'''Heraclie''' (latină: ''Flavius Heraclius Augustus''; greacă: Ἡράκλειος ''Hērakleios'') a fost împărat al A încercat să încurajeze reunificarea dintre creștinii ortodocși și [[Imperiul Roman de RăsăritMonofizitism|Imperiului Roman de Răsăritmonofiziți]] (Bizantin) între , prin promovarea unei dogme de compromis, numită monotelitism sau [[5 octombriemonotelism]] 610 şi [[11 februarie]] 641. De asemenea, cunoscut a schimbat limba oficială a imperiului din latină în istorie şi ca '''Heraclius I'''greacă. Numeroși istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclie a reorganizat conducerea imperiuluica punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca „Bizantin”, în loc de „Roman de Răsărit”, după decăderea suferită sub predecesorii săi la tron şi a reuşit să redobândească de la perşi teritoriile pierdute anterior. A fost întemeietorul dinastiei Heraclieneaceastă dată.

A încercat să încurajeze reunificarea dintre creştinii ortodocşi şi monofiziţi{{Citat|Domnia lui Heraclius marchează o răscruce în istoria Imperiului Bizantin, nu numai pentru reformele sale militare și administrative, prin promovarea unei dogme cât și pentru transformările de compromisordin cultural. Acum asistăm la grecizarea Imperiului în stil accelerat și la creșterea rolului Bisericii în cadrul întregii vieți publice, numită monotelitism sau [[monotelism]]ceea ce va da Imperiului de Răsărit un aspect nou. Până aici limba latină era utilizată de administrație, armată și guvern, iar limba greacă de popor. DeasemeneaDin vremea lui Heraclius, a schimbat limba greacă devine oficială a imperiului din atât pentru Stat, cât și pentru Biserică. În cursul generațiilor viitoare, limba latină devine o raritate, chiar și în greacărândul persoanelor cultivate. Grecizarea Imperiului aduce și o simplificare a titulaturii imperiale. Numeroşi istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclie Împăratul este numit acum „bazileu” nu ca punctul până acum Imperator, Caesar, Augustus. Din acest moment și până la căderea Imperiului acest titlu a fost purtat de ruptură cu trecutul roman al Bizanţului şi obişnuiesc să numească imperiul ca "Bizantin"toți împărații și co-împărații, în loc iar titlul de "Roman Caesar a devenit onorific, pierzându-și caracterul imperial.|Prof. [[Emilian Popescu]]<ref>[[Emilian Popescu]], ''Curs de Răsărit"Bizantinologie'', după această datăFacultatea de Teologie a Universității București.</ref>}}

==ViaţaViața==Heraclie s-a născut în jurul anului 575, fiind fiul lui Heraclius cel Bătrân, exarhul Africii, un distins general din timpul împăratului [[Mauricius]]. Locul naşterii nașterii lui Heraclie nu este cunoscut.

În anul 602, Heraclius cel Bătrân, după ce împăratul Mauricius a fost detronat de către armată, şiși-a declarat supunerea către noul împărat, [[Focas]]. După şase șase ani, în 608, Heraclius cel Bătrân a renunţat renunțat la această supunere şiși, împreună cu fiul său Heraclie, a început o campanie militară pentru a obţine obține conducerea imperiului. În anul 609, tânărul Heraclie a condus o expediţie expediție navală la Constantinopol, cucerind cetatea cu sprijinul gărzii imperiale a lui Focas şi și a unora dintre aristocraţiaristocrați. După ce Focas a fost prins, a fost executat personal de către Heraclie.

Pe 5 octombrie 610, Heraclie a fost încoronat, odată cu soţia soția sa Fabia, care şiși-a luat numele de Eudoxia. După moartea Eudoxiei (în 612), Heraclie s-a căsătorit cu nepoata sa Martina (în 613). Considerată a fi incestuasăincestuoasă, această căsătorie a fost foarte nepopulară, fiind criticată de către mireni și dezaprobată de către cler.

Revolta condusă de Focas împotriva lui Mauricius dusese la slăbirea graniţelor granițelor imperiului, atât în Balcani, cât şi și în răsărit, la frontiera cu perşiiperșii. Ca rezultat, perşii conduşi perșii conduși de regele (Șahul) Chosroes al II-lea au înaintat în Siria. Ei au cucerit [[Damasc]]ul Damascul în 613, [[Ierusalim]]ul în 614, şi și au avansat în Anatolia până la [[Chalcedon]].Heraclie plănuise să mute capitala imperiului la Cartagina (în Africa), dar patriarhul [[Serghie I de Constantinopolal Constantinopolului]] l-a făcut să se răzgândească. Heraclie a început o vastă acţiune acțiune de reorganizare a armatei imperiale.

În 626, avarii şi și slavii au asediat Constatinopolul[[Constantinopol]]ul, profitând şi și de faptul că împăratul era departe, în Anatolia. Cu toate acestea, din cauza superiorităţii superiorității armelor bizantinilor şi și a curajului cu care şiși-au apărat cetatea, avarii şi și slavii au fost nevoiţi nevoiți să se retragă, acest fapt fiind considerat de către bizantini o minune DumnezeeascăDumnezeiască.

Heraclie a comandat personal armata, fiind primul împărat, de la Teodosiu I, care a făcut acest lucru. Cu noua armată reorganizată, la sfârşitul sfârșitul anului 627 a pornit o campanie împotriva Persiei, obţinând obținând o victorie zdrobitoare la Ninive (decembrie 627). Şahul Șahul Kavadh al II-lea a cerut pace, restituind toate teritorile teritoriile cucerite în război de la Imperiul Bizantin. Curând (651), Persia va fi cucerită de Califatul Arab, aflat în plină ascensiune.

Una dintre urmările aceastei acestei importante victorii a lui Heraclie este redobândirea de către creştini creștini a relicvei [[Crucea cea Adevărată|Sfintei Cruci]]. Cu paisprezece ani mai înainte, regele persan Chosroes al II-lea, cucerind [[Ierusalim]]ul, luase ca pradă de război şi și racla cu lemnul Sfintei Cruci. Heraclie a recuperat Crucea în urma războiului cu perşii şi perșii și a depus-o în [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Biserica Sfântului Mormânt]] din [[Ierusalim]], după ce Sfântul patriarh [[Zaharia de Ierusalimal Ierusalimului|Zaharia]] al Ierusalimului a înălţatînălțat-o în văzul tuturor, la 14 septembrie 630. Toată creştinătatea creștinătatea (atât ortodocşiiortodocșii, cât şi și catolicii) sărbătoreşte sărbătorește de atunci, pe 14 septembrie, [[Înălţarea Înălțarea Sfintei Cruci]].Câţiva Câțiva ani mai târziu, în anii 634-635, lemnul Sfintei Cruci a fost adus de la [[Ierusalim]] la [[Constantinopol]] (şi și înapoi) într-o procesiune solemnă, care s-a păstrat până astăzi în cultul bizantin al sărbătorii din 14 septembrie.

Populaţia Populația din teritoriile recucerite de la perşi perși credea în erezia [[monofizitism|monofizită]]. Pentru a-şi și întări guvernarea în noile provincii, Heraclie a încercat să realizeze reunificarea dintre creştinii ortodocşi şi monofiziţicreștinii ortodocși și monofiziți, prin promovarea unei dogme de compromis, numită [[monotelism]]. Acest compromis a fost formulat în termeni teologici de către patriarhul [[Serghie I de Constantinopolal Constantinopolului]].

IniţialInițial, [[Serghie I de Constantinopolal Constantinopolului|Serghie]] a afirmat că Hristos a făcut toate faptele sale printr-o acţiune acțiune a unei singure entităţi entități divin-umane, într-un singur mod de activitate (''energeia''), dar [[Sofronie I al Ierusalimului|Sofronie]] (mai târziu patriarh al Ierusalimului) a obiectat. Atunci, Serghie a adoptat termenul "o „o singură voinţă"voință”, sau "voinţă unică" „voință unică” (''Mia thelesis''), utilizat de către Papa Honoriu într-o scrisoare pe care i-o adresase. Această formulă a fost folosit în ''[[Ecthesis]]'' întocmită de Serghie şi și promulgată de Împăratul Heraclie în anul 638. Iniţial Inițial acceptată de către episcopi, această formulă a căzut în dizgraţiedizgrație, fiind respinsă ulterior. Acest compromis ([[monotelism]]ul) a rămas o problemă pentru succesorii lui Heraclie, iar în final a fost respins de către al şaselea șaselea [[Sinoade Ecumenice|Sinod Ecumenic]] (al treilea Sinod de la Constantinopol) în anul 680. Sfinţii Părinţi adunaţi Sfinții Părinți adunați în acest Sinod (pomeniţi pomeniți în Biserică pe [[23 ianuarie]]) au respins monotelismul, declarând că în persoana lui Hristos, după întrupare, coexistau ''două voinţevoințe'', cea dumnezeiască și cea omenească.

În anul 629, Heraclie s-a autoîntitulat ''Basileus'' (basileu), titlu care a înlocuit pe cel vechi de ''Augustus''. Acest titlu, de basileu, a fost purtat de toţi împăraţiitoți împărații, până la căderea BizanţuluiBizanțului. În timpul lui Heraclie s-a terminat procesul de elenizare a imperiului, prin adoptarea limbii greceşti grecești ca limbă oficială (limba latină mai fiind însă folosită o vreme în ceremonialuri, ca o tradiţietradiție). Mulţi Mulți istorici consideră schimbarea din timpul domniei lui Heraclius Heraclie ca punctul de ruptură cu trecutul roman al Bizanţului şi obişnuiesc Bizanțului și obișnuiesc să numească imperiul ca "Bizantin"„Bizantin”, în loc de "Roman „Roman de Răsărit"Răsărit”, după această dată.

Pentru a îmbunătăţi îmbunătăți organizarea apărării în Anatolia, Heraclie a introdus conceptul de ''theme'' (''themata''), un serviciu militar bazat pe subvenţii subvenții ereditare de terenuri pentru diviziile de soldaţisoldați. Acestea erau guvernate sub administraţie administrație militară în fiecare themă, comandată de un guvernator militar (''strategos'').

Nori negri se adunau însă la graniţele granițele sudice ale imperiului. [[Mahomed]] tocmai unificase triburile nomade din [[Arabia]] creind creând o nouă religie, mahomedanismul ([[Islamul]]).După anul 630, arabii, care deveniseră o forţă forță formidabilă, au atacat [[Siria]] şi și [[Palestina]]. Heraclie depindea acum de generalii săi pentru apărarea împotriva acestor atacuri, deoarece el se îmbolnăvise după triumful asupra perşilor şi perșilor și nu a putut conduce personal armata. Dar generalii săi au fost învinşi învinși în bătălia de la Yarmuk (anul 636) şi și până la sfârşitul sfârșitul anului 639 [[Siria]] şi [[și Palestina]] erau pierdute. Mai mult, arabii au cucerit şi și cea mai mare parte a [[Egipt]]ului.

Heraclie a murit la [[Constantinopol]] pe [[11 februarie ]] 641.A fost , fiind urmat pe tron de către fiii săi [[Constantin al III-lea]] şi [[și Heraklonas]]. El a fost întemeietorul dinastiei Heracliene.

==FamiliaSalvarea Constantinopolului ==Between his two wivesMai sus a fost menționat că salvarea Constantinopolului a fost considerată „o minune dumnezeiască”. Mai pe larg, în 622, [[5 aprilie]], luni după [[Sfintele Paști|Paști]], Heraclius sired at least twelve childrenpărăsește capitala, după ce asistase la o [[slujbă]] solemnă. Of theseAjuns în Asia Mică el strânge armata, two from his second marriage to Martina are known to be handicappedpe care o instruiește într-o nouă tactică de luptă, seen at the time as punishment for his illegal marriagepunând accent pe cavalerie și arcași. He had at least one illegitimate sonCampania de luptă o începe abia în toamnă, Atalarichoscând reușește să cucerească Armenia, repurtând o victorie strălucită asupra trupelor persane. Atalarichos participated in Dar atitudinea amenințătoare a plot with his cousin the magister Theodorus and an Armenian noble Davis Saharuni against Heracliusavarilor îl obligă pe împărat să revină la Constantinopol. El mărește tributul avarilor, garantându-l chiar cu ostateci din rudele apropiate. În martie 623 el reia ostilitățile împotriva perșilor, repurtând unele victorii, dar fără să le provoace o înfrângere decisivă. Anul 626 reprezintă punctul culminant al crizei, căci perșii se aliază cu avarii și amenință Constantinopolul din două părți. Trupele persane ajung chiar pe malul Bosforului și cantonează la Chalcedon, iar haganul avarilor apare sub zidurile capitalei cu o masă imensă de avari, slavi și gepizi, amenințând Constantinopolul atât pe mare cât și de pe uscat. After the plot failed in 637 Atalarichos was mutilated and exiled Situația era disperată și orașul a putut fi salvat datorită îndemnurilor către populație ale patriarhului Serghie și mai ales [[rugăciune|rugăciunilor]] adresate cu deosebire [[Maica Domnului|Maicii Domnului]], protectoarea orașului, vitejiei trupelor imperiale, mai ales ale flotei, care a distrus flota avaro-slavă. When Heraclius learned in his last years of life of the struggle between his son Heraclius Constantine and his wife Martina in which she was trying to position her son Heraklonas in line to the throne Cu acest prilej, pare să fi fost alcătuit imnul Acatist al Maicii Domnului, de către Patriarhul Serghie, drept mulțumire „Apărătoare Doamnă”, Heraclius wrote his will making both Heraclius Constantine and Heraklonas his joint successors with Martina as Empressdupă biruința împotriva păgânilor. == Dobrogea ==

:Epiphania AugustaCercetările arheologice, care singure ne-ar putea da indicații în lipsa altora, s-au făcut pe scară foarte redusă.:În unele așezări antice, ca cele de la Tomis, Callatis și altele, efectuarea de săpături nu este nici posibilă din cauza suprapunerilor peste straturile bizantine a clădirilor moderne. La Histria, unde săpăturile sunt din acest punct de vedere ușor de efectuat, fiindcă cetatea nu a fost suprapusă de așezări moderne, au ieșit la iveală locuințe modeste, monete și obiecte de uz casnic de pe vremea lui Heraclius Constantine (viitorul împărat Constantin III), dar acest oraș antic nu este un model pentru restul teritoriului dobrogean, fiindcă el a fost părăsit în cursul secolului al VII-lea din cauza unor condiții geomorfologice specifice și a presiunii tot mai intense a populațiilor barbare.

Heraclie și Fabia Eudoxia au avut doi copii:Fabius, paralizat.:Theodosios, surdo-mut, căsătorit cu Nike, fiica generalului persan Shahrbaraz.:Constantin.:Constantin Heraclius (Heraklonas), viitorul împărat.:David (Tiberius), proclamat Caesar în 638.:Martinos, sau Marinos.:Augustina.:Anastasia.:Fevronia.

înainte= Focas„Tiranul”|titlu=[[List of Byzantine EmperorsListă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|

după=Constantin al III-lea şi și Heraklonas}}

==Legături externeNote ==<references /> == Surse ==*[http://ro.wikipedia.org/wiki/Heraclius_I ro.Wikipedia: Heraclius I]

*[http://www.roman-emperors.org/heraclis.htm De Imperatoribus Romanis: Heraclius]* [[Emilian Popescu]], ''Curs de Bizantinologie'', Facultatea de Teologie a Universității București. ==A se vedea și==* [[Listă a Împăraților Romani de Răsărit]]

[[Categorieen:Împăraţi şi regi]][[Categorie:Împăraţi romaniHeraclius]]