Operele sale demonstrează că avea la îndemână era stăpân pe toate învăţăturile cunoștințele timpului său. Este cunoscut că biblioteca de la Wearmouth-Jarrow conţinea 300-500 de cărţi, ceea ce o situa printre cele mai mari din Anglia. Este evident faptul că Biscop a făcut eforturi deosebite să adune cărţi prin călătorii îndelungate. Beda era expert în literatură [[patristică]], şi cita din YoungerPliniu cel Tânăr, Virgil, Lucreţiu, Ovidiu, Horaţiu, şi alţi scriitori clasici, dar cu unele reticenţe. Ştia greacă şi puţină ebraică. Latina sa era clară şi fără lipsită de afectare, şi ; era un povestitor talentat.

Comentariile Venerabilului Beda la [[Sfânta Scriptură]] datorează mult altor scrieri patristice, adesea el însuşi inserând citate lungi din Părinţi Latini, în special din [[Papa]] Sfântul [[Grigorie Dialogul|Grigorie cel Mare]], Sfântul Fericitul [[Augustin din Hiponade Hippona]], şi Sfântul Fericitul [[IeromimIeronim]]. În plus faţă de cele două cărţi cu [[Omilie|omilii]] la [[pericopepericopă|pericopele]] [[Evanghelie|Evangheliei]] corespunzătoare [[Calendarul Bisericiibisericesc|anului liturgic]], au mai rămas de la măritul călugăr din Wearmouth opere cuprinzând comentarii verset cu verset la [[Epistolele Apostolilor]], cele Şapte Epistole Catolice, şi [http://www.apocalyptic-theories.com/theories/bede/bede.html Explicarea Cărţii Apocalipsei]. Comentariile sale la Epistolele Pauline Sfântului Pavel sunt cuprinse în lucrarea “Colecţie ''Miscellanea Biblica'' (“Colecţia Biblică”). De asemenea, a compilat într-un singur volum comentariile Sfântului Fericitului Augustin la Epistolele PaulineSfântului Pavel, care urmează dispunerea din actualul canon biblic. Interpretările sale alegorice la [[Vechiul Testament]] au supravieţuit în două lucrări: “În templu” şi [http://ccat.sas.upenn.edu/bmcr/1995/95.02.14.html “În tabernacol”].

Scrierile sfântului Beda se împart în ştiinţifice, istorice şi teologice. Cele ştiinţifice includ tratate de gramatică (scrise pentru elevii săi), o scriere despre fenomenele naturale (''De rerum natura''), şi două despre cronologie (''De temporibus'' şi ''De temporum ratione''). Beda a recalculat vârsta Pământului şi a iniţiat practica de a împărţi istoria după Hristos, în BC "înainte de Hristos" (î.Hr.) şi AD"după Hristos" (d.Hr. sau A.D., ''anno Domini''). Interesant este faptul că Beda a scris despre Pământ că este rotund “ca o minge”, în contrast cu ”rotund ca un scut”.