[[Image:12_decembrie_07-filofteia.jpg|Sfânta Muceniță Filofteia|thumb]]'''Sfânta Muceniță Filofteia''' este una din sfintele [[mucenic|mucenițe]] cele mai cinstite de pe teritoriul României. Ea a trăit la începutul secolului al XIII-lea pe teritoriul Bulgariei de azi. Moaștele [[Moaște]]le sale se găsesc în biserica [[Mănăstirea Curtea de Argeș|mănăstirii din Curtea de Argeș]], iar [[Praznic|prăznuirea ]] ei se face la [[7 decembrie]]. Numele său mai poate fi întâlnit și cu grafia '''Filofteea''' sau (mai rar) '''Filoteea/ Filoteia'''. Numele ei înseamnă ''iubitoare de Dumnezeu''.

Sfânta Muceniță Filofteia s-a născut la începutul secolului al XIII-lea în apropiere de orașul Târnovo (Veliko Târnovo din Bulgaria de astăzi), capitala Țaratului (româno-)bulgar, într-o familie de țărani. Este crescută în dreapta credință și evlavie de mama sa, care moare când sfânta era încă mică. Dar roadele evlavie evlaviei maicii sale s-au vădit când Filofteia a mai crescut.

Copila asculta de mică dumnezeieștile [[Sfânta Scriptură|Scripturi]], postind [[post]]ind și învățând să-și păzească neîntinată [[fecioria]]. Dar mai presus de toate a iubit [[mila|milostenia]]. Copila săvârșea cu statornicie și răbdare toate faptele bune. Dar, după ce mama sfintei a trecut la Domnul, tatăl ei s-a însurat a doua oară. Mama vitregă nu a iubit-o pe Filofteia, astfel că adeseori îi făcea necazuri, bătând-o și pârând-o tatălui ei, ca și acesta să o certe.

Iar în acest timp, fericita fecioară, de multe ori, văzându-i pe săraci şi și pe flămânzi, se lăsa biruită de milostivire le dădea hainele ei şi și le împărţea împărțea din mâncarea pe care mama vitregă i-o da dădea ca să o ducă la ţarinățarină, tatălui ei. Pentru aceasta, tatăl ei se mânia și de multe ori o bătea fără milă, poruncindu-i să nu mai facă aceste fapte.

Dar sfânta nu-l asculta, fiindu-i milă de săraci. Asfel Astfel că, într-o zi, mergând ea după obicei să ducă tatălui său mâncare la ţarinățarină, i-au ieşit ieșit în cale niște săraci şi și flămânzi, care mereu o cercetau, știind milostivirea ei. Neavând altceva ce să le dea, stânta sfânta le-a împărțit mâncarea pe care trebuia să i-o ducă tatălui ei. Iar acesta, rămas flămând, când s-a întors acasă și-a certat soața, care însă l-a încredinţat încredințat că îi trimite întotdeauna mâncare îndeajuns, ba şi și de prisos. De aceea, ascultând de îndemnul Celui celui rău, tatăl fericitei s-a hotărât să o pândească pe copilă ca să vadă ce făcea cu mâncarea.

Deci mergând la vremea la care ştia știa că venea Filofteia cu bucatele, s-a aşezat așezat la loc potrivit şiși, pândind-o, a văzut că le împărțea săracilor. Fiind biruit de mânie şi și uitând dragostea părintească, s-a pornit asupra ei, ca totdeauna, apucând-o de cosiţe cosițe ca să o bată până ce se va liniști. Dar, nemaifiind stăpân pe el, a aruncat în ea cu toporul pe care-l avea la brâu şiși, lovind-o, a rănit-o la un picior. Iar din această rană sfânta a murit pe loc. Și tot locul acela s-a umplut de lumină. Sfânta era în vârstă de doisprezece ani când s-a mutat la Domnul.

Iar sfântul şi feciorescul ei trup rămânând pe pământ şi încă sânge din piciorul cel tăiat curgândtatăl său, cu slavă cerească a strălucit că se lumina şi locul dimprejur. Iar ticălosul tată văzând întâmplareavenindu-și în fire, a fost cuprins de spaimă şi și de cutremur, întâi pentru că a ajuns ucigaşul ucigașul fiicei sale, apoi din pricina strălucirii celei dumnezeieşti dumnezeiești care se revărsase în jurul sfintelor ei moaşte[[moaște]]. Şi Și vrând să ridice sfântul ei trup, nu putea nici să se -l atingă şi , nici să se apropie de el. Sfânta Văzând acestea, a alergat în cetate și le-a spus arhiepiscopului și conducătorilor cetății tot ce se întâmplase și că trupul fericitei zăcea pe pământ, și că era în vârstă cinstit de doisprezece ani când Dumnezeu cu strălucire cerească. Aceasta auzind, arhiepiscopul împreună cu mai-marii cetății și cu popor mult, au alergat cu făclii și cu [[tămâie]] și cu [[rugăciune|rugăciuni]], și văzând sfântul trup strălucind cu acea lumină dumnezeiască, s-a mutat la Domnulau minunat cu toții și au lăudat pe Dumnezeul minunilor, Care și acum, în vremurile din urmă, preamărește pe robii Săi care împlinesc cu fapta poruncile Lui.

Iar tatăl săuApoi au încercat, împreună cu arhiepiscopul, venindu-să ridice trupul sfintei și să o ducă în fire, a fost cuprins de spaimă şi de cutremur, întâi pentru că a ajuns ucigaşul fiicei sale, apoi din pricina strălucirii dumnezeieşti care se revărsase în jurul sfintelor ei moaştecetate. Şi vrând să ridice sfântul ei trup, nu putea Dar n-au putut nici să-l atingămiște, nici așa încât s-au înspăimântat ci toții. Au început să se apropie de el. Văzând acestea, a alergat în cetate roage cu stăruință lui Dumnezeu și le-a spus arhiepiscopului şi conducătorilor cetăţii tot ce se întâmplase şi că trupul fericitei zăcea pe pământ, şi că era cinstit de Dumnezeu cu strălucire cerească. Aceasta auzind, arhiepiscopul împreună cu mai-marii cetăţii şi cu popor multSfintei Filofteia, dar nici așa nu au alergat cu făclii şi cu [[tămâie]] şi cu [[rugăciune|rugăciuni]], şi văzând sfântul trup strălucind cu acea lumină dumnezeiască, putut s-au minunat cu toţii şi au lăudat o ridice. Că vrând Dumnezeu să preamărească pe Dumnezeul minunilorroaba Sa, Care şi acum, în vremurile din urmă, preamăreşte a îngreuiat trupul fericitei ca pe robii Săi care împlinesc cu fapta poruncile Luio piatră.

Apoi Deci înțelegând că sfânta vroia să odihnească în altă parte, au încercatînceput să-i pomenească, împreună cu arhiepiscopulca unei ființe vii, țările, mănăstirile, să ridice trupul sfintei bisericile de peste Dunăre și cele de această parte de Dunăre și o ducă în cetatenicăieri n-a voit. Dar ncum s-au putut nici să-l miștea pomenit de Biserica Domnească cea din Târgul Argeșului, așa încât îndată s-au înspăimântat ci toțiia ușurat trupul ei, chiar mai mult decât greutatea sa firească. Au început să se roage cu stăruință Înțelegând toți că acolo este voia lui Dumnezeu şi Sfintei Filofteiași a sfintei să meargă, îndată a înștiințat prin scrisoare pe Radu Vodă, dar nici aşa nu au putut s-o ridicecel poreclit Negru (care zidise și biserica) de cele întâmplate. Că vrând Dumnezeu să preamărească pe roaba SaAcesta, de cum a îngreuiat trupul fericitei fost înștiințat, fiind binecredincios și râvnitor a-și împodobi țara și poporul cu odoare de mult preț ca pe o piatrăacestea, a pornit îndată cu mult alai, cu făclii și cu tămâieri, mergând către Dunăre și a adus sfintele ei [[moaște]] în Țara Românească. Le-a așezat în Biserica Domnească, în orașul Argeș. Acolo au stat sfintele ei moaște până la zidirea [[Mănăstirea Curtea de Argeș|Mănăstirii Curtea de Argeș]] de către [[Neagoe Basarab]]. Aici au fost mutate, iar acum se află în Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeș. Și acolo fiind, face multe minuni, dând tămăduiri de tot felul de boli celor ce aleargă cu credință la sfintele ei moaște.

Deci înţelegând că sfânta vroia să odihnească în altă parteÎn fiecare an, au început să-i pomeneascăla [[7 decembrie]], ca unei fiinţe vii, ţările, mănăstirile, bisericile de peste Dunăre şi cele de această parte de Dunăre şi nicăieri n-a voit. Dar cum s-a pomenit de Biserica Domnească cea sfintele sale moaște sunt scoase afară din Târgul Argeşului, îndată s-a uşurat trupul ei, chiar mai mult decât greutatea sa firească. Înţelegând toţi că acolo este voia lui Dumnezeu şi a sfintei să meargă, îndată a înştiinţat prin scrisoare pe Radu Vodă, cel poreclit Negru (care zidise și biserica) de cele întâmplate. Acesta, de cum a fost înştiinţat, fiind binecredincios şi râvnitor a-şi împodobi ţara şi poporul cu odoare de mult preţ ca acestea, a pornit îndată cu mult alai, cu făclii și cu tămâieri, mergând către Dunăre și a adus sfintele ei [[moaşteparaclis]] în Ţara Românească. Leși racla este deschisă, fiind puse într-a aşezat în Biserica Domneascăun pavilion special amenajat din fața bisericii mănăstirii, pentru ca mai ales în oraşul Argeş. Acolo au stat sfintele ei moaşte până la zidirea Mănăstirii Curtea de Argeş de către Neagoe Basarab. Aici au fost mutateaceastă zi credincioșii, iar acum care se află adună în Paraclisul Mănăstirii Curtea de Argeş. Şi acolo fiind, face multe minuni, dând tămăduiri de tot felul de boli celor ce aleargă cu credinţă număr mare la sfintele prăznuirea ei moaşte, să li se poată închina.

În fiecare an== Sfintele moaște ==Documentele istorice arată însă că moaștele muceniței au rămas la Târnovo și sunt aduse în Țara Românească numai după anul 1393, când țaratul bulgar de la Târnovo a fost ocupat de către turci. Se pare că de aici sunt duse la Vidin, probabil până în anul 1396. Pentru a nu fi profanate, sunt dăruite voievodului [[7 decembrieMircea cel Bătrân]](1386-1418), care le așează în biserica domnească „Sfântul Nicolae” de la Curtea de Argeș, pe atunci catedrală mitropolitană, sfintele sale moaște sunt scoase afară din paraclis ctitorie a domnitorului [[Basarab I]] ''Întemeietorul'' și racla este deschisăa lui [[Nicolae Alexandru]], fiul său. Rămân acolo pană în anul 1893, fiind puse într-un pavilion special amenajat din fața bisericii mănăstiriicând, pentru ca mai ales datorită stării de degradare în această zi credincioșii, care se adună află biserica, sunt mutate în [[Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” (București)|Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din București]], apoi în [[Biserica Olari|Biserica „Adormirea Maicii Domnului” - Olari]]. În timpul primului război mondial sunt duse în număr mare paraclisul [[Mănăstirea Antim|Mănăstirii Antim]] din București, apoi revin la prăznuirea ei[[Mănăstirea Curtea de Argeș]], să li se poată închinaunde sunt găzduite în marea biserică ctitorită de Sf. [[Neagoe Basarab|Neagoe Vodă Basarab]].

==Imnografie==

[[Tropar]], (glasul [[glas]]ul al 8-lea):

:Celui ce, mai înainte de a te maștenaște, te știa pe tine,

Pentru reprezentarea Sfintei Mucenițe Filofteia, ''Erminia'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, București, 2000) nu dă indicații de reprezentare, menționânmenționând-o doar în ceata Sfintelor Mucenițe. Editorul român este cel care adaugă indicațiile, p. 293. Astfel, Sfânta Muceniță Filofteia este reprezentată ca "adolescentă purtând ie, ilic și catrință lungă cu dungi verticale, cu capul gol și părul pe spate strâns la ceafă, ținând în mâini cruce și ramură de finic", deci în costum popular (bulgăresc) și cu însemnele [[mucenic]]iei. == Cultul Sfintei Filofteia în Țara Românească ==Sfânta muceniță Filofteia, devenind ocrotitoarea Țării Românești, moaștele ei au fost cinstite în întreaga țară, mulți credincioși venind în pelerinaj la Curtea de Argeș. În situații de calamitate, mai ales pe timp de secetă, s-au făcut procesiuni în țară cu moaștele muceniței. Biserici, precum Dobroteasa și [[Sfântul Gheorghe]] din București, Sfânta Filofteia și [[Sfânta Vineri]] din Ploiești, Adormirea [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] din Mizil, au zugrăvite icoana sau scene din viața ei pământească. Icoane cu chipul ei împodobesc multe case ale credincioșilor. Mulți părinți dau numele Filofteia fiicelor lor, iar multe femei își iau acest nume la intrarea în călugărie. Viața Sfintei Filofteia a fost trecută în [[Minei]]ul pe decembrie și în Viețile Sfinților pe această lună. == Generalizarea cultului în întreaga țară ==La 28 februarie 1950, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântul Sinod]] hotărăște generalizarea cultului Sfintei Filofteia pe întreg cuprinsul țării. Cu acest prilej, în prezența patriarhului [[Iustinian (Marina) al României|Iustinian Marina]], are loc, în anul 1955 o slujbă specială. Cadrul festiv a fost impresionant, la slujba fiind prezenți numeroși ierarhi români și străini, precum și un număr impresionant de credincioși.