{{Articol de calitate}}[[Imagine:Biblia_de_la_Bucuresti_1.jpg|thumb|240px|right|Biblia de la București - foaia de titlu]]{{OrtodoxiaînRomânia}}'''Biblia de la Bucureşti București (1688)''' sau '''Biblia lui Şerban Șerban Cantacuzino''' este prima traducere integrală a [[Sfânta Scriptură|Bibliei]] în [[limba română]]. Este un monument al limbii române vechi, jucând un rol major în dezvoltarea limbii literare.<ref>''Dicţionar Dicționar Enciclopedic'', Editura Enciclopedică, BucureştiBucurești, 2009, ISBN 973-45-0046-5</ref>. Biblia de la Bucureşti București este „cel mai însemnat monument al literaturii religioase la români, atât prin întinderea, cât şi și prin limba ei cea minunată”, spune spunea istoricul A.Alexandru D.Xenopol.<ref>Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', vol. 4, pag. 449, Editura Enciclopedică, BucureştiBucurești, 1993. ISBN 973-45-0016-3</ref>. George Călinescu afirma că „Biblia românească (1688) reprezintă pentru poporul român ceea ce a reprezentat Biblia lui Luther pentru germani”.<ref>[http://www.kosson.ro/index.php?option=com_content&view=article&id=165%3Abiblia-de-la-bucuresti-1688&catid=45%3Acultura-scrisa&Itemid=43&lang=ro Biblia de la Bucuresti București (1688)]</ref><ref>[https://www.historia. ro/sectiune/general/articol/o-carte-fundamentala-pentru-limba-romana-biblia-lui-serban-cantacuzino Oana Oroș, ''O carte fundamentală pentru limba română: Biblia lui Șerban Cantacuzino''], Historia.ro, accesat la 3 iunie 2021</ref> Nicolae Iorga spune spunea că ea este ,,cel „cel dintâi document sigur de limbă literară stabilită pe înţelesul înțelesul tuturor românilor"românilor”.<ref name=iorga>[[Nicolae Iorga]], ''Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', Tipografia „Neamul Românesc”, Vălenii de Munte, 1908, p. 206</ref><ref>N.Iorga- Istoria Bisericii Române, I, pag . 402 , citat de Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, ''Studiul Vechiului Testament'', pp. 159-166 , Editura RenaştereaRenașterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4 </ref> Biblia de la București este socotită și ca o expresie a unității românilor de pretutindeni, căci [[Vechiul Testament]] a fost tradus apoi revizuit de doi cărturari moldoveni, Noul Testament era opera cărturarilor transilvăneni ([[Noul Testament de la Alba Iulia|ediția din Alba Iulia, 1648]]), ultima revizuire aparținea cărturarilor munteni, supravegherea tiparului și corectura au fost făcute de un moldovean, iar cheltuielile de tipar au fost suportate de [[Șerban Cantacuzino]]. Prin larga ei circulație în toate ținuturile locuite de români, Biblia de la București a avut un rol însemnat în pregătirea unității poporului român. În însăși foaia de titlu se preciza că s-a tipărit „spre înțelegerea limbii rumânești” și „pentru cea de obște priință s-au dăruit neamului rumânesc”. Iar în prefața pusă sub numele patriarhului [[Dositei al II-lea al Ierusalimului|Dositei al Ierusalimului]], se arăta că rostul Bibliei era „ca să lumineze celor den casă ai Besearecii noroade: rumânilor, moldovenilor și ungrovlahilor”<ref name="păcurariu2">[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.</ref>.  ==Context== Rânduiala slujbelor în cultul ortodox cuprinde un mare număr de texte din Sfânta Scriptură, sub formă de pericope și învățături, lucru care a înlesnit cunoașterea ei de către credincioșii participanți la slujbele liturgice. Așa se explică și apariția în limba română a primelor texte manuscrise din [[Sfânta Scriptură]] (secolul al XVI-lea), sub numele de ''Psaltirea Scheiană'', ''Psaltirea Hurmuzachi'', ''Psaltirea voronețeană'' (cuprinzând textul [[psalm]]ilor din [[Vechiul Testament]]), ''Codicele voronețean'' (cu texte din [[Faptele Apostolilor]] și din Epistole), manuscrise ale căror traduceri în limba poporului se crede a fi mult mai vechi decât cele din secolul al XVI-lea, când apar și primele tipărituri românești ale lui Coresi (''Evangheliarul de la Brașov'', 1561 și ''Psaltirea'', 1570). Valoarea liturgică a Sfintei Scripturi și nevoia ca ea să fie cunoscută și înțeleasă, explică și traducerea în limba română a [[Noul Testament de la Alba Iulia|Noului Testament, tipărit la Bălgrad]] (Alba-Iulia), 1648, și apoi traducerea integrală, tot în secolul al XVII-Iea, a Sfintei Scripturi (1688), tipărită la București prin grija și cu cheltuiala voievodului [[Șerban Cantacuzino]] și a urmașului său, [[Constantin Brâncoveanu]].<ref>[[Ene Braniște]] și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2</ref>

A fost tipărită la Bucureşti București prin grija şi și cu cheltuiala domnitorului [[Şerban Șerban Cantacuzino]] şi și a urmaşului urmașului său, [[Constantin Brâncoveanu]].<ref name=iorga/> Pagina de gardă a primei ediții are următorul cuprins::''Biblia, adecă Dumnezeiasca scriptură. Care s-au tălmăcit dupre limba elinească spre înțăleagerea limbii rumânești, la porunca Prea bunului creștin și luminatului domn IOAN ȘERBAN CANTACOZINO BASARAB VOEVOD, și cu îndemânarea dumnealui COSTANDIN BRÂNCOVEANUL marele logofăt''.:''Tipăritu-s-au întâiu în scaunul Mitropoliei Bucureștilor, în vreamea păstoriei Preasfințitului părinte Chir Theodosie, mitropolitul țării si exarhul laturilor''.:''Și pentru cea de obște priință s-au dăruit neamului rumânesc, la anul de la Facerea lumii 7197, iară de la Spăsenia lumii 1688, în luna lui noiemvrie în 10 zile''.

Fraţii == Contribuția lui Dosoftei ==Cercetătorul N. A. Ursu a formulat ipoteza că traducerea lui Nicolae Milescu a fost revizuită și îndreptată pentru prima dată de mitropolitul [[Radu GreceanuDosoftei al Moldovei]] şi , pe când era episcop la [[Şerban GreceanuArhiepiscopia Romanului și Bacăului|Roman]] au asigurat traducerea Bibliei, au făcut ,,grosul lucrului” după cum spune istoricul C.C.Giurăscu .Ei au fost ajutaţi şi Dovedește acest lucru „prin prezența sporadică și oarecum enigmatică în Biblia de cărturarul şi istoricul Constantin Cantacuzino la București a unor cuvinte care a fost răspunzător de ,,clarificarea pasajelor dificile şi a termenilor tehnici”, potrivit aceluiaşi istoric. Arhiereul Ghermano din Nyssa Capadociei a ajutat şi el la traducerea Biblieicaracterizează scrisul lui Dosoftei”<refname="păcurariu2" />C. C. Giurăscu, pag 601</ref>

În Predoslovia saDiortosirea textului a făcut-o proinepiscopul Mitrofan de Huș, domnitorul Şerban Contacuzino scria că traducătorii din [[Septuagintaucenic]] (fraţii Greceanu) au luat "lumina dentr-alte izvoade vechi", româneşti, adică din vechile traduceri ale Bibliei (fie ele şi parţiale), pe care "alăturându-le cu cel elinesc al celor 70 de dascălimitropolitului Dosoftei al Moldovei, cu vrerea lui Dumnezeu căci o au săvârşit, precum se vede" (Septuaginta este traducerea în limba greacă a Bibliei)Concret au fost folosite însemnare de pe ultima pagină îl prezenta ca surse: #[[Septuaginta]] tipărită la Frankfurt la 1597 sau 1610 (folosită, aşa cum spune epilogul, şi de Biblia de la Veneţia, 1687), # Vechiul Testament tradus de [[Nicolae Milescu]], (1662-1668),# Noul Testament tradus de [[Simion Ştefan]],1648, Alba Iulia„a tot meșterșugul tipografiei și îndireptării cuvintelor rumânești ostenitoriu”.

Cărţii îi Faptul că nu a fost menționat numele mitropolitului Dosoftei are următoarea explicație: Dosoftei, în 1688, era exilat în Polonia, amenințat cu caterisirea. În astfel de condiții, firește că menționarea numelui lui între ostenitori nu era considerată oportună. Totodată este anexată şi o erratavrednic de subliniat faptul că un exemplar din Biblie i-a fost trimis lui Dosoftei în Polonia, pe care el a făcut diferite comentarii marginale la Vechiul Testament, prima consemnată în istoria tiparului românesclimbile latină, greacă, polonă, și română.

Tiparul Tehnica redacțională și tipografică a început Bibliei este remarcabilă pentru perioada respectivă. Este publicată în 5 noiembrie 1687 sub [[Şerban Cantacuzino]] şi format mare, „in folio” . Textul este pe două coloane, cu litere mici chirilice, cu cerneală de două culori, negru și roșu. Are 938 pagini din hârtie densă. Titlul este bogat, încadrat în chenar floral și arată că s-a terminat tradus „dupre limba elinească spre înțelegerea limbii românești”. Pe verso-ul foii de titlu se găsește stema țării (corbul cu crucea în 10 noiembrie 1688cioc), într-un mare medalion oval.<ref>[http://enciclopediaromaniei.ro/wiki/Biblia_de_la_Bucure%C5%9Fti ''Biblia de la începutul domniei lui [[Constantin BrâncoveanuBucureşti'']]., ''EnciclopediaRomâniei'', accesat 8 aprilie 2023</ref>

Ea a avut Biblia lui Șerban Cantacuzino este pentru ortodoxia românească o largă răspândire pe întreaga suprafaţă carte fundamentală, care a României, în Munteniafurnizat poporului textul integral al Bibliei. Din punct de vedere literar, Moldova şi Ardeal<ref>Cimportanța sa este deosebită pentru dezvoltarea limbii literare române. CBiblia lui Șerban fixează definitiv drumul pe care avea să-l urmeze limba scrisă bisericească. Giurăscu, pag 601</ref> Exemplare ale Bibliei de la Bucureşti au circulat şi în afara graniţelor Ţărilor Române. De pildă, un exemplar al ei Ea a utilizat tradiția fonetică a fost înmânat şi fostului mitropolit textelor lui [[DosofteiCoresi]] , [[Varlaam al Moldovei|Varlaam]] și [[Simion Ștefan]], aflat atunci în surghiun în Poloniaîmbogățind lexicul și îmbunătățind sintaxa. Un alt exemplar Este un rezultat al acestei Biblieiprelucrării graiului moldovenesc din traducerea lui Milescu, care a aparţinut cândva Papei Benedict ardelean din Noul Testament al XIV (1740-1758)lui Simion Ștefan și muntean din intervențiile fraților Greceanu. Biblia apare în istorie ca un simbol de unitate națională, se află astăzi în Biblioteca Universităţii din Bolognadeoarece circulația sa intensă și efortul depus pentru tipărirea ei au contribuit la conservarea unității de limbă a românilor.

Biblia din 1688 conţineconține, în afara cărţilor cărților canonice, şi și o carte apocrifă: „A lui Iosip la Macavei carte, adecă despre singurul ţiitoriul țiitoriul gând“, adică lucrarea „Despre raţiunea rațiunea dominantă“ atribuită lui [[Iosif FlaviuFlavius]], tradusă în româneşte românește de [[Nicolae Milescu]].<ref>http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php?article_id=397</ref>  Aceasta este prima scriere filozofică tradusă în limba română<ref name="păcurariu2" />. Cartea se ocupă cu capacitatea rațiunii de a domina sentimentele, fiind un amestec de cultură ebraică și elenică, puternic influențată de filozofia lui Platon și Aristotel. Editorii au anexat cărții și o erată, prima consemnată în istoria tiparului românesc.

==Ediţia Ediția jubiliară din 1988==

La 300 de ani de la apariţieapariție, Biblia lui Şerban Șerban Cantacuzino a fost retipărită în facsimil şi și transcriere la Tipografia Institutului Biblic şi și de Misiune al [[Biserica Ortodoxă Română|Bisericii Ortodoxe Române]] într-o ediţie ediție jubiliară. Iniţiativa Inițiativa a aparţinut aparținut patriarhului [[Iustin Moisescu ]] (1977-1986) şi și a fost desăvârşită desăvârșită de patriarhul [[Teoctist ]] (1986-2007). Comisia de specialişti specialiști căreia i s-a încredinţat încredințat această lucrare a fost coordonată de acad. Ioan C. Chiţimia Chițimia († 1989). Ediţia Ediția jubiliară a Bibliei de la Bucureşti București a fost lansată la BucureştiBucurești, la Geneva, Viena şi și Tesalonic.<ref>http://www.episcopiacaransebesului.ro/readarticle.php?article_id=397</ref>

==Un exemplar din Biblia de la Bucureşti București la Arhivele NaţionaleNaționale==Mai există în ţară țară doar câteva exemplare din Biblia lui Şerban Șerban Cantacuzino. Unul dintre exemplare se află în acest moment la Arhivele Naţionale Naționale din Brăila. În anii "'50 ea a fost „epurată" şi „epurată” și urma să fie distrusă pentru totdeauna de către [[comunism|comunişticomuniști]]. Într-un inventar din 1971, cartea era evaluată la 10.000 de lei", a precizat arhivistul Cristian Filip. Biblia a fost trimisă la Bucureşti București pentru a fi restaurată, circa zece ani, la sediul central al Arhivelor NaţionaleNaționale.<ref>http://www.historia.ro/exclusiv_web/actualitate/articol/cum-fentat-prima-biblie-romaneasca-topitoria-comunistilor

<referencessmall>{{reflist|2}}</small>

#C. C. Giurăscu - , ''Istoria românilor'', vol. 2, pag. 601, Editura All Educational, BucureştiBucurești, ISBN 973-584-510-9#Alexandru D. Xenopol - , ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', vol. 4, pag. 449, Editura Enciclopedică, BucureştiBucurești, 1993, ISBN 973-45-0016-3#Vladimir Prelipcean, Nicolae Neaga, Gheorghe Barna, Mircea Chialda, ''Studiul Vechiului Testament'', pag . 96, Editura RenaştereaRenașterea, Cluj-Napoca, 2006, ISBN 973-8248-74-4# [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 2 Ediția II, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994. ISBN 973-9130-18-6.

==A se vedea şiși==

*[[Septuaginta]], traducerea în greceşte grecește a [[Sfânta Scriptură|Bibliei]] din textele ebraice.

==Legături externe==* [http://www.scribd.com/doc/24849402/Biblia-de-la-Bucuresti-1688 Biblia de la București,1688 (www.scribd.com) - format pdf]  [[Categorie:Literatură creştinăcreștină]]