[[ImageImagine:Justinian.jpg|right|thumb|Sfântul Sf. Iustinian, Împărat al Romei şi al Bizanţului în Roman, mozaic din din secolul al şaseleaVI-lea]]Sfântul şi și drept-credinciosul Împărat '''Iustinian I''' ''cel Mare'' (n. [[11 mai]], 483 – d. [[14 noiembrie]], 565) a condus [[Imperiul Roman de Răsărit]] de la [[1 august]] 527, și până la moartea sa, în noiembrie 565. Soţia Soția sa a fost Împărăteasa [[Teodora Împărăteasa|Teodora]]. În afara faptului că a fost unul din cei mai importanţi importanți conducători ai antichităţii antichității târzii şi și o figură majoră în istoria imperiului bizantin, Iustinian a fost de asemenea şi și un apărător al [[Introducere în Creștinismul Ortodox|Ortodoxiei]] şi și un mare [[ctitor]] de biserici. În timpul domniei sale [[BizanţImperiul Bizantin]]ul a câştigat câștigat glorie prin victorii militare în Persia, Africa şi și Italia, care au avut ca rezultat dezrădăcinarea [[păgânism]]ului printre germanii vandali şi triburile vizigotepopoarele germanice (vandalii din Africa și ostrogoții din Italia)<ref>De fapt în acea perioadă vandalii și ostrogoții se creștinaseră, dar căzuseră în [[Erezie|erezia]] [[Arianism|arianistă]], ca și vizigoții din Spania.</ref>. Iustinian este cunoscut şi și sub numele de "ultimul „ultimul împărat roman"roman”, fiind împăratul care a recucerit [[Roma]] din mâinile ostrogoţilorostrogoților. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuieşteprăznuiește]] pe Iustinian pe data de [[14 noiembrie]]<ref>Nota părintelui Macarie Simonopetritul în Sinaxarul dânsului: „L’historien Évagre le Scholastique „Istoricul Evagrie Scolasticul (''Hist. ecclés. '' IV, 39, PG 86, 2781), bien connu pour son antipathie à l’égard binecunoscut pentru antipatia lui față de JustinienIustinian, affirme qu’à la fin de sa vie l’empereur publia afirmă că, spre sfârșitul vieții, împăratul ar fi publicat un décret en faveur de l’aphartodocétismedecret în favoarea aftartodochetismului, învățătura potrivit căreia, trupul lui Hristos fiind nestricăcios datorită unirii sale cu firea Sa dumnezeiască, doctrine selon laquelle le corps du Christ ayant été incorruptible du fait de l’union à sa divinitéIisus ar fi suferit doar în aparență, Jésus n’aurait souffert qu’en apparenceîn mod miraculos, par un miracle de sa volontédin proprie voință. On peut toutefois s’étonner que l’empereurAm putea să ne mirăm totuși ca împăratul-théologien soit tombé dans une forme aussi grossière teolog să fi căzut într-o formă de [[monofizism]] atât de monophysismegrosier, alors que tous les écrits publiés sous son nom proclament exactement le contraireavând în vedere că toate scrierile publicate în numele său proclamă exact contrariul. Il semble donc plus plausible de penser que Pare așadar mai plauzibil să credem că politica sa politique de réconciliation avec les monophysites porta ses opposants à l’accuser d’être tombé dans l’hérésie reconciliere cu monofiziții i-a făcut pe dușmanii săi să îl acuze că ar fi căzut în erezie [cf. la notice relatarea despre Sf [[Eutihie de S. Eutyque de ConstantinopleConstantinopol]], [[6 aprilie|6 avrapr]].]. Cette thèse Această teză a aftartodochetismului împăratului, general acceptată în rândul istoricilor, a început de l’aphtartodocétisme de l’empereuraltfel să fie repusă în discuție, généralement admise par les historiens, commence d’ailleurs à être remise en cause à la lumière des recherches récentesdin perspectiva unor cercetări recente, cf. A. Grillmeier, ''Le Christ dans la tradition chrétienne'', t. II/2, l’Église "L’Église de Constantinople au VIe s.", Paris, 1993, 612-620. À moins toutefois, que l’empereur n’ait réellement publié Doar dacă nu cumva împăratul ar fi publicat într-adevăr un décret dans ce sens, afin asemenea decret pentru a-i atrage de se rallier les Arménienspartea sa pe armeni, partisans de Julien d’Halicarnassecare erau adepții lui Iulian din Halicarnas. C’est sur la base de cette réputation de Justinien que certains synaxairesTocmai din pricina acestei reputații a lui Iustinian, unele sinaxare, dont celui de Sîntre care cel al Sf. Nicodème qui le commémore le Nicodim, care îl pomenește pe 15, ont transformé cette mémoire en celle de Justin au înlocuit pomenirea acestuia cu cea a lui Iustin (518-527). Il est aussi commémoré le Este pomenit și pe [[2 aoûtaugust]]. Quant à ThéodoraCât despre Teodora, il est attesté qu’elle montrait une sympathie marquée pour Sévère d’Antiocheeste dovedit faptul că arăta o mare simpatie față de Sever al Antiohiei, le plus notable des théologiens monophysitescel mai marcant dintre teologii monofiziți. C’est la raison pour laquelleTocmai din acest motiv, lorsque l’impératrice demanda à Satunci când împărăteasa i-a cerut Sf. Sabas[[Sava cel Sfințit|Sava]], aflat în misiune la Constantinopol, en mission à Constantinoplesă se roage pentru ea, de prier pour qu’elle obtînt une progénitureca să poată avea un copil, celui-ci refusaacesta a refuzat. Mais on ne peut en déduire pour cela qu’elle partageât nécessairement les idées des monophysitesDar nu putem totuși deduce din aceasta că ea ar fi împărtășit neapărat ideile monofiziților.”(traducere citat: Orthodoxwiki)</ref>.

==Viaţa==[[Image:JustinianStVitale.jpg|left|300px{{Citat|Sfântul Iustinianposeda toate calitățile unei mari personalități, Împărat al Romei şi al Bizanţului în secolul al şaselea]]Numele întreg al lui Iustinian a fost ''Flavius Petrus Sabbatius Justinianus''. Se spune despre el iar unii învățați consideră că avea origini trace sau dacochiar dacă soarta nu i-tracear fi hărăzit funcția de împărat, şi că scare i-a născut probabil întrpermis să realizeze atâtea lucruri, el s-un mic orăşel numit Tauresium din Iliria, lângă Scupi ar fi distins în alte domenii și ar fi atins culmile cele mai înalte. (actualul Skopje din Macedonia...) pe data El poseda o putere de [[11 lucru puțin obișnuită. Iubea munca și era probabil cel mai]] 483muncitor om din Imperiu. Dormea puțin și lucra până noaptea târziu. Mama Prin mâna luitreceau toate actele imperiale, Vigilantia, a fost sora împăratului [[Iustin I]], pe care cel care s-a ridicat din rândurile armatei, după o îndelungată carieră militară, pentru a deveni împăratmai adesea le redacta singur. (. Unchiul său l-a adoptat pe Iustinian şi a asigurat educaţia băiatului. Iustinian a fost foarte bine educat în domeniile jurisprudenţei, [[teologie]]i şi istoriei romane. Cariera sa militară s) Nu-a caracterizat printr-o avansare rapidăși îngăduia nicio automulțumire (nepăsare). De temperament ascetic, care s-a deschis pentru el postea în 518păresimi 2 zile pe săptămână, când [[Iustin I|Iustin]] a devenit împărat fără să mănânce absolut nimic; în restul timpului se abținea de la vin, mulțumindu-se cu ierburi drese cu ulei și oțet. Iustinian era primitor mai ales cu oamenii simpli. (518–527...). Iustinian a fost numit consul era credincios, dovedind multă evlavie și își petrecea mult timp în 521rugăciune și meditație, iar mai târziu comandant al armatei din estînconjurat, cum spune Procopius, de preoți bătrâni și întorcând pe o parte și pe cealaltă cărți vechi.|Prof. El funcţiona practic ca regent cu mult înainte ca Iustin să-l fi făcut asociat la tronul imperial pe data de [[1 aprilieEmilian Popescu]] 527. }}

Patru luni mai târziu==Viața==[[Imagine:JustinianStVitale.jpg|thumb|left|300px|Iustinian cel Mare și sfetnicii săi,<br>mozaic din Bazilica San Vitale, Ravenna, la moartea sec. VI]]Numele întreg al lui Iustin, Iustinian a devenit suveran unicfost ''Flavius Petrus Sabbatius Justinianus''. Administrarea sa Se spune despre el că avea origini trace sau daco-trace și că s-a avut născut probabil într-un impact mondialmic orășel numit Tauresium din Iliria, constituind o epocă distinctă în istoria Imperiului Bizantin şi a Bisericii Ortodoxelângă Scupi (actualul Skopje din Macedonia) pe data de [[11 mai]] 483. El Mama lui, Vigilantia, a fost un om cu o capacitate neobisnuită de muncă (uneori era numit "împăratul sora împăratului [[Iustin I]], cel care nu doarme niciodată") şi poseda un caracter temperats-a ridicat din rândurile armatei, afabil şi vioidupă o îndelungată carieră militară, dar era în egală măsură şi fără scrupule şi viclean când era nevoiepentru a deveni împărat. Unchiul său l-a adoptat pe Iustinian și a asigurat educația băiatului. El Iustinian a fost ultimul împărat care foarte bine educat în domeniile jurisprudenței, [[teologie]]i și istoriei romane. Cariera sa militară s-a încercat să refacă imperiul roman în teritoriile de caracterizat printr-o avansare rapidă, care s-a bucurat sub deschis pentru el în 518, când [[Teodosie Iustin I|Iustin]] a devenit împărat (518–527). Iustinian a fost numit consul în 521, iar mai târziu comandant al armatei din est. El funcționa practic ca regent cu mult înainte ca Iustin să-l fi făcut asociat la tronul imperial pe data de [[1 aprilie]]527.

S-Patru luni mai târziu, la moartea lui Iustin, Iustinian a devenit suveran unic. Administrarea sa a înconjurat de bărbaţi şi femei cu talent extraordinaravut un impact mondial, "oameni noi" aleşi nu neapărat din rândurile aristocraţiei, ci pe baza meritului lorconstituind o epocă distinctă în istoria Imperiului Bizantin și a Bisericii Ortodoxe. În anul 523 s-El a căsătorit fost un om cu [[Teodora Împărăteasa|Teodora]], care era o capacitate neobișnuită de meserie curtezană muncă (sau actriţă de la circ, după mai multe surse) şi uneori era cu 20 de ani mai tânără decât el. Conform ''Istoriei secrete'', lucrarea polemică atribuită istoricului [[Procopiu din Cezareeea|Procopiu]] din Cezareea, lucrare notorie pentru atitudinea calomnioasă faţă de cuplul imperial, se spune că Iustinian ar fi întâlnit-o pe Teodora la un spectacol în numit „împăratul care ea şi o gâscă dresată jucau ''Leda şi lebăda'', o piesă care reuşea să batjocorească mitologia greacă şi moralitatea creştină în acelaşi timp. Iustinian nu putuse să se căsătorească cu ea înaintedoarme niciodată”) și poseda un caracter temperat, datorită clasei sale socialeafabil și vioi, dar unchiul său împăratul Iustin I era în egală măsură și fără scrupule și viclean când era nevoie. El a decretat o lege fost ultimul împărat care permitea căsătoria între persoane din clase sociale diferite. Teodora a devenit foarte influentă încercat să refacă imperiul roman în politica imperiului, iar mai târziu, împăraţii teritoriile de care au urmat lui Iustinian, pe baza precedentului creat de acesta, s-au putut căsători cu persoane din afara clasei aristocrate. Căsătoria a fost o sursă de scandal, dar Teodora a dat dovadă de foarte multă inteligenţă, înţelepciune simplă şi de bun simţ, de o bună judecată, fiind totodată cel mai mare susţinător al lui Iustinianbucurat sub [[Teodosie I]].

Teodora a murit în 548; Iustinian iS-a supravieţuit încă aproape 20 înconjurat de anibărbați și femei cu talent extraordinar, „oameni noi”, aleși nu neapărat din rândurile aristocrației, murind ci pe 13 sau baza meritului lor. În anul 523 s-a căsătorit cu [[14 noiembrieTeodora Împărăteasa|Teodora]] 565, care era de meserie curtezană (sau actriță de la circ, după mai multe surse) și era cu 20 de ani mai tânără decât el. Conform ''Istoriei secrete'', lucrarea polemică atribuită istoricului Procopiu din Cezareeea, lucrare notorie pentru atitudinea calomnioasă față de cuplul imperial, se spune că Iustinian ar fi întâlnit-o pe Teodora la un spectacol în care ea și o gâscă dresată jucau ''Leda și lebăda'', o piesă care reușea să batjocorească mitologia greacă și moralitatea creștină în același timp. Iustinian nu putuse să se căsătorească cu ea mai înainte, datorită clasei sale sociale, dar unchiul său împăratul Iustin I a decretat o lege care permitea căsătoria între persoane din clase sociale diferite. Teodora a devenit foarte influentă în politica imperiului, iar mai târziu, împărații care au urmat lui Iustinian, pe baza precedentului creat de acesta, s-au putut căsători cu persoane din afara clasei aristocrate. Căsătoria a fost o sursă de scandal, dar Teodora a dat dovadă de foarte multă inteligență, înțelepciune simplă și de bun simț, de o bună judecată, fiind totodată cel mai mare susținător al lui Iustinian.

==Realizări legislative şi militare==Iustinian Teodora a reuşit să obţină o influenţă durabilă pentru reformele sale juridice, murit în special însumarea tuturor legilor romane, ceva ce nu mai fusese făcut înainte. 548; Iustinian li-a angajat pe chestorul Tribonian pentru această sarcinăsupraviețuit încă aproape 20 de ani, şi a emis primul proiect pentru ''Corpus Juris Civilis'' murind pe data de [[7 aprilie13 noiembrie|13]] 529, în trei părţi: ''Digeste'' (sau ''Pandectae''), ''Institutiones'' (sau ''Institutes''), şi ''Codex''–ul. ''Corpus'' reprezintă baza jurisprudenţei latine (incluzând codul canonic bisericesc: "ecclesia vivit lege romana" - "Biserica trăieşte sub lege romană"). El a asigurat supravieţuirea legii romane, care a trecut în vest în secolul al XII–lea, iar mai apoi şi în Europa răsăriteană, inclusiv în Rusia. Aceasta rămâne influentă până în zilele noastre[[14 noiembrie]] 565.

==Realizări legislative și militare==:''A se vede și: [[ImageCodificarea dreptului roman]]''[[Imagine:Byzantium550.png|leftright|thumb|300 px|Extinderea Imperiului bizantin Bizantin în 550, sub domnia lui Iustinian.]]Din punct de vedere al campaniilor militare, Iustinian a avut reușit să obțină o influență durabilă pentru reformele sale juridice, în general succes; el a fost ultimul împărat bizantin care a avut control asupra Romei şi a unor părţi ale Occidentuluispecial însumarea tuturor legilor romane, ceva ce nu mai fusese făcut înainte. Ca şi predecesorii săi romani şi succesorii săi bizantini, Iustinian sl-a angajat iniţial în război împotriva Persiei sassanide. Totuşi, ambiţiile sale militare erau concentrate spre vestul Mediteranei, unde generalul său Belisarius a lansat un atac pe chestorul Tribonian pentru a recuceri părţi din teritoriile vechiului Imperiu roman. Belisarius a primit această sarcină ca recompensă , și a emis primul proiect pentru înfrângerea răscoalei ''NikaCorpus Juris Civilis'' pe data de la Constantinopol [[7 aprilie]] 529, în trei părți: ''Digeste'' (532sau ''Pandectae''), din cauza cărora ''Institutiones'' (sau ''Institutes''), și ''[[Codul lui Iustinian a vrut să fugă din capitală, dar a rămas în oraş doar la sfatul Teodorei |Codex]]''–ul. ''Corpus'' reprezintă baza jurisprudenței latine (după Procopieincluzând codul canonic bisericesc: "ecclesia vivit lege romana" - "Biserica trăiește sub lege romană"). În anul 533El a asigurat supraviețuirea legii romane, Belisarius care a recucerit Africa de nord din mâna vandalilortrecut în vest în secolul al XII–lea, iar mai apoi a înaintat spre Sicilia şi Italia, recapturând Roma (536) şi capitala ostrogotă de la Ravenna (540)și în Europa răsăriteană, inclusiv în ceea ce Rusia. Aceasta a devenit cunoscut sub numele de ''Războiul cu goţii''rămas influentă până în zilele noastre.

==Din punct de vedere al campaniilor militare, Iustinian a avut în general succes; el a fost ultimul împărat bizantin care a avut control asupra Romei și a unor părți ale Occidentului. Ca și predecesorii săi romani și succesorii săi bizantini, Iustinian s-a angajat inițial în război împotriva Persiei sassanide. Totuși, ambițiile sale militare erau concentrate spre vestul Mediteranei, unde generalul său Belisarius a lansat un atac pentru a recuceri părți din teritoriile vechiului Imperiu roman. Belisarius a primit această sarcină ca recompensă pentru înfrângerea răscoalei ''Nika'' de la Constantinopol (532), din cauza cărora Iustinian şi Ortodoxia=a vrut să fugă din capitală, dar a rămas în oraș doar la sfatul Teodorei (după Procopie). În anul 533, Belisarius a recucerit Africa de nord din mâna vandalilor, iar apoi a înaintat spre Sicilia și Italia, recapturând Roma (536) și capitala ostrogotă de la Ravenna (540), în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de ''Războiul cu goții''.<div style="clear:left;"></div>

==Iustinian și Ortodoxia==[[Image:OrthodoxCross.jpg|right|thumb|Iustinian a fost un mare susţinător şi susținător și apărător al Ortodoxiei]]Iustinian s-a considerat ca fiind noul [[Constantin cel Mare]]. El a crezut într-o ordine politică, religioasă şi și economică creştină creștină în toată regiunea Mediteranei, unită şi și condusă de la Constantinopol de un singur împărat creştincreștin. În acest sens el şiși-a direcţionat direcționat războaiele şi și colosala activitate pentru recucerirea provinciilor vestice care fuseseră invadate de triburile germanice (vandalii, herulii şiși, îndeosebi, ostrogoţiiostrogoții).

Probabil că cel mai Un eveniment remarcabil eveniment a avut loc în anul 529 când Academia din Atena (renumită prin faptul că fusese fondată cu secole înainte de către [[Platon]]) , care contribuia la răspândirea filosofiei neoplatoniciene , a fost trecută sub controlul statului din ordinul lui Iustinian şi și apoi închisă. [[Păgânism]]ul a fost înlăturat. Venerarea lui Ammon de la Augila din deşertul deșertul libian a fost abolită, iar cei care o venerau pe Isis pe insula lui Philae din Egipt, şi și cei care nu s-au pocăit, au fost executaţi executați în [[Constantinopol]]. Iustinian trimitea adesea misionari şi a [[misionar]]i care au convertit numeroase triburi. Numai în Asia Mică, Ioan, [[episcop]] al Efesului, a convertit 70.000 de păgâni.

Iustinian a avut o poziţie poziție foarte fermă în sprijinirea ortodoxiei; a luptat împotriva multor [[erezii ]] în timpul domniei sale. La începutul domniei a promulgat prin lege credinţa credința în [[Sfânta Treime]] şi și în [[Întrupare]], şi și a declarat ulterior că va pedepsi prin lege pe toţi toți cei care perturbă ortodoxia. El a făcut din [[Crezul Niceo-Constantinopolitan]] simbol unic al bisericii şi și a acordat forţă forță juridică [[canoane]]lor primelor patru [[Sinoade Ecumenice]]. La porunca suveranului, [[al cincilea Sinodul Ecumenic]] a fost stabilit să aibă loc în anul 553, pentru condamnarea învăţăturilor învățăturilor lui [[Origen]] şi și afirmarea definiţiilor definițiilor stabilite în [[Sinodul IV Ecumenic|al patrulea Sinod Ecumenic]] de la [[Calcedon]]. De asemenea, el a încercat să asigure unitatea religioasă în cadrul Imperiului prin dialogul său (fără succes) cu non-calcedonienii. El a numit-o pe Teodora, o convertită de la [[monofizitism]], ca trimis special pentru a trata cu cei care au respins învăţăturile învățăturile de la Calcedon. În afara monofizitismului, apăruseră şi și alte tensiuni eclesiastice între est şi și vest: controversa celor "Trei Capitole" a ajuns „Trei Capitole” ajuneses cap de listă (a se vedea legăturile externe).

[[ImageImagine:Hagia Sophia BW.jpg|right|thumb|Sfânta Sofia aşa așa cum a fost proiectată iniţialinițial, fără minarete.]]Împăratul a înălţat înălțat multe biserici. El a poruncit construirea a peste 90 de biserici pentru noii convertiţi şi convertiți și a sprijinit cu generozitate construcţia construcția de biserici în cadrul Imperiului. Cele mai frumoase clădiri din acea vreme sunt considerate a fi mănăstirea de la [[Sinai]] şi și [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Biserica Sfânta Sofia]] din Constantinopol. Sub Sfântul Constantin cele mai multe biserici construite au fost dedicate [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Având o vastă educaţieeducație, Sfântul Iustinian s-a implicat asiduu în educaţia educația [[cler]]ului şi și a [[călugăr]]ilor, cerându-le să fie instruiţi instruiți în retorică, filozofie şi și teologie. Nu a neglijat niciun prilej pentru asigurarea drepturilor Bisericii şi și a clerului, pentru protejarea şi și extinderea [[monahism]]ului: codurile sale de legi conţineau conțineau multe decrete privind donaţiiledonațiile, fundaţiilefundațiile, şi și administrarea proprietăţilor bisericeştiproprietăților bisericești; alegerile şi și drepturile [[episcop]]ilor, [[preoţipreot|preoților]]lor, şi și a [[stareţstareț]]ilor; [[viaţa Monahism|viața monahală]], obligaţiile rezidenţiale obligațiile rezidențiale ale clerului, efectuarea serviciilor divine, şi jurisdicţia și jurisdicția episcopală.

Standardizarea Sfintei Liturghii de către Sfântul Iustinian a inclus [[Heruvicul]], iar tradiţia tradiția îi atribuie două cântări frecvent utilizate în Biserică, [[Unule Născut]] şi și [[Lumină lină]].

În viaţa viața personală, Sfântul Iustinian era extrem de evlavios, şi postea și [[post]]ea adesea. În timpul [[Postul Mare|Postului Mare]] nu mânca pâine şi și nu bea vin, ci trăia doar cu apă şi și legume. El este de asemenea pomenit pentru promovarea ideii de "simfonie" „simfonie” între biserică şi și stat.

TotuşiTotuși, Iustinian este adesea criticat de către unele surse seculare ca fiind un despot. De exemplu, hagiografia Sfântului Eutihie zugrăveşte zugrăvește un portret mai complicat al împăratului:

:"După „După moartea Patriarhului Mina, Apostolul Petru i-a apărut împăratului într-o viziune şiși, arătând cu degetul înspre Eutihie, a spus "Lasă-l să fie făcut episcopul tău". Chiar la începutul perioadei sale în serviciul patriarhal, Sfântul Eutihie [şi și nu însuşi însuși împăratul Iustinian] a convocat [[Sinodul V Ecumenic]] (553), în care [[Sfinţii PărinţiSfinții Părinți]] au condamnat [[erezie|ereziile]] care sporeau şi și le-au anatemizat. TotuşiTotuși, după câţiva câțiva ani a apărut în Biserică o nouă [[erezie]]: aftartodochetismul, care propovăduia incoruptibilitatea trupului lui Hristos. Sfântul Eutihie a denunţat denunțat vehement această erezie, spre care chiar împăratul Iustinian era înclinat, întorcându-şi și mânia asupra sfântului. Din ordinul împăratului, soldaţii soldații l-au dus pe sfânt în biserică, i-au luat veşmintele veșmintele patriarhale şi și l-au trimis în exil la [[mănăstire]]a Amasia (565)." ” ^{[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=101008]}

TotuşiTotuși, pr. Asterios Gerostergios în cartea sa ''Justinian cel Mare: Împăratul şi și Sfântul'', respinge afirmaţia afirmația că Iustinian a căzut în ultimii săi ani de viaţă viață în ''aftartodochetism''. Este în unanimitate acceptat faptul că, după o lungă domnie în timpul căreia Iustinian nu a precupeţit precupețit nici un efort în încercarea de a aduce pe monofiziţi monofiziți înapoi la Biserica Ortodoxă, oamenii erau plictisiţi plictisiți de bătrânul împărat. Astfel, este acceptat faptul că Iustinian a aderat la erezia aftartodochetistă, care a fost iniţial inițial o formă extremă a monofizismului, şi și l-a depus pe Patriarhul Eutihie al Constantinopolului pentru presupusul lui refuz de a se conforma acestei învăţăturiînvățături.

Presupusul decret al lui Iustinian care impunea aftartodochetismul nu s-a păstrat, iar singura sursă contemporană care face referire la acest fapt este istoricul [[Evagrie Scolasticul|Evagrie]]. Majoritatea istoricilor au acceptat informaţia informația lui Evagrie ca fiind adevărată, motivând prin faptul că Iustinian fie se convertise la erezie înainte de sfârşitul vieţii sfârșitul vieții sale, fie a sucombat datorită senilităţiisenilității. Aceşti Acești istorici au relatat astfel decretul de depunere atât a lui Eutihie, cât şi și a lui Anastasie, [[patriarh]]ul Antiohiei. Pr. Gerosterios spune:

:Că ei au fost depuşi depuși din cauza refuzului lor de a accepta edictul pe care noi nu-l considerăm a fi adevărat din următoarele motive: :1. Episcopul Africii de Nord, Victor, un duşman dușman al împăratului, menţionează menționează depunerea lui Eutihie în ''Cronica'' sa, dar nu redă nici un motiv pentru aceasta. Dacă acesta ar fi ştiut știut cu adevărat ceva despre un nou edict, şi și dacă, şi și mai mult, ar fi ştiut știut de acceptarea de către Iustinian a ereziei aftartodochetiste, nu numai că ar fi amintit aceasta, dar ar fi subliniat evenimentul, pentru a-l defăima pe Iustinian care l-a exilat şi și trimis la închisoare. :2. Dacă Eutihie fusese depus din acest motiv, succesorul său, Ioan Scolasticul, ar fi trebuit să accepte un astfel de decret. Nu avem absolut nicio informaţie informație privind acceptarea edictului de către acesta, şi și nici o mărturie că el a acceptat erezia. Din contră, viitorul papă, Sf. [[Grigorie cel Mare]], care era atunci reprezentantul papal la Constantinopol, îl laudă pe noul patriarh, Ioan, pentru sfinţenia sfințenia sa şi și pentru credinţa credința lui ortodoxă. :3. Acelaşi Același Grigorie îl laudă pe Iustinian pentru credinţa credința lui ortodoxă şi și nu face nicio referire la edict. Acesta spune că Patriarhul Eutihie era origenist. Din acest motiv, W.H. Hutton şi și A. Knecht au susţinut susținut că aceasta a fost cauza pentru depunerea lui Eutihie. :4. Când Patriarhul Eutihie s-a reîntors pe tronul său din Constantinopol în 577, nu a menţionat menționat motivele detronării sale.

:Pentru toate motivele de mai sus, putem doar să tragem concluzia că Iustinian nu a emis niciodată sau nu a planificat să emită un edict care să impună aftartodochetismul. Un astfel de act ar fi fost în antiteză cu toată lucrarea sa teologică anterioară, şi și este clar că nu ar fi ajutat scopului principal de unificare. În plus, o astfel de schimbare radicală la o vârstă atât de avansată, credem că este o gândire total nenaturală. În ceea ce priveşte privește depunerea celor doi Patriarhi menţionaţimenționați, credem că nu are nicio legătură cu un astfel de edict, deoarece nu există nicio bază din sursele contemporane pentru o astfel de concluzie. Noi suntem de părere că depunerea lor s-a datorat altor motive, probabil nesupunerea la ordinele împăratului. ^{[http://www.orthodoxinfo.com/ibmgs/lives.html]} === Grija față de viața monahală === Unele legi reglementau alegerea starețelor și stareților și dădeau norme de disciplină în mănăstiri.  Se poate spune că Iustinian a arătat o mare grijă pentru mănăstiri. În preambulul legilor sale privitoare la viața monahală, el își arată prețuirea pentru mănăstiri, pe care le socoate foarte utile societății, din cauza rugăciunilor, pe care le adresează lui Dumnezeu, pentru bunăstarea imperiului, cei care au îmbrăcat haina îngerească. Statul are, deci, interes să favorizeze dezvoltarea mănăstirilor, dar în același timp și dreptul să ceară ca monahii să respecte disciplina îngerească și îndeplinirea regulilor fixate. Iustinian a pus accentul pe viața în comun (chinovitică), obligând pe toți călugării să trăiască în mănăstiri sub conducerea egumenului. El era împotriva acelor călugări rătăcitori, care-și câștigau existența cerșind și a limitat chiar numărul anahoreților ([[isihasm|isihaștilor]]). A luat măsuri severe împotriva mănăstirilor mixte, de bărbați și femei, destul de numeroase din secolul al IV-lea. Din timpul lui Iustinian cunoaștem trei tipuri de mănăstiri: de bărbați, de femei și pentru penitenți, după modelul aceleia fondate de Theodora pentru fetele pocăite. Iustinian a precizat granițele dintre legea laică (civilă) și cea monahală, mergând atât de departe, încât a adus corecturi și hotărârilor sinoadelor. Întreaga această legislație avea la bază obligația călugărilor de a rămâne fideli votului dat lui Dumnezeu. Cel care abandonează mănăstirea trebuie adus înapoi cu forța și dacă pleacă din nou, trimis în armată, fără să poată beneficia de bunurile și de situația sa juridică anterioară.

titlu=[[Listă a Împăraţilor Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|

==Surse şi legături externeNote==<small><references/></small>

==NoteA se vedea și ==<references />* [[Codul lui Iustinian]]* [[Codificarea dreptului roman]]

[[Categorie:Împăraţi romaniSfinți]][[Categorie:Sfinți bizantini]][[Categorie:SfinţiÎmpărați romani]]