[[Image:12_decembrie_07-filofteia.jpg|Sfânta Muceniță Filofteia|thumb]]'''Sfânta Muceniță Filofteia''' este una din sfintele [[mucenic|mucenițe]] cele mai cinstite de pe teritoriul României. Ea a trăit la începutul secolului al XIII-lea pe teritoriul Bulgariei de azi. Moaștele [[Moaște]]le sale se găsesc în biserica [[Mănăstirea Curtea de Argeș|mănăstirii din Curtea de Argeș]], iar [[Praznic|prăznuirea ]] ei se face la [[7 decembrie]]. Numele său mai poate fi întâlnit și cu grafia '''Filofteea''' sau (mai rar) '''Filoteea/ Filoteia'''. Numele ei înseamnă ''iubitoare de Dumnezeu''.

Sfânta Muceniță Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în apropiere de orașul Târnovo (Veliko Târnovo din Bulgaria de astăzi), capitala Țaratului (româno-)bulgar, într-o familie de țărani. Este crescută în dreapta credință și evlavie de mama sa, care moare când sfânta era încă mică. Dar roadele evlaviei maicii sale s-au vădit când Filofteia a mai crescut.

Copila asculta de mică dumnezeieștile [[Sfânta Scriptură|Scripturi]], [[post]]ind și învățând să-și păzească neîntinată [[fecioria]]. Dar mai presus de toate a iubit [[mila|milostenia]]. Copila săvârșea cu statornicie și răbdare toate faptele bune. Dar, după ce mama sfintei a trecut la Domnul, tatăl ei s-a însurat a doua oară. Mama vitregă nu a iubit-o pe Filofteia, astfel că adeseori îi făcea necazuri, bătând-o și pârând-o tatălui ei, ca și acesta să o certe.

Iar în acest timp, fericita fecioară, de multe ori, văzându-i pe săraci şi și pe flămânzi, se lăsa biruită de milostivire le dădea hainele ei şi și le împărţea împărțea din mâncarea pe care mama vitregă i-o dădea ca să o ducă la ţarinățarină, tatălui ei. Pentru aceasta, tatăl ei se mânia și de multe ori o bătea fără milă, poruncindu-i să nu mai facă aceste fapte.

Dar sfânta nu-l asculta, fiindu-i milă de săraci. Asfel Astfel că, într-o zi, mergând ea după obicei să ducă tatălui său mâncare la ţarinățarină, i-au ieşit ieșit în cale niște săraci şi și flămânzi, care mereu o cercetau, știind milostivirea ei. Neavând altceva ce să le dea, stânta sfânta le-a împărțit mâncarea pe care trebuia să i-o ducă tatălui ei. Iar acesta, rămas flămând, când s-a întors acasă și-a certat soața, care însă l-a încredinţat încredințat că îi trimite întotdeauna mâncare îndeajuns, ba şi și de prisos. De aceea, ascultând de îndemnul Celui celui rău, tatăl fericitei s-a hotărât să o pândească pe copilă ca să vadă ce făcea cu mâncarea.

Deci mergând la vremea la care ştia știa că venea Filofteia cu bucatele, s-a aşezat așezat la loc potrivit şiși, pândind-o, a văzut că le împărțea săracilor. Fiind biruit de mânie şi și uitând dragostea părintească, s-a pornit asupra ei, ca totdeauna, apucând-o de cosiţe cosițe ca să o bată până ce se va liniști. Dar, nemaifiind stăpân pe el, a aruncat în ea cu toporul pe care-l avea la brâu şiși, lovind-o, a rănit-o la un picior. Iar din această rană sfânta a murit pe loc. Și tot locul acela s-a umplut de lumină. Sfânta era în vârstă de doisprezece ani când s-a mutat la Domnul.

Iar tatăl său, venindu-și în fire, a fost cuprins de spaimă şi și de cutremur, întâi pentru că a ajuns ucigaşul ucigașul fiicei sale, apoi din pricina strălucirii dumnezeieşti dumnezeiești care se revărsase în jurul sfintelor ei moaşte[[moaște]]. Şi Și vrând să ridice sfântul ei trup, nu putea nici să-l atingă, nici să se apropie de el. Văzând acestea, a alergat în cetate și le-a spus arhiepiscopului şi și conducătorilor cetăţii cetății tot ce se întâmplase şi și că trupul fericitei zăcea pe pământ, şi și că era cinstit de Dumnezeu cu strălucire cerească. Aceasta auzind, arhiepiscopul împreună cu mai-marii cetăţii şi cetății și cu popor mult, au alergat cu făclii şi și cu [[tămâie]] şi și cu [[rugăciune|rugăciuni]], şi și văzând sfântul trup strălucind cu acea lumină dumnezeiască, s-au minunat cu toţii şi toții și au lăudat pe Dumnezeul minunilor, Care şi și acum, în vremurile din urmă, preamăreşte preamărește pe robii Săi care împlinesc cu fapta poruncile Lui.

Apoi au încercat, împreună cu arhiepiscopul, să ridice trupul sfintei și să o ducă în cetate. Dar n-au putut nici să-l miște, așa încât s-au înspăimântat ci toții. Au început să se roage cu stăruință lui Dumnezeu şi și Sfintei Filofteia, dar nici aşa așa nu au putut s-o ridice. Că vrând Dumnezeu să preamărească pe roaba Sa, a îngreuiat trupul fericitei ca pe o piatră.

Deci înţelegând înțelegând că sfânta vroia să odihnească în altă parte, au început să-i pomenească, ca unei fiinţe ființe vii, ţărilețările, mănăstirile, bisericile de peste Dunăre şi și cele de această parte de Dunăre şi și nicăieri n-a voit. Dar cum s-a pomenit de Biserica Domnească cea din Târgul ArgeşuluiArgeșului, îndată s-a uşurat ușurat trupul ei, chiar mai mult decât greutatea sa firească. Înţelegând toţi Înțelegând toți că acolo este voia lui Dumnezeu şi și a sfintei să meargă, îndată a înştiinţat înștiințat prin scrisoare pe Radu Vodă, cel poreclit Negru (care zidise și biserica) de cele întâmplate. Acesta, de cum a fost înştiinţatînștiințat, fiind binecredincios şi și râvnitor a-şi și împodobi ţara şi țara și poporul cu odoare de mult preţ preț ca acestea, a pornit îndată cu mult alai, cu făclii și cu tămâieri, mergând către Dunăre și a adus sfintele ei [[moaştemoaște]] în Ţara Țara Românească. Le-a aşezat așezat în Biserica Domnească, în oraşul Argeşorașul Argeș. Acolo au stat sfintele ei moaşte moaște până la zidirea [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstirii Curtea de Argeş Argeș]] de către [[Neagoe Basarab]]. Aici au fost mutate, iar acum se află în Paraclisul Mănăstirii Curtea de ArgeşArgeș. Şi Și acolo fiind, face multe minuni, dând tămăduiri de tot felul de boli celor ce aleargă cu credinţă credință la sfintele ei moaştemoaște.

==ImnografieSfintele moaște ==Documentele istorice arată însă că moaștele muceniței au rămas la Târnovo și sunt aduse în Țara Românească numai după anul 1393, când țaratul bulgar de la Târnovo a fost ocupat de către turci. Se pare că de aici sunt duse la Vidin, probabil până în anul 1396. Pentru a nu fi profanate, sunt dăruite voievodului [[Mircea cel Bătrân]] (1386-1418), care le așează în biserica domnească „Sfântul Nicolae” de la Curtea de Argeș, pe atunci catedrală mitropolitană, ctitorie a domnitorului [[Basarab I]] ''Întemeietorul'' și a lui [[Nicolae Alexandru]], fiul său. Rămân acolo pană în anul 1893, când,datorită stării de degradare în care se află biserica, sunt mutate în [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București]], apoi în [[Biserica Olari|Biserica „Adormirea Maicii Domnului” - Olari]]. În timpul primului război mondial sunt duse în paraclisul [[Mănăstirea Antim|Mănăstirii Antim]] din București, apoi revin la [[Mănăstirea Curtea de Argeș]], unde sunt găzduite în marea biserică ctitorită de Sf. [[Neagoe Basarab|Neagoe Vodă Basarab]].

== Imnografie == [[Tropar]], (glasul [[glas]]ul al 8-lea):

:Celui ce, mai înainte de a te maștenaște, te știa pe tine,

Pentru reprezentarea Sfintei Mucenițe Filofteia, ''Erminia'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, București, 2000) nu dă indicații de reprezentare, menționânmenționând-o doar în ceata Sfintelor Mucenițe. Editorul român este cel care adaugă indicațiile, p. 293. Astfel, Sfânta Muceniță Filofteia este reprezentată ca "adolescentă purtând ie, ilic și catrință lungă cu dungi verticale, cu capul gol și părul pe spate strâns la ceafă, ținând în mâini cruce și ramură de finic", deci în costum popular (bulgăresc) și cu însemnele [[mucenic]]iei. == Cultul Sfintei Filofteia în Țara Românească ==Sfânta muceniță Filofteia, devenind ocrotitoarea Țării Românești, moaștele ei au fost cinstite în întreaga țară, mulți credincioși venind în pelerinaj la Curtea de Argeș. În situații de calamitate, mai ales pe timp de secetă, s-au făcut procesiuni în țară cu moaștele muceniței. Biserici, precum Dobroteasa și [[Sfântul Gheorghe]] din București, Sfânta Filofteia și [[Sfânta Vineri]] din Ploiești, Adormirea [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] din Mizil, au zugrăvite icoana sau scene din viața ei pământească. Icoane cu chipul ei împodobesc multe case ale credincioșilor. Mulți părinți dau numele Filofteia fiicelor lor, iar multe femei își iau acest nume la intrarea în călugărie. Viața Sfintei Filofteia a fost trecută în [[Minei]]ul pe decembrie și în Viețile Sfinților pe această lună. == Generalizarea cultului în întreaga țară ==La 28 februarie 1950, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântul Sinod]] hotărăște generalizarea cultului Sfintei Filofteia pe întreg cuprinsul țării. Cu acest prilej, în prezența patriarhului [[Iustinian (Marina) al României|Iustinian Marina]], are loc, în anul 1955 o slujbă specială. Cadrul festiv a fost impresionant, la slujba fiind prezenți numeroși ierarhi români și străini, precum și un număr impresionant de credincioși.