[[Imagine:Solidus-Heraclius-sb0764.jpg|thumb|320px|'''Heraclius I''' cu fiii săi Constantin III și Heraklonas]]'''Heraclie''' (latină: ''Flavius Heraclius Augustus''; greacă: Ἡράκλειος ''Hērakleios'') a fost împărat al [[Imperiul Roman de RăsăritBizantin|Imperiului Roman de Răsărit]] (Bizantin) între [[5 octombrie]] 610 şi și [[11 februarie]] 641, cunoscut în istorie şi și ca '''Heraclius I'''. Heraclie a reorganizat conducerea imperiului, după decăderea suferită sub predecesorii săi la tron şi și a reuşit reușit să redobândească de la perşi perși teritoriile pierdute anterior. A fost întemeietorul dinastiei Heracliene.

A încercat să încurajeze reunificarea dintre creştinii ortodocşi şi monofiziţicreștinii ortodocși și [[Monofizitism|monofiziți]], prin promovarea unei dogme de compromis, numită monotelitism sau [[monotelism]]. DeasemeneaDe asemenea, a schimbat limba oficială a imperiului din latină în greacă. Numeroşi Numeroși istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclie ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanţului şi obişnuiesc Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca "Bizantin"„Bizantin”, în loc de "Roman „Roman de Răsărit"Răsărit”, după această dată.

==Viaţa==Heraclie s-a născut {{Citat|Domnia lui Heraclius marchează o răscruce în istoria Imperiului Bizantin, nu numai pentru reformele sale militare și administrative, cât și pentru transformările de ordin cultural. Acum asistăm la grecizarea Imperiului în stil accelerat și la creșterea rolului Bisericii în jurul anului 575cadrul întregii vieți publice, fiind fiul ceea ce va da Imperiului de Răsărit un aspect nou. Până aici limba latină era utilizată de administrație, armată și guvern, iar limba greacă de popor. Din vremea lui Heraclius cel Bătrân, exarhul Africiilimba greacă devine oficială atât pentru Stat, cât și pentru Biserică. În cursul generațiilor viitoare, limba latină devine o raritate, un distins general din timpul împăratului chiar și în rândul persoanelor cultivate. Grecizarea Imperiului aduce și o simplificare a titulaturii imperiale. Împăratul este numit acum „bazileu” nu ca până acum Imperator, Caesar, Augustus. Din acest moment și până la căderea Imperiului acest titlu a fost purtat de toți împărații și co-împărații, iar titlul de Caesar a devenit onorific, pierzându-și caracterul imperial.|Prof. [[Emilian Popescu]]<ref>[[MauriciusEmilian Popescu]], ''Curs de Bizantinologie'', Facultatea de Teologie a Universității București. Locul naşterii lui Heraclie nu este cunoscut.</ref>}}

În anul 602==Viața==Heraclie s-a născut în jurul anului 575, fiind fiul lui Heraclius cel Bătrân, după ce împăratul Mauricius a fost detronat de către armată, şi-a declarat supunerea către noul împăratexarhul Africii, un distins general din timpul împăratului [[FocasMauricius]]. După şase ani, în 608, Heraclius cel Bătrân a renunţat la această supunere şi, împreună cu fiul său Heraclie, a început o campanie militară pentru a obţine conducerea imperiului. În anul 609, tânărul Heraclie a condus o expediţie navală la Constantinopol, cucerind cetatea cu sprijinul gărzii imperiale a Locul nașterii lui Focas şi a unora dintre aristocraţi. După ce Focas a fost prins, a fost executat personal de către Heraclienu este cunoscut.

Pe 5 octombrie 610În anul 602, Heraclie Heraclius cel Bătrân, după ce împăratul Mauricius a fost încoronat, odată cu soţia sa Fabiadetronat de către armată, care şiși-a luat numele de Eudoxiadeclarat supunerea către noul împărat, Focas. După moartea Eudoxiei (șase ani, în 612)608, Heraclius cel Bătrân a renunțat la această supunere și, împreună cu fiul său Heraclie, a început o campanie militară pentru a obține conducerea imperiului. În anul 609, tânărul Heraclie s-a căsătorit condus o expediție navală la Constantinopol, cucerind cetatea cu nepoata sa Martina (în 613)sprijinul gărzii imperiale a lui Focas și a unora dintre aristocrați. Considerată După ce Focas a fi incestuasăfost prins, această căsătorie a fost foarte nepopulară, fiind criticată executat personal de către mireni şi dezaprobată de către clerHeraclie.

Revolta condusă de Focas împotriva lui Mauricius dusese la slăbirea graniţelor imperiuluiPe 5 octombrie 610, atât în BalcaniHeraclie a fost încoronat, cât şi în răsărit, la frontiera odată cu perşii. Ca rezultatsoția sa Fabia, perşii conduşi care și-a luat numele de regele Eudoxia. După moartea Eudoxiei (Şahulîn 612) Chosroes al II-lea au înaintat în Siria. Ei au cucerit [[Damasc]]ul în 613, [[Ierusalim]]ul în 614, şi au avansat în Anatolia până la [[Chalcedon]].Heraclie plănuise să mute capitala imperiului la Cartagina s-a căsătorit cu nepoata sa Martina (în Africa613). Considerată a fi incestuoasă, dar patriarhul [[Serghie I această căsătorie a fost foarte nepopulară, fiind criticată de Constantinopol]] l-a făcut să se răzgândească. Heraclie a început o vastă acţiune către mireni și dezaprobată de reorganizare a armatei imperialecătre cler.

În 626Revolta condusă de Focas împotriva lui Mauricius dusese la slăbirea granițelor imperiului, atât în Balcani, cât și în răsărit, avarii şi slavii la frontiera cu perșii. Ca rezultat, perșii conduși de regele (Șahul) Chosroes al II-lea au asediat înaintat în Siria. Ei au cucerit Damascul în 613, [[ConstantinopolIerusalim]]ulîn 614, profitând şi de faptul că împăratul era departe, și au avansat în Anatoliapână la Chalcedon. Cu toate acesteaHeraclie plănuise să mute capitala imperiului la Cartagina (în Africa), din cauza superiorităţii armelor bizantinilor şi dar patriarhul [[Serghie I al Constantinopolului]] l-a curajului cu care şi-au apărat cetatea, avarii şi slavii au fost nevoiţi făcut să se retragă, acest fapt fiind considerat răzgândească. Heraclie a început o vastă acțiune de către bizantini o minune Dumnezeeascăreorganizare a armatei imperiale.

Heraclie a comandat personal armataÎn 626, fiind primul împăratavarii și slavii au asediat [[Constantinopol]]ul, profitând și de la Teodosiu Ifaptul că împăratul era departe, care a făcut acest lucruîn Anatolia. Cu noua armată reorganizatătoate acestea, la sfârşitul anului 627 din cauza superiorității armelor bizantinilor și a pornit o campanie împotriva Persiei, obţinând o victorie zdrobitoare la Ninive (decembrie 627). Şahul Kavadh al IIcurajului cu care și-lea a cerut paceau apărat cetatea, restituind toate teritorile cucerite în război de la Imperiul Bizantin. Curând (651)avarii și slavii au fost nevoiți să se retragă, Persia va fi cucerită acest fapt fiind considerat de Califatul Arab, aflat în plină ascensiunecătre bizantini o minune Dumnezeiască.

Una dintre urmările aceastei importante victorii Heraclie a lui Heraclie este redobândirea comandat personal armata, fiind primul împărat, de către creştini la Teodosiu I, care a relicvei Sfintei Crucifăcut acest lucru. Cu paisprezece ani mai înaintenoua armată reorganizată, regele persan Chosroes al II-lea, cucerind [[Ierusalim]]ul, luase ca pradă de război şi racla cu lemnul Sfintei Cruci. Heraclie la sfârșitul anului 627 a recuperat Crucea în urma războiului cu perşii şi a depus-pornit o în [[Biserica Sfântului Mormânt]] din [[Ierusalim]]campanie împotriva Persiei, după ce Sfântul patriarh [[Zaharia de Ierusalim|Zaharia]] al Ierusalimului a înălţat-obținând o în văzul tuturor, victorie zdrobitoare la 14 septembrie 630. Toată creştinătatea Ninive (atât ortodocşii, cât şi catoliciidecembrie 627) sărbătoreşte de atunci, pe 14 septembrie, [[Înălţarea Sfintei Cruci]].Câţiva ani mai târziuȘahul Kavadh al II-lea a cerut pace, restituind toate teritoriile cucerite în anii 634-635, lemnul Sfintei Cruci a fost adus război de la [[Ierusalim]] la [[Constantinopol]] Imperiul Bizantin. Curând (şi înapoi651) într-o procesiune solemnă, care s-a păstrat până astăzi Persia va fi cucerită de Califatul Arab, aflat în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrieplină ascensiune.

Populaţia din teritoriile recucerite Una dintre urmările acestei importante victorii a lui Heraclie este redobândirea de la perşi credea în erezia către creștini a relicvei [[monofizitismCrucea cea Adevărată|monofizităSfintei Cruci]]. Cu paisprezece ani mai înainte, regele persan Chosroes al II-lea, cucerind [[Ierusalim]]ul, luase ca pradă de război și racla cu lemnul Sfintei Cruci. Pentru Heraclie a recuperat Crucea în urma războiului cu perșii și adepus-şi întări guvernarea o în noile provincii[[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]] din [[Ierusalim]], Heraclie după ce Sfântul patriarh [[Zaharia al Ierusalimului|Zaharia]] al Ierusalimului a încercat să realizeze reunificarea dintre creştinii ortodocşi şi monofiziţiînălțat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630. Toată creștinătatea (atât ortodocșii, prin promovarea unei dogme cât și catolicii) sărbătorește de compromisatunci, pe 14 septembrie, numită [[monotelismÎnălțarea Sfintei Cruci]]. Acest compromis Câțiva ani mai târziu, în anii 634-635, lemnul Sfintei Cruci a fost formulat în termeni teologici adus de către patriarhul la Ierusalim la [[Serghie I de Constantinopol]](și înapoi) într-o procesiune solemnă, care s-a păstrat până astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie.

Iniţial, Populația din teritoriile recucerite de la perși credea în erezia [[Serghie I de Constantinopolmonofizitism|Serghiemonofizită]] . Pentru a afirmat că Hristos a făcut toate faptele sale printr-o acţiune și întări guvernarea în noile provincii, Heraclie a încercat să realizeze reunificarea dintre creștinii ortodocși și monofiziți, prin promovarea unei singure entităţi divin-umane, într-un singur mod dogme de activitate (''energeia'')compromis, dar numită [[Sofroniemonotelism]] (mai târziu patriarh al Ierusalimului) a obiectat. Atunci, Serghie a adoptat termenul "o singură voinţă", sau "voinţă unică" (''Mia thelesis''), utilizat de către Papa Honoriu într-o scrisoare pe care i-o adresase. Această formulă a fost folosit în ''[[Ecthesis]]'' întocmită de Serghie şi promulgată de Împăratul Heraclie în anul 638. Iniţial acceptată de către episcopi, această formulă a căzut în dizgraţie, fiind respinsă ulterior. Acest compromis ([[monotelism]]ul) a rămas o problemă pentru succesorii lui Heraclie, iar fost formulat în final a fost respins termeni teologici de către al şaselea patriarhul [[Sinoade Ecumenice|Sinod Ecumenic]] (Serghie I al treilea Sinod de la Constantinopol) în anul 680. Sfinţii Părinţi adunaţi în acest Sinod (pomeniţi în Biserică pe [[23 ianuarieConstantinopolului]]) au respins monotelismul, declarând că în persoana lui Hristos, după întrupare, coexistau ''două voinţe'', cea dumnezeiască și cea omenească.

În anul 629Inițial, Heraclie s[[Serghie I al Constantinopolului|Serghie]] a afirmat că Hristos a făcut toate faptele sale printr-o acțiune a autoîntitulat unei singure entități divin-umane, într-un singur mod de activitate (''Basileusenergeia'' ), dar [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie]] (basileumai târziu patriarh al Ierusalimului)a obiectat. Atunci, titlu care Serghie a înlocuit pe cel vechi de adoptat termenul „o singură voință”, sau „voință unică” (''AugustusMia thelesis''. Acest titlu), utilizat de basileu, către Papa Honoriu într-o scrisoare pe care i-o adresase. Această formulă a fost purtat folosit în ''Ecthesis'' întocmită de toţi împăraţii, până la căderea BizanţuluiSerghie și promulgată de Împăratul Heraclie în anul 638. În timpul lui Heraclie s-a terminat procesul Inițial acceptată de elenizare către episcopi, această formulă a imperiuluicăzut în dizgrație, prin adoptarea limbii greceşti ca limbă oficială fiind respinsă ulterior. Acest compromis (limba latină mai fiind însă folosită o vreme în ceremonialuri, ca [[monotelism]]ul) a rămas o tradiţie). Mulţi istorici consideră schimbarea din timpul domniei problemă pentru succesorii lui Heraclie ca punctul , iar în final a fost respins de ruptură cu trecutul roman către al Bizanţului şi obişnuiesc să numească imperiul ca "Bizantin"șaselea [[Sinoade Ecumenice|Sinod Ecumenic]] (al treilea Sinod de la Constantinopol) în anul 680. Sfinții Părinți adunați în acest Sinod (pomeniți în Biserică pe [[23 ianuarie]]) au respins monotelismul, declarând că în loc de "Roman de Răsărit"persoana lui Hristos, după această datăîntrupare, coexistau ''două voințe'', cea dumnezeiască și cea omenească.

Pentru a îmbunătăţi organizarea apărării în AnatoliaÎn anul 629, Heraclie s-a introdus conceptul de autoîntitulat ''themeBasileus'' (basileu), titlu care a înlocuit pe cel vechi de ''themataAugustus''). Acest titlu, un serviciu militar bazat pe subvenţii ereditare de terenuri pentru diviziile basileu, a fost purtat de soldaţitoți împărații, până la căderea Bizanțului. Acestea erau guvernate sub administraţie militară În timpul lui Heraclie s-a terminat procesul de elenizare a imperiului, prin adoptarea limbii grecești ca limbă oficială (limba latină mai fiind însă folosită o vreme în fiecare themăceremonialuri, comandată ca o tradiție). Mulți istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclie ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca „Bizantin”, în loc de un guvernator militar (''strategos'')„Roman de Răsărit”, după această dată.

Nori negri se adunau însă la graniţele sudice ale imperiului. [[Mahomed]] tocmai unificase triburile nomade din [[Arabia]] creind o nouă religiePentru a îmbunătăți organizarea apărării în Anatolia, mahomedanismul Heraclie a introdus conceptul de ''theme'' ([[Islamul]]''themata'').După anul 630, arabii, care deveniseră o forţă formidabilă, au atacat [[Siria]] şi [[Palestina]]. Heraclie depindea acum un serviciu militar bazat pe subvenții ereditare de generalii săi terenuri pentru apărarea împotriva acestor atacuri, deoarece el se îmbolnăvise după triumful asupra perşilor şi nu a putut conduce personal armatadiviziile de soldați. Dar generalii săi au fost învinşi Acestea erau guvernate sub administrație militară în bătălia fiecare themă, comandată de la Yarmuk un guvernator militar (anul 636''strategos'') şi până la sfârşitul anului 639 [[Siria]] şi [[Palestina]] erau pierdute. Mai mult, arabii au cucerit şi cea mai mare parte a [[Egipt]]ului.

Heraclie a murit Nori negri se adunau însă la granițele sudice ale imperiului. Mahomed tocmai unificase triburile nomade din Arabia creând o nouă religie, mahomedanismul (Islamul).După anul 630, arabii, care deveniseră o forță formidabilă, au atacat Siria și [[ConstantinopolPalestina]] pe 11 februarie 641. Heraclie depindea acum de generalii săi pentru apărarea împotriva acestor atacuri, fiind urmat pe tron deoarece el se îmbolnăvise după triumful asupra perșilor și nu a putut conduce personal armata. Dar generalii săi au fost învinși în bătălia de către fiii săi [[Constantin al III-lea]] şi [[Heraklonas]]la Yarmuk (anul 636) și până la sfârșitul anului 639 Siria și Palestina erau pierdute. El Mai mult, arabii au cucerit și cea mai mare parte a fost întemeietorul [[Dinastia Heracliană|dinastiei HeraclieneEgipt]]ului.

Heraclie a murit la [[Constantinopol]] pe [[11 februarie]] 641, fiind urmat pe tron de către fiii săi Constantin al III-lea și Heraklonas. El a fost întemeietorul dinastiei Heracliene. ==FamiliaSalvarea Constantinopolului == Mai sus a fost menționat că salvarea Constantinopolului a fost considerată „o minune dumnezeiască”. Mai pe larg, în 622, [[5 aprilie]], luni după [[Sfintele Paști|Paști]], Heraclius părăsește capitala, după ce asistase la o [[slujbă]] solemnă. Ajuns în Asia Mică el strânge armata, pe care o instruiește într-o nouă tactică de luptă, punând accent pe cavalerie și arcași. Campania de luptă o începe abia în toamnă, când reușește să cucerească Armenia, repurtând o victorie strălucită asupra trupelor persane. Dar atitudinea amenințătoare a avarilor îl obligă pe împărat să revină la Constantinopol. El mărește tributul avarilor, garantându-l chiar cu ostateci din rudele apropiate. În martie 623 el reia ostilitățile împotriva perșilor, repurtând unele victorii, dar fără să le provoace o înfrângere decisivă. Anul 626 reprezintă punctul culminant al crizei, căci perșii se aliază cu avarii și amenință Constantinopolul din două părți. Trupele persane ajung chiar pe malul Bosforului și cantonează la Chalcedon, iar haganul avarilor apare sub zidurile capitalei cu o masă imensă de avari, slavi și gepizi, amenințând Constantinopolul atât pe mare cât și de pe uscat. Situația era disperată și orașul a putut fi salvat datorită îndemnurilor către populație ale patriarhului Serghie și mai ales [[rugăciune|rugăciunilor]] adresate cu deosebire [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], protectoarea orașului, vitejiei trupelor imperiale, mai ales ale flotei, care a distrus flota avaro-slavă. Cu acest prilej, pare să fi fost alcătuit imnul Acatist al Maicii Domnului, de către Patriarhul Serghie, drept mulțumire „Apărătoare Doamnă”, după biruința împotriva păgânilor. == Dobrogea == Din păcate, pentru [[Dobrogea antică|Dobrogea]], pe care românii trebuie s-o aibă mereu în vedere când este tratată istoria Imperiului Bizantin, fiindcă aici s-a menținut cel mai mult pe teritoriul țării stăpânirea Imperiului, nu avem știri literare ori mărturii de altă natură privind această vreme.

Heraclie şi Fabia Eudoxia Cercetările arheologice, care singure ne-ar putea da indicații în lipsa altora, s-au avut doi copii:făcut pe scară foarte redusă. În unele așezări antice, ca cele de la Tomis, Callatis și altele, efectuarea de săpături nu este nici posibilă din cauza suprapunerilor peste straturile bizantine a clădirilor moderne. La Histria, unde săpăturile sunt din acest punct de vedere ușor de efectuat, fiindcă cetatea nu a fost suprapusă de așezări moderne, au ieșit la iveală locuințe modeste, monete și obiecte de uz casnic de pe vremea lui Heraclius, dar acest oraș antic nu este un model pentru restul teritoriului dobrogean, fiindcă el a fost părăsit în cursul secolului al VII-lea din cauza unor condiții geomorfologice specifice și a presiunii tot mai intense a populațiilor barbare.

Copiii avuţi cu a doua soţie, MartinaHeraclie și Fabia Eudoxia au avut doi copii:

:Fabius, paralizat.:Theodosios, surdo-mut, căsătorit cu Nike, fiica generalului persan Shahrbaraz.:Constantin*Epiphania Augusta.:*Heraclius Constantin Heraclius (Heraklonas), viitorul împărat.:David (TiberiusConstantin III), proclamat Caesar în 638.:Martinos, sau Marinos.:Augustina.:Anastasia.:Fevronia.

înainte= [[Focas]]„Tiranul”|titlu=[[List of Byzantine EmperorsListă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|

după=[[Constantin al III-lea]] şi [[și Heraklonas]]}}

==Legături externeNote ==<references /> == Surse ==*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Heraclius_cel_T%C3%A2n%C4%83rHeraclius_I ro.Wikipedia: Heraclius I]

*[http://www.roman-emperors.org/heraclis.htm De Imperatoribus Romanis: Heraclius]* [[Emilian Popescu]], ''Curs de Bizantinologie'', Facultatea de Teologie a Universității București. ==A se vedea și==* [[Listă a Împăraților Romani de Răsărit]]

[[Categorieen:Împăraţi şi regi]][[Categorie:Împăraţi romaniHeraclius]]