]'', este o [[mănăstire]] ortodoxă din România situată în comuna Mănăstirea Humorului, județul Suceava, la circa 5 km nord-vest de orașul Gura Humorului. A fost [[ctitor]]ită în anul 1530 de către marele logofăt Toader Bubuiog.<br> |
Biserica pictată a acestei mănăstiri este înscrisă pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial.<ref>[http://cnr-unesco.ro/lista-tentativa-si-lista-patrimoniului-mondial-ale-romaniei/ Lista Patrimonului Mondial UNESCO - obiectivele din România], accesat 28 martie 2017</ref>. De asemenea, Mănăstirea Humor, în ansamblul ei, este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''SV-II-a-A-05570''.<ref>[http://www.cultura.ro/sites/default/files/inline-files/LMI-SV.pdf Ministerul Culturii - Lista monumentelor istorice din Județul Suceava (2015)], accesat 28 martie 2017</ref> | Biserica pictată a acestei mănăstiri este înscrisă pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial.<ref>[http://cnr-unesco.ro/lista-tentativa-si-lista-patrimoniului-mondial-ale-romaniei/ Lista Patrimonului Mondial UNESCO - obiectivele din România], accesat 28 martie 2017</ref>. De asemenea, Mănăstirea Humor, în ansamblul ei, este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', având codul de clasificare ''SV-II-a-A-05570''.<ref>[http://www.cultura.ro/sites/default/files/inline-files/LMI-SV.pdf Ministerul Culturii - Lista monumentelor istorice din Județul Suceava (2015)], accesat 28 martie 2017</ref> | ||
| + | ==Istoric== | ||
| + | Conform tradiției, pe la începutul secolului al XV-lea, în perioada domniei lui [[Alexandru cel Bun]] (1400-1432), un boier moldovean, Ivan vornicul, a ridicat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Râul Humor. Acolo exista deja un [[schit]] de [[călugăr]]i care avea o biserică de lemn. În decursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Humor.<ref name="PSP">Pr. Scarlat Porcescu, ''Biserica Humor'', 1974, p. 168.</ref> | ||
| + | |||
| + | Printr-un act datat în 13 aprilie 1415, voievodul Alexandru cel Bun a dăruit „''mănăstirii panului Ivan vornic (...) care este la Humor''” moșia Pârteștenilor, care cuprindea Solonețul și „seliștea Dioniș” (situate în actuala comună Cacica, județul Suceava).<ref>[http://www.revistapadurilor.ro/(16600)Padurea-si-viata/(16601)Padurea-si-viata-numarul-3-4-2009/(16605)Istoria-uitata-si-iertata-a-averilor-manastiresti Ion Drăgușanul, ''Istoria uitată și iertată a averilor mânăstirești'', în ''Revista Pădurilor'', nr. 3-4/2009]</ref> La începutul secolului al XVI-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit, din cauze necunoscute, ruinele sale putându-se vedea și în prezent, la circa 500 m de actuala biserică.<ref name="PSP"/> | ||
| + | |||
| + | În anul 1530, marele logofăt Toader Bubuiog a început construirea unei noi biserici de piatră la Humor. [[Ctitor]]ul acestei biserici era un vestit boier modovean, care fusese pârcălab de Roman (1516-1523) înainte de a deveni mare logofăt al Moldovei (1525-1537). În perioada domniei lui [[Petru Rareș]], el a fost un dregător de încredere al voievodului, îndeplinind misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Turcia (1528) și Polonia (1532). Soția sa, Anastasia, era fiica lui Ioan Tăutu, logofăt în timpul domniei lui [[Ștefan cel Mare]] și a lui Bogdan al III-lea. S-a păstrat încă [[pisanie|pisania]] de pe peretele exterior sudic al pronaosului, scrisă în [[limba slavonă]]: | ||
| + | [[Fișier:Manastirea_Humor_pisania.jpg|thumb|left|250 px|<center>Pisania bisericii</center>]] | ||
| + | :„''Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, la porunca și cu ajutorul evlaviosului domn Petru Voievod, fiul voievodului Ștefan cel Bătrân, s-a început acest hram în numele cinstitei Adormiri a Preacuratei și Preabinecuvântatei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, cu cheltuiala și prin osteneala robului lui Dumnezeu Jupan Toader, mare logofăt, și a soției sale Anastasia, în anul 7038 august 15 și când era egumen Chir Paisie''”. | ||
| + | [[Fișier:Manastirea_Humor11.jpg|thumb|right|220 px|Marele logofăt Toader Bubuiog - tabloul votiv]] | ||
| + | În 1535 logofătul Toader Bubuiog a adus mai mulți meșteri care să zugrăvească noua biserică. Printre aceștia era și Toma din Suceava, cel care se autointitula „''zugrav de biserici și curtean al Măriei sale Petru, voievodul Moldovei''”. Acești meștari zugravi au realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii.<ref name="Iacobescu">Mihai Iacobescu (coord.) - ''Suceava. Ghid turistic al județului'', Editura Sport-Turism, București, 1979, p. 136</ref> | ||
| − | + | Un veac mai târziu, voievodul Vasile Lupu (1634-1653) a ridicat ziduri înalte de piatră în jurul mănăstirii și a construit, la intrarea în incintă, un turn masiv cu parter și trei etaje (în 1641). Aceste ziduri nu i-au împiedicat însă pe cazacii lui Timuș Hmielnițki să jefuiască și să incendieze parțial sfântul lăcaș în 1653.<ref name="Catana">[http://www.jurnalul.ro/timp-liber/culinar/patrimoniul-de-la-humor-17553.html Cristina Andreea Catană, ''Patrimoniul de la Humor''], în ''Jurnalul Național'', 5 iulie 2006.</ref> | |
| − | + | ||
| + | După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în 1775, autoritățile au desființat Mănăstirea Humor în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea, trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților „sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri”.<ref>[http://www.bucovina-forestiera.ro/1999/restituiri.htm Gheorghe C. Leon, ''Proprietatea forestieră în vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc'', în ''Bucovina forestieră'', nr. 1-2/1999.]</ref> După desființarea mănăstirii, biserica sa a fost transformată în biserică parohială, în timp ce [[Chilie|chiliile]] s-au ruinat aproape complet. În clădirile fostului ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților austriece.<ref name="Catana"/> | ||
| − | + | După Unirea Bucovinei cu România (1918), biserica fostei Mănăstiri Humor a continuat să funcționeze ca biserică de parohie. În a doua jumătate a secolului XX s-au efectuat importante lucrări de restaurare a ansamblului mănăstiresc. Astfel, în anii 1971-1972 a fost restaurată pictura interioară din [[pronaos]] și gropniță, cu sprijin financiar și de specialitate de la UNESCO. Tot atunci a fost refăcut acoperișul bisericii și au fost lărgite streșinilor pentru a apăra cât mai bine picturile exterioare împotriva intemperiilor. De asemenea, a fost restaurat turnul construit de Vasile Lupu.<ref name="PSP173">Pr. Scarlat Porcescu, ''Biserica Humor'', 1974, p. 173.</ref> | |
==Arhitectură== | ==Arhitectură== | ||
| + | |||
| + | ===Biserica mănăstirii=== | ||
| + | Arhitectura bisericii Mănăstirii Humor, cu [[hram]]ul ''[[Adormirea Maicii Domnului]]'' și ''[[Gheorghe purtătorul de biruință|Sfântul Mare Mucenic Gheorghe]]'', ridicată la 1530 (monument istoric de arhitectură având codul de clasificare SV-II-m-A-05570.01) prezintă o serie de trăsături distinctive care o deosebesc de alte edificii religioase construite în aceeași perioadă în Moldova. Ea este construită în plan triconc (treflat), cu abside laterale, dar fără turlă deasupra [[naos]]ului. Un alt element particular este prezența, pentru prima dată în arhitectura moldovenească, a unui [[pridvor]] deschis (în locul obișnuitului pridvor închis). O altă noutate care apare aici este „tainița”, încăpere suprapusă peste „gropniță” (încăperea destinată mormintelor).<ref name="PSP169">Pr. Scarlat Porcescu, ''Biserica Humor'', 1974, p. 169.</ref> | ||
| + | |||
| + | Soclul bisericii este făcut din bucăți mari de piatră cioplită. Cele trei abside au decorate cu firide alungite, iar sub cornișă se află un rând de ocnițe mici. Acoperișul înalt, cu rupere în pantă, se prelungește deasupra absidelor și formează o streașină largă, specifică zonelor montane și este învelit cu șiță de brad.<ref name="Iacobescu"/> | ||
| + | |||
| + | Interiorul bisericii este compartimentat în cinci încăperi (de la vest spre est: [[pridvor]]ul deschis, [[pronaos]]ul, încăperea mormintelor (gropnița), [[naos]]ul și [[altar]]ul. Pridvorul deschis are patru arcade mari, care se înalță până sub șirul de ocnițe. Dintre cele patru arcade, două se află pe fațada vestică și au parapete înalte de zidărie și câte una se află pe fațadele laterale. Aceste arcade sunt separate de stâlpi de secțiune pătrată și groși cât zidul bisericii.<ref>I. Constantinescu, ''România de la A la Z. Dicționar turistic'', Editura Stadion, București, 1970, p. 229</ref> | ||
| + | |||
| + | Interiorul bisericii este luminat prin șase ferestre: câte una pe fațadele laterale ale pronaosului, una pe peretele sudic al încăperii mormintelor, câte una în axul absidelor laterale ale naosului și încă una în axul absidei altarului. Din pridvor se intră în pronaos printr-un portal cu ancadrament cu muluri în stil gotic, care se termină în arc frânt. Între pronaos și încăperea mormintelor („gropnița”), precum și între încăperea mormintelor și naos, se află câte un perete de zidărie străpuns de o deschidere încadrată de baghete încrucișate. Încăperea mormintelor are o boltă semicilindrică, iar deasupra naosului se află o calotă sferică sprijinită pe un sistem de arcuri în [[Arhitectura_bisericească_românească#Stilul_moldovenesc|stil moldovenesc]]. În peretele nord-vestic al încăperii mormintelor se află o ușă către o scară care duce într-o încăpere secretă, numită „tainiță”, unde era ascuns tezaurul bisericii în caz de primejdie.<ref name="PSP"/> | ||
| + | |||
| + | Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt de factură gotică. În partea estică, biserica se termină prin absida de formă semicirculară a altarului, despărțit de naos printr-un [[iconostas]] foarte vechi, o excepțională sculptură în lemn.<ref>[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/mitropolia-moldovei-bucovinei/manastirea-humor-68097.html Mitropolia Moldovei și Bucovinei: Mănăstirea Humor]</ref> În părțile laterale ale altarului sunt încadrate în grosimea zidului cele două nișe tradiționale: [[proscomidiar]]ul și [[diaconicon]]ul. | ||
| + | |||
| + | ====Necropola==== | ||
| + | [[Fișier:Manastirea_Humor18.jpg|thumb|270 px|<center>Mormântul marelui logofăt Toader Bubuiog</center>]] | ||
| + | În încăperea mormintelor din biserica Mănăstirii Humor sunt înmormântați ctitorii sfântului lăcaș. Mormintele acestora sunt amplasate în două nișe boltite. Mormântul marelui logofăt Toader Bubuiog se află în nișa din peretele sudic, iar pe piatra sa funerară, sculptată în marmură, se află următoarea inscripție în limba slavonă: „''Această piatră de mormânt și-a împodobit-o pentru dânsul și în timpul vieții sale Jupân Toader mare logofăt ca să fie pe mormântul său, în zilele Domnului Petru Voievod, unde singur și-a pregătit mormântul și a trecut în lăcașul de veci în anul 7047 luna ianuarie''”. Mormântul soției ctitorului, Anastasia, se află într-o nișă din peretele nordic al aceleiași încăperi, iar pe piatra sa de mormânt este săpată inscripția: „''Acest mormânt l-a împodobit domnul Toader, mare logofăt, cneaghinei sale Nastasia care a trecut în veșnicul locaș în anul 7035 luna septembrie 29 zile''”. Pe pereții de deasupra nișelor sunt zugrăviți cei doi soți, îngenuncheați în fața [[Iisus Hristos|Mântuitorului Iisus Hristos]] și a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]].<ref name="PSP172">Pr. Scarlat Porcescu, ''Biserica Humor'', 1974, p. 172.</ref> | ||
| + | |||
| + | În [[pronaos]]ul bisericii se află mormântul [[episcop]]ului Eftimie al Rădăuților (1558-1561), decedat în anul 1561. Pe piatra sa funerară se află următoarea inscripție: „''Aici este mormântul Prea Sfințitului nostru Părinte Eutimie - fost episcop de Rădăuți și care s-a înmormântat aici unde s-a călugărit - să-i fie lui pomenirea veșnică''”. | ||
| + | |||
| + | Tot în pronaos, pe partea stângă, se află mormântul logofătului Solomon. Piatra sa de mormânt, împodobită de ginerele său, Dumitru, este foarte ștearsă, inscripția de pe ea fiind aproape ilizibilă.<ref name="PSP172"/> | ||
| + | |||
| + | ===Turnul lui Vasile Lupu=== | ||
| + | [[Fișier:Manastirea_Humor_turnul.jpg|thumb|left|230 px|<center>Turnul lui Vasile Lupu</center>]] | ||
| + | În anul 1641, voievodul [[Vasile Lupu]] a împrejmuit mănăstirea cu ziduri înalte de piatră și a construit la intrarea în incintă un turn masiv. Pe clădirea turnului se afla încastrată următoarea [[pisanie]]: | ||
| + | :„''Acest turn l-a zidit și împodobit evlaviosul și de Hristos iubitorul domn Io Vasile Voievod, din mila lui Dumnezeu stăpân și domn al întregii țări în anul 7149''”. | ||
| + | |||
| + | Turnul se află la nord-est de clădirea bisericii și inițial făcea parte zidul de incintă (în prezent ruinat) al mănăstirii, fiind sprijinit pe laturile de nord și de vest de două contraforturi înalte. El are un plan pătrat, cu latura de 8 m, un parter și trei etaje. Încăperile sale au bolți semicilindrice așezate alternativ pe direcții opuse (nord-sud, vest-est, nord-sud și vest-est). În încăperea de la parter se intră pe o ușă dispusă pe latura de sud. La primul etaj se ajunge de pe o scară exterioară cu trepte de lemn, susținute de console încadrate în zidărie, scară ce se află pe latura de est și duce către o intrare aflată tot pe latura sudică. De la primul etaj se urcă la etajele superioare pe scări cu trepte de piatră înguste, cuprinse în grosimea zidăriei. Încăperile de la etaj sunt luminate prin ferestre mici cu cadre de piatră. La ultimul etaj se află un balcon de lemn așezat pe grinzi puternice care se sprijină pe console de lemn. Acoperișul turnului este înalt și în patru ape, cu o rupere în pantă foarte pronunțată. Este învelit cu șiță din brad și se prelungește peste galeriile balconului.<ref name="PSP173"/> | ||
| + | |||
| + | Turnul lui Vasile Lupu avea un rol defensiv, în încăperile de la etaj putându-se refugia apărătorii mănăstirii, împreună cu odoarele de preț. Scara care ducea la etaj putea fi distrusă pentru a-i împiedica pe invadatori să pătrundă în încăperile respective. | ||
| + | |||
| + | În prezent, acest turn este inclus în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, având codul de clasificare SV-II-a-A-05570.04. | ||
| + | |||
| + | ===Turnul clopotniță=== | ||
| + | Mai târziu, în secolul al XIX-lea, pe latura estică a complexului mănăstiresc a fost ridicat un [[Clopotniță|turn-clopotniță]]. Este construit din lemn și are un etaj. La parter se află intrarea în ansamblul mănăstirii, iar la etaj este camera [[clopot]]elor. Și acest turn este inclus în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, având codul de clasificare SV-II-a-A-05570.03. | ||
==Iconografie== | ==Iconografie== | ||
| + | Biserica Mănăstirii Humor a fost zugrăvită atât în interior cât și la exterior cu picturi în frescă, asemănându-se din acest punct de vedere cu bisericile mănăstirilor [[Mănăstirea Moldovița|Moldovița]], [[Mănăstirea Sucevița|Sucevița]], [[Mănăstirea Voroneț|Voroneț]] și [[Mănăstirea Arbore|Arbore]]. Caracteristică pentru întreaga pictură de la Mănăstirea Humor este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanței diferitelor nuanțe de roșu, culoare specifică bisericii acestei mănăstiri. | ||
===Pictura interioară=== | ===Pictura interioară=== | ||
| + | Pictura interioară continuă tradițiile [[Iconografie|iconografice]] ale picturii murale din vremea lui [[Ștefan cel Mare și Sfânt|Ștefan cel Mare]], punându-se însă un accent mai mare pe caracterul narativ al prezentării, ceea ce a dus la înmulțirea scenelor biblice. | ||
| + | |||
| + | Astfel, la interiorul cupolei [[pronaos]]ului este zugrăvită [[Maica Domnului|Sfânta Fecioară]] rugându-se, având la piept medalionul cu pruncul [[Iisus Hristos|Iisus]], iar pe pereții pronaosului sunt pictați [[înger]]i, [[prooroc]]i, [[Evanghelist|evangheliști]], [[sfinți]], [[Mucenic|martiri]], [[Cuvios|cuvioși]] și părinții de la [[Sinoade ecumenice|cele șapte sinoade ecumenice]]. | ||
| + | |||
| + | În mod tradițional, pe bolta [[naos]]ului este reprezentat Iisus Pantocrator înconjurat de îngeri, prooroci și patriarhi, iar pe pereții naosului sunt pictate momente din viața Mântuitorului, în special Patimile. Pe bolta [[altar]]ului estezugrăvită [[Maica Domnului]] cu Pruncul sfânt, înconjurată de [[heruvim]]i și [[serafim]]i. | ||
| + | |||
| + | Biserica Mănăstirii Humor se remarcă și prin faptul că are mai multe tablouri votive. Astfel, în încăperea mormintelor, deasupra nișei unde a fost înmormântat logofătul Toader Bubuiog, [[ctitor]]ul bisericii, acesta este reprezentat oferind biserica Mântuitorului, prin mijlocirea Maicii Domnului. Pe peretele nordic al aceleiași încăperi este pictată Anastasia, soția ctitorului, îmbrăcată în haine boierești de epocă, îngenuncheată în fața Maicii Domnului. În colțul de sud-est al [[pronaos]]ului se află un alt tablou votiv în care sunt reprezentați pârcălabul Daniil al Sucevei și soția sa Teodosia în fața tronului domnesc pe care stă Maica Domnului cu pruncul. Boierul Daniil, care a fost și hatman, a făcut Mănăstirii Humor mai multe danii importante. De asemenea, pe peretele vestic al [[naos]]ului este pictat voievodul [[Petru Rareș]] și familia sa. Domnul Moldovei este reprezentat cu fața rotundă, barba scurtă, părul lung și purtând pe cap o coroană de aur cu mici ramuri. Lângă el este zugrăvită Doamna Elena Rareș, îmbrăcată în haine de brocart de aur pe fond verde și având pe cap același tip de coroană, iar între voievod și soția sa se află unul dintre fiii lor.<ref>Pr. Scarlat Porcescu, ''Biserica Humor'', 1974, p. 171.</ref> | ||
===Pictura exterioară=== | ===Pictura exterioară=== | ||
| + | [[Fișier:Manastirea_Humor31.jpg|thumb|220 px|<center>[[Judecata de Apoi]], frescă exterioară</center>]] | ||
| + | Biserica Mănăstirii Humor păstrează încă pictura exterioară originală, caracterizată prin predominanța diferitelor nuanțe de roșu, culoare specifică acestei biserici. Totuși, din cauza intemperiilor, pictura exterioară a fost deteriorată parțial. Pictura de pe peretele nordic este cel mai afectată, din ansamblul iconografic putându-se distinge doar fragmente din acatistul [[Gheorghe purtătorul de biruință|Sf. Mare Mucenic Gheorghe]], din [[Arborele lui Iesei]], două coloane de filozofi și chipul [[stareț]]ului Paisie (starețul mănăstirii la data pictării bisericii).<ref name="PSP169"/> | ||
| + | |||
| + | Pe peretele vestic este reprezentată [[Judecata de Apoi]]. | ||
| + | |||
| + | Frescele de pe fațada sudică și de pe abside sunt mai bine păstrate. Printre picturi se află cele 24 de scene ale Imnului Acatist al [[Buna Vestire|Bunei Vestiri]], Soborul Fecioarei, asediul [[Constantinopol]]ului de către perși în anul 625 (în cele trei scene pe această temă perșii sunt reprezentați cae turci), rugul în flăcări, viața [[Nicolae al Mirelor|Sfântului Nicolae]] (în 15 scene), precum și parabola fiului risipitor. Într-una din scenele reprezentând asediul Constantinopolului este pictat un călăreț care aruncă o lance spre unul dintre conducătorii armatei invadatoare; se presupune că zugravul Toma din Suceava și-a pictat propriul său chip pentru acel călăreț.<ref>Mihai Iacobescu (coord.) - ''Suceava. Ghid turistic al județului'', Editura Sport-Turism, București, 1979, p. 137</ref> | ||
| + | |||
| + | Pe pereții exteriori ai absidelor sunt pictați heruvimi, serafimi, îngeri, profeți, apostoli, ierarhi și cuvioși.<ref>Pr. Scarlat Porcescu, ''Biserica Humor'', 1974, p. 170.</ref> | ||
==Mănăstirea Humor în prezent== | ==Mănăstirea Humor în prezent== | ||
| + | În iulie 1991, prin hotărârea [[arhiepiscop]]ului [[Pimen (Zainea) al Sucevei și Rădăuților|Pimen al Sucevei și Rădăuților]], Mănăstirea Humor a fost reactivată ca așezământ monahal de maici.<ref name="cp2013-06-15">[http://ziarullumina.ro/memoria-bisericii/memoria-bisericii-imagini-manastirea-gropnita-de-la-humor Adrian Nicolae Petcu, ''Memoria Bisericii în imagini: Mănăstirea gropniță de la Humor''], 25 martie 2010, ''Ziarul Lumina'', accesat la 15 iunie 2013</ref> | ||
| + | În prezent, aici viețuiesc circa 30 de [[monah|maici]] care, pe lângă îndatoririle monahale, se îndeletnicesc și cu lucrul în atelierele de pictură și de croitorie pentru veșmintele preoțești, înființate în mănăstire.<ref name="Catana"/> | ||
| + | |||
| + | În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Adormirea Maicii Domnului și Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Humor pe lista patrimoniului cultural mondial (în grupul ''Bisericile pictate din nordul Moldovei''). | ||
| + | |||
| + | În patrimoniul Mănăstirii Humor se află mai multe obiecte de mare valoare documentară și artistică, printre care:<ref name="PSP173"/> | ||
| + | * [[Catapeteasmă|Catapeteasma]] sculptată și aurită. Deasupra sa se află o [[cruce]] pe care există următoarea inscripție: „''Această răstignire a făcut-o chir Movilă mitropolitul Sucevei, fiind egumen la Humor arhimandritul Anastasie, în zilele domnului Petru Voievod în anul 7098 august 15''”.<ref>Inscripția se referă la Gheorghe Movilă, mitropolit al Moldovei (1588-1591 și 1595-1605) și la Petru Șchiopul, Domn al Moldovei (1574-1579 și 1582-1591).</ref> | ||
| + | * Jețul domnesc (tronul) din lemn, datând din secolul al XVI-lea și având sculptat pe montanții spetezei câte un cap de bour (emblema Moldovei medievale). | ||
| + | * Un [[analog]]hion pe care se află următoarea inscripție: „''L-au făcut Toma Fântânaru și soția sa Boghina la anul 7053 luna septembrie''”. | ||
| + | * Șase [[Icoană|icoane]] de mari dimensiuni, zugrăvite în secolele XV-XVI. În acestea sunt reprezentați Mântuitorul Iisus Hristos (două icoane), Maica Domnului (două icoane), Adormirea Maicii Domnului și Arhanghelul Mihail. | ||
==Note== | ==Note== | ||
| − | < | + | <small>{{reflist|2}}</small> |
| + | |||
| + | ==Surse== | ||
| + | * Pr. Scarlat Porcescu, ''Biserica Humor'', în volumul ''Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei'', Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974, pp. 168-173. | ||
| + | * [https://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Humor Wikipedia: Mănăstirea Humor] | ||
==Legături externe== | ==Legături externe== | ||
| − | |||
* [http://www.travelworld.ro/manastire/manastirea_humor.php Mănăstirea Humor la travelworld] | * [http://www.travelworld.ro/manastire/manastirea_humor.php Mănăstirea Humor la travelworld] | ||
* [http://turism-center.ro/2011/03/manastirea-humor/ Mănăstirea Humor în cuvinte și imagini] | * [http://turism-center.ro/2011/03/manastirea-humor/ Mănăstirea Humor în cuvinte și imagini] | ||
Versiunea curentă din 5 februarie 2024 23:11
|
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție. |
| Mănăstirea Humor | |
| |
| Jurisdicție | Mitropolia Moldovei și Bucovinei |
| Tip | călugărițe |
| Înființată | 1530 |
| Ctitori | Marele logofăt Toader Bubuiog |
| Stareț | |
| Mărime aprox. | 30 călugărițe |
| Localizare |  Comuna Mănăstirea Humorului,județul Suceava |
| Limba liturgică | română |
| Cântarea | bizantină |
| Schituri, metocuri și chilii | |
| Hramuri | Adormirea Maicii Domnului (15 august) Sfântul Mare Mucenic Gheorghe (23 aprilie) |
| Site web oficial | |
Mănăstirea Humor, cu hramurile Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, este o mănăstire ortodoxă din România situată în comuna Mănăstirea Humorului, județul Suceava, la circa 5 km nord-vest de orașul Gura Humorului. A fost ctitorită în anul 1530 de către marele logofăt Toader Bubuiog.
Biserica pictată a acestei mănăstiri este înscrisă pe lista UNESCO a patrimoniului cultural mondial.[1]. De asemenea, Mănăstirea Humor, în ansamblul ei, este inclusă în Lista monumentelor istorice din România, având codul de clasificare SV-II-a-A-05570.[2]
Cuprins
Istoric
Conform tradiției, pe la începutul secolului al XV-lea, în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432), un boier moldovean, Ivan vornicul, a ridicat o biserică de piatră pe malul unui pârâiaș, în apropiere de confluența acestuia cu Râul Humor. Acolo exista deja un schit de călugări care avea o biserică de lemn. În decursul secolului al XV-lea, în jurul bisericii noi s-a dezvoltat un așezământ monahal cunoscut ca Mănăstirea Humor.[3]
Printr-un act datat în 13 aprilie 1415, voievodul Alexandru cel Bun a dăruit „mănăstirii panului Ivan vornic (...) care este la Humor” moșia Pârteștenilor, care cuprindea Solonețul și „seliștea Dioniș” (situate în actuala comună Cacica, județul Suceava).[4] La începutul secolului al XVI-lea, biserica zidită de vornicul Ivan s-a prăbușit, din cauze necunoscute, ruinele sale putându-se vedea și în prezent, la circa 500 m de actuala biserică.[3]
În anul 1530, marele logofăt Toader Bubuiog a început construirea unei noi biserici de piatră la Humor. Ctitorul acestei biserici era un vestit boier modovean, care fusese pârcălab de Roman (1516-1523) înainte de a deveni mare logofăt al Moldovei (1525-1537). În perioada domniei lui Petru Rareș, el a fost un dregător de încredere al voievodului, îndeplinind misiuni diplomatice în Transilvania (1527), Turcia (1528) și Polonia (1532). Soția sa, Anastasia, era fiica lui Ioan Tăutu, logofăt în timpul domniei lui Ștefan cel Mare și a lui Bogdan al III-lea. S-a păstrat încă pisania de pe peretele exterior sudic al pronaosului, scrisă în limba slavonă:
- „Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, la porunca și cu ajutorul evlaviosului domn Petru Voievod, fiul voievodului Ștefan cel Bătrân, s-a început acest hram în numele cinstitei Adormiri a Preacuratei și Preabinecuvântatei noastre Stăpâne Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioară Maria, cu cheltuiala și prin osteneala robului lui Dumnezeu Jupan Toader, mare logofăt, și a soției sale Anastasia, în anul 7038 august 15 și când era egumen Chir Paisie”.
În 1535 logofătul Toader Bubuiog a adus mai mulți meșteri care să zugrăvească noua biserică. Printre aceștia era și Toma din Suceava, cel care se autointitula „zugrav de biserici și curtean al Măriei sale Petru, voievodul Moldovei”. Acești meștari zugravi au realizat unul din cele mai impresionante ansambluri decorative ale epocii.[5]
Un veac mai târziu, voievodul Vasile Lupu (1634-1653) a ridicat ziduri înalte de piatră în jurul mănăstirii și a construit, la intrarea în incintă, un turn masiv cu parter și trei etaje (în 1641). Aceste ziduri nu i-au împiedicat însă pe cazacii lui Timuș Hmielnițki să jefuiască și să incendieze parțial sfântul lăcaș în 1653.[6]
După anexarea Bucovinei de către Imperiul Habsburgic în 1775, autoritățile au desființat Mănăstirea Humor în baza Ordonanței Imperiale din 19 iunie 1783 a împăratului Iosif al II-lea, trecând toate pământurile și fondurile administrate de Episcopia Rădăuților „sub povățuirea stăpânirii împărătești și a crăieștii măriri”.[7] După desființarea mănăstirii, biserica sa a fost transformată în biserică parohială, în timp ce chiliile s-au ruinat aproape complet. În clădirile fostului ansamblu monahal a funcționat o școală pentru copiii localnicilor, iar din 1850 acestea au fost folosite ca depozit pentru materialele autorităților austriece.[6]
După Unirea Bucovinei cu România (1918), biserica fostei Mănăstiri Humor a continuat să funcționeze ca biserică de parohie. În a doua jumătate a secolului XX s-au efectuat importante lucrări de restaurare a ansamblului mănăstiresc. Astfel, în anii 1971-1972 a fost restaurată pictura interioară din pronaos și gropniță, cu sprijin financiar și de specialitate de la UNESCO. Tot atunci a fost refăcut acoperișul bisericii și au fost lărgite streșinilor pentru a apăra cât mai bine picturile exterioare împotriva intemperiilor. De asemenea, a fost restaurat turnul construit de Vasile Lupu.[8]
Arhitectură
Biserica mănăstirii
Arhitectura bisericii Mănăstirii Humor, cu hramul Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ridicată la 1530 (monument istoric de arhitectură având codul de clasificare SV-II-m-A-05570.01) prezintă o serie de trăsături distinctive care o deosebesc de alte edificii religioase construite în aceeași perioadă în Moldova. Ea este construită în plan triconc (treflat), cu abside laterale, dar fără turlă deasupra naosului. Un alt element particular este prezența, pentru prima dată în arhitectura moldovenească, a unui pridvor deschis (în locul obișnuitului pridvor închis). O altă noutate care apare aici este „tainița”, încăpere suprapusă peste „gropniță” (încăperea destinată mormintelor).[9]
Soclul bisericii este făcut din bucăți mari de piatră cioplită. Cele trei abside au decorate cu firide alungite, iar sub cornișă se află un rând de ocnițe mici. Acoperișul înalt, cu rupere în pantă, se prelungește deasupra absidelor și formează o streașină largă, specifică zonelor montane și este învelit cu șiță de brad.[5]
Interiorul bisericii este compartimentat în cinci încăperi (de la vest spre est: pridvorul deschis, pronaosul, încăperea mormintelor (gropnița), naosul și altarul. Pridvorul deschis are patru arcade mari, care se înalță până sub șirul de ocnițe. Dintre cele patru arcade, două se află pe fațada vestică și au parapete înalte de zidărie și câte una se află pe fațadele laterale. Aceste arcade sunt separate de stâlpi de secțiune pătrată și groși cât zidul bisericii.[10]
Interiorul bisericii este luminat prin șase ferestre: câte una pe fațadele laterale ale pronaosului, una pe peretele sudic al încăperii mormintelor, câte una în axul absidelor laterale ale naosului și încă una în axul absidei altarului. Din pridvor se intră în pronaos printr-un portal cu ancadrament cu muluri în stil gotic, care se termină în arc frânt. Între pronaos și încăperea mormintelor („gropnița”), precum și între încăperea mormintelor și naos, se află câte un perete de zidărie străpuns de o deschidere încadrată de baghete încrucișate. Încăperea mormintelor are o boltă semicilindrică, iar deasupra naosului se află o calotă sferică sprijinită pe un sistem de arcuri în stil moldovenesc. În peretele nord-vestic al încăperii mormintelor se află o ușă către o scară care duce într-o încăpere secretă, numită „tainiță”, unde era ascuns tezaurul bisericii în caz de primejdie.[3]
Ancadramentele ușilor și ferestrelor sunt de factură gotică. În partea estică, biserica se termină prin absida de formă semicirculară a altarului, despărțit de naos printr-un iconostas foarte vechi, o excepțională sculptură în lemn.[11] În părțile laterale ale altarului sunt încadrate în grosimea zidului cele două nișe tradiționale: proscomidiarul și diaconiconul.
Necropola
În încăperea mormintelor din biserica Mănăstirii Humor sunt înmormântați ctitorii sfântului lăcaș. Mormintele acestora sunt amplasate în două nișe boltite. Mormântul marelui logofăt Toader Bubuiog se află în nișa din peretele sudic, iar pe piatra sa funerară, sculptată în marmură, se află următoarea inscripție în limba slavonă: „Această piatră de mormânt și-a împodobit-o pentru dânsul și în timpul vieții sale Jupân Toader mare logofăt ca să fie pe mormântul său, în zilele Domnului Petru Voievod, unde singur și-a pregătit mormântul și a trecut în lăcașul de veci în anul 7047 luna ianuarie”. Mormântul soției ctitorului, Anastasia, se află într-o nișă din peretele nordic al aceleiași încăperi, iar pe piatra sa de mormânt este săpată inscripția: „Acest mormânt l-a împodobit domnul Toader, mare logofăt, cneaghinei sale Nastasia care a trecut în veșnicul locaș în anul 7035 luna septembrie 29 zile”. Pe pereții de deasupra nișelor sunt zugrăviți cei doi soți, îngenuncheați în fața Mântuitorului Iisus Hristos și a Maicii Domnului.[12]
În pronaosul bisericii se află mormântul episcopului Eftimie al Rădăuților (1558-1561), decedat în anul 1561. Pe piatra sa funerară se află următoarea inscripție: „Aici este mormântul Prea Sfințitului nostru Părinte Eutimie - fost episcop de Rădăuți și care s-a înmormântat aici unde s-a călugărit - să-i fie lui pomenirea veșnică”.
Tot în pronaos, pe partea stângă, se află mormântul logofătului Solomon. Piatra sa de mormânt, împodobită de ginerele său, Dumitru, este foarte ștearsă, inscripția de pe ea fiind aproape ilizibilă.[12]
Turnul lui Vasile Lupu
În anul 1641, voievodul Vasile Lupu a împrejmuit mănăstirea cu ziduri înalte de piatră și a construit la intrarea în incintă un turn masiv. Pe clădirea turnului se afla încastrată următoarea pisanie:
- „Acest turn l-a zidit și împodobit evlaviosul și de Hristos iubitorul domn Io Vasile Voievod, din mila lui Dumnezeu stăpân și domn al întregii țări în anul 7149”.
Turnul se află la nord-est de clădirea bisericii și inițial făcea parte zidul de incintă (în prezent ruinat) al mănăstirii, fiind sprijinit pe laturile de nord și de vest de două contraforturi înalte. El are un plan pătrat, cu latura de 8 m, un parter și trei etaje. Încăperile sale au bolți semicilindrice așezate alternativ pe direcții opuse (nord-sud, vest-est, nord-sud și vest-est). În încăperea de la parter se intră pe o ușă dispusă pe latura de sud. La primul etaj se ajunge de pe o scară exterioară cu trepte de lemn, susținute de console încadrate în zidărie, scară ce se află pe latura de est și duce către o intrare aflată tot pe latura sudică. De la primul etaj se urcă la etajele superioare pe scări cu trepte de piatră înguste, cuprinse în grosimea zidăriei. Încăperile de la etaj sunt luminate prin ferestre mici cu cadre de piatră. La ultimul etaj se află un balcon de lemn așezat pe grinzi puternice care se sprijină pe console de lemn. Acoperișul turnului este înalt și în patru ape, cu o rupere în pantă foarte pronunțată. Este învelit cu șiță din brad și se prelungește peste galeriile balconului.[8]
Turnul lui Vasile Lupu avea un rol defensiv, în încăperile de la etaj putându-se refugia apărătorii mănăstirii, împreună cu odoarele de preț. Scara care ducea la etaj putea fi distrusă pentru a-i împiedica pe invadatori să pătrundă în încăperile respective.
În prezent, acest turn este inclus în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, având codul de clasificare SV-II-a-A-05570.04.
Turnul clopotniță
Mai târziu, în secolul al XIX-lea, pe latura estică a complexului mănăstiresc a fost ridicat un turn-clopotniță. Este construit din lemn și are un etaj. La parter se află intrarea în ansamblul mănăstirii, iar la etaj este camera clopotelor. Și acest turn este inclus în Lista monumentelor istorice din județul Suceava, având codul de clasificare SV-II-a-A-05570.03.
Iconografie
Biserica Mănăstirii Humor a fost zugrăvită atât în interior cât și la exterior cu picturi în frescă, asemănându-se din acest punct de vedere cu bisericile mănăstirilor Moldovița, Sucevița, Voroneț și Arbore. Caracteristică pentru întreaga pictură de la Mănăstirea Humor este unitatea de tonalitate cromatică, datorată predominanței diferitelor nuanțe de roșu, culoare specifică bisericii acestei mănăstiri.
Pictura interioară
Pictura interioară continuă tradițiile iconografice ale picturii murale din vremea lui Ștefan cel Mare, punându-se însă un accent mai mare pe caracterul narativ al prezentării, ceea ce a dus la înmulțirea scenelor biblice.
Astfel, la interiorul cupolei pronaosului este zugrăvită Sfânta Fecioară rugându-se, având la piept medalionul cu pruncul Iisus, iar pe pereții pronaosului sunt pictați îngeri, prooroci, evangheliști, sfinți, martiri, cuvioși și părinții de la cele șapte sinoade ecumenice.
În mod tradițional, pe bolta naosului este reprezentat Iisus Pantocrator înconjurat de îngeri, prooroci și patriarhi, iar pe pereții naosului sunt pictate momente din viața Mântuitorului, în special Patimile. Pe bolta altarului estezugrăvită Maica Domnului cu Pruncul sfânt, înconjurată de heruvimi și serafimi.
Biserica Mănăstirii Humor se remarcă și prin faptul că are mai multe tablouri votive. Astfel, în încăperea mormintelor, deasupra nișei unde a fost înmormântat logofătul Toader Bubuiog, ctitorul bisericii, acesta este reprezentat oferind biserica Mântuitorului, prin mijlocirea Maicii Domnului. Pe peretele nordic al aceleiași încăperi este pictată Anastasia, soția ctitorului, îmbrăcată în haine boierești de epocă, îngenuncheată în fața Maicii Domnului. În colțul de sud-est al pronaosului se află un alt tablou votiv în care sunt reprezentați pârcălabul Daniil al Sucevei și soția sa Teodosia în fața tronului domnesc pe care stă Maica Domnului cu pruncul. Boierul Daniil, care a fost și hatman, a făcut Mănăstirii Humor mai multe danii importante. De asemenea, pe peretele vestic al naosului este pictat voievodul Petru Rareș și familia sa. Domnul Moldovei este reprezentat cu fața rotundă, barba scurtă, părul lung și purtând pe cap o coroană de aur cu mici ramuri. Lângă el este zugrăvită Doamna Elena Rareș, îmbrăcată în haine de brocart de aur pe fond verde și având pe cap același tip de coroană, iar între voievod și soția sa se află unul dintre fiii lor.[13]
Pictura exterioară
Biserica Mănăstirii Humor păstrează încă pictura exterioară originală, caracterizată prin predominanța diferitelor nuanțe de roșu, culoare specifică acestei biserici. Totuși, din cauza intemperiilor, pictura exterioară a fost deteriorată parțial. Pictura de pe peretele nordic este cel mai afectată, din ansamblul iconografic putându-se distinge doar fragmente din acatistul Sf. Mare Mucenic Gheorghe, din Arborele lui Iesei, două coloane de filozofi și chipul starețului Paisie (starețul mănăstirii la data pictării bisericii).[9]
Pe peretele vestic este reprezentată Judecata de Apoi.
Frescele de pe fațada sudică și de pe abside sunt mai bine păstrate. Printre picturi se află cele 24 de scene ale Imnului Acatist al Bunei Vestiri, Soborul Fecioarei, asediul Constantinopolului de către perși în anul 625 (în cele trei scene pe această temă perșii sunt reprezentați cae turci), rugul în flăcări, viața Sfântului Nicolae (în 15 scene), precum și parabola fiului risipitor. Într-una din scenele reprezentând asediul Constantinopolului este pictat un călăreț care aruncă o lance spre unul dintre conducătorii armatei invadatoare; se presupune că zugravul Toma din Suceava și-a pictat propriul său chip pentru acel călăreț.[14]
Pe pereții exteriori ai absidelor sunt pictați heruvimi, serafimi, îngeri, profeți, apostoli, ierarhi și cuvioși.[15]
Mănăstirea Humor în prezent
În iulie 1991, prin hotărârea arhiepiscopului Pimen al Sucevei și Rădăuților, Mănăstirea Humor a fost reactivată ca așezământ monahal de maici.[16] În prezent, aici viețuiesc circa 30 de maici care, pe lângă îndatoririle monahale, se îndeletnicesc și cu lucrul în atelierele de pictură și de croitorie pentru veșmintele preoțești, înființate în mănăstire.[6]
În anul 1993, Organizația Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO) a inclus Biserica „Adormirea Maicii Domnului și Sf. Gheorghe” a Mănăstirii Humor pe lista patrimoniului cultural mondial (în grupul Bisericile pictate din nordul Moldovei).
În patrimoniul Mănăstirii Humor se află mai multe obiecte de mare valoare documentară și artistică, printre care:[8]
- Catapeteasma sculptată și aurită. Deasupra sa se află o cruce pe care există următoarea inscripție: „Această răstignire a făcut-o chir Movilă mitropolitul Sucevei, fiind egumen la Humor arhimandritul Anastasie, în zilele domnului Petru Voievod în anul 7098 august 15”.[17]
- Jețul domnesc (tronul) din lemn, datând din secolul al XVI-lea și având sculptat pe montanții spetezei câte un cap de bour (emblema Moldovei medievale).
- Un analoghion pe care se află următoarea inscripție: „L-au făcut Toma Fântânaru și soția sa Boghina la anul 7053 luna septembrie”.
- Șase icoane de mari dimensiuni, zugrăvite în secolele XV-XVI. În acestea sunt reprezentați Mântuitorul Iisus Hristos (două icoane), Maica Domnului (două icoane), Adormirea Maicii Domnului și Arhanghelul Mihail.
Note
- ↑ Lista Patrimonului Mondial UNESCO - obiectivele din România, accesat 28 martie 2017
- ↑ Ministerul Culturii - Lista monumentelor istorice din Județul Suceava (2015), accesat 28 martie 2017
- ↑ 3,0 3,1 3,2 Pr. Scarlat Porcescu, Biserica Humor, 1974, p. 168.
- ↑ Ion Drăgușanul, Istoria uitată și iertată a averilor mânăstirești, în Revista Pădurilor, nr. 3-4/2009
- ↑ 5,0 5,1 Mihai Iacobescu (coord.) - Suceava. Ghid turistic al județului, Editura Sport-Turism, București, 1979, p. 136
- ↑ 6,0 6,1 6,2 Cristina Andreea Catană, Patrimoniul de la Humor, în Jurnalul Național, 5 iulie 2006.
- ↑ Gheorghe C. Leon, Proprietatea forestieră în vechiul Ocol al Câmpulungului Moldovenesc, în Bucovina forestieră, nr. 1-2/1999.
- ↑ 8,0 8,1 8,2 Pr. Scarlat Porcescu, Biserica Humor, 1974, p. 173.
- ↑ 9,0 9,1 Pr. Scarlat Porcescu, Biserica Humor, 1974, p. 169.
- ↑ I. Constantinescu, România de la A la Z. Dicționar turistic, Editura Stadion, București, 1970, p. 229
- ↑ Mitropolia Moldovei și Bucovinei: Mănăstirea Humor
- ↑ 12,0 12,1 Pr. Scarlat Porcescu, Biserica Humor, 1974, p. 172.
- ↑ Pr. Scarlat Porcescu, Biserica Humor, 1974, p. 171.
- ↑ Mihai Iacobescu (coord.) - Suceava. Ghid turistic al județului, Editura Sport-Turism, București, 1979, p. 137
- ↑ Pr. Scarlat Porcescu, Biserica Humor, 1974, p. 170.
- ↑ Adrian Nicolae Petcu, Memoria Bisericii în imagini: Mănăstirea gropniță de la Humor, 25 martie 2010, Ziarul Lumina, accesat la 15 iunie 2013
- ↑ Inscripția se referă la Gheorghe Movilă, mitropolit al Moldovei (1588-1591 și 1595-1605) și la Petru Șchiopul, Domn al Moldovei (1574-1579 și 1582-1591).
Surse
- Pr. Scarlat Porcescu, Biserica Humor, în volumul Monumente istorice bisericești din Mitropolia Moldovei și Sucevei, Editura Mitropoliei Moldovei și Sucevei, Iași, 1974, pp. 168-173.
- Wikipedia: Mănăstirea Humor
Legături externe
- Mănăstirea Humor la travelworld
- Mănăstirea Humor în cuvinte și imagini
- Manastirea Humor, 13 iunie 2012, CrestinOrtodox.ro
- Memoria Bisericii în imagini: Mănăstirea gropniță de la Humor, 25 martie 2010, Adrian Nicolae Petcu, Ziarul Lumina
- Institutul Naţional al Patrimoniului: Biserica „Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Gheorghe” a Mănăstirii Humor - album foto
