{{Traducere EN}}[[ImageImagine:Justinian.jpg|right|thumb|Sfântul Sf. Iustinian, Împărat al Romei şi al Bizanţului în Roman, mozaic din din secolul al şaseleaVI-lea]]Sfântul şi și drept-credinciosul împărat Împărat '''Iustinian I''' ''cel Mare'' (n. [[11 mai]], 483 – d. [[13 14 noiembrie]]/14, 565) a fost Împărat al Imperiului condus [[Imperiul Roman de Răsărit ]] de la [[1 august]] 527, și până la moartea sa, în noiembrie 565. Soţia Soția sa a fost Împărăteasa [[Teodora Împărăteasa|Teodora]]. În afara faptului că a fost unul din cei mai importanţi importanți conducători ai antichităţii antichității târzii şi și o figură majoră în istoria imperiului bizantin, Iustinian a fost de asemenea şi și un campion apărător al [[Introducere în Creștinismul Ortodox|Ortodoxiei şi ]] și un mare [[ctitor]] de biserici. În timpul domniei sale [[BizanţImperiul Bizantin]]ul a câştigat câștigat glorie prin victorii militare în Persia, Africa şi și Italia, care au avut ca rezultat dezrădăcinarea [[păgânism]]ului printre germanii vandali şi triburile vizigotepopoarele germanice (vandalii din Africa și ostrogoții din Italia)<ref>De fapt în acea perioadă vandalii și ostrogoții se creștinaseră, dar căzuseră în [[Erezie|erezia]] [[Arianism|arianistă]], ca și vizigoții din Spania.</ref>. Iustinian este cunoscut şi și sub numele de "ultimul „ultimul împărat roman"roman”, fiind împăratul care a recucerit [[Roma]] din mâinile ostrogoţilorostrogoților. [[Biserica Ortodoxă]] îl prăznuieşte [[Praznic|prăznuiește]] pe Iustinian pe data de [[14 noiembrie]]<ref>Nota părintelui Macarie Simonopetritul în Sinaxarul dânsului: „Istoricul Evagrie Scolasticul (''Hist. ecclés.'' IV, 39, PG 86, 2781), binecunoscut pentru antipatia lui față de Iustinian, afirmă că, spre sfârșitul vieții, împăratul ar fi publicat un decret în favoarea aftartodochetismului, învățătura potrivit căreia, trupul lui Hristos fiind nestricăcios datorită unirii sale cu firea Sa dumnezeiască, Iisus ar fi suferit doar în aparență, în mod miraculos, din proprie voință. Am putea să ne mirăm totuși ca împăratul-teolog să fi căzut într-o formă de [[monofizism]] atât de grosier, având în vedere că toate scrierile publicate în numele său proclamă exact contrariul. Pare așadar mai plauzibil să credem că politica sa de reconciliere cu monofiziții i-a făcut pe dușmanii săi să îl acuze că ar fi căzut în erezie [cf. relatarea despre Sf [[Eutihie de Constantinopol]], [[6 aprilie|6 apr]].]. Această teză a aftartodochetismului împăratului, general acceptată în rândul istoricilor, a început de altfel să fie repusă în discuție, din perspectiva unor cercetări recente, cf. A. Grillmeier, ''Le Christ dans la tradition chrétienne'', t. II/2, "L’Église de Constantinople au VIe s.", Paris, 1993, 612-620. Doar dacă nu cumva împăratul ar fi publicat într-adevăr un asemenea decret pentru a-i atrage de partea sa pe armeni, care erau adepții lui Iulian din Halicarnas. Tocmai din pricina acestei reputații a lui Iustinian, unele sinaxare, între care cel al Sf. Nicodim, care îl pomenește pe 15, au înlocuit pomenirea acestuia cu cea a lui Iustin (518-527). Este pomenit și pe [[2 august]]. Cât despre Teodora, este dovedit faptul că arăta o mare simpatie față de Sever al Antiohiei, cel mai marcant dintre teologii monofiziți. Tocmai din acest motiv, atunci când împărăteasa i-a cerut Sf. [[Sava cel Sfințit|Sava]], aflat în misiune la Constantinopol, să se roage pentru ea, ca să poată avea un copil, acesta a refuzat. Dar nu putem totuși deduce din aceasta că ea ar fi împărtășit neapărat ideile monofiziților.” (traducere citat: Orthodoxwiki)</ref>.

==Viaţa==Numele întreg al lui {{Citat|Iustinian a fost ''Flavius Petrus Sabbatius Justinianus''. Se spune poseda toate calitățile unei mari personalități, iar unii învățați consideră că chiar dacă soarta nu i-ar fi hărăzit funcția de împărat, care i-a fost cu descendenţă slavăpermis să realizeze atâtea lucruri, si că el s-a născut probabil într-un mic orăşel numit Tauresium din Iliria, lângă Scupi ar fi distins în alte domenii și ar fi atins culmile cele mai înalte. (actuala Skopje din Macedonia...) pe data El poseda o putere de [[11 lucru puțin obișnuită. Iubea munca și era probabil cel mai]] 483, muncitor om din VigilantiaImperiu. Dormea puțin și lucra până noaptea târziu. Mama Prin mâna luitreceau toate actele imperiale, Vigilantia, a fost sora mult stimatului general Iustin, pe care s-a ridicat din rândurile armatei pentru a deveni împăratcel mai adesea le redacta singur. (... Unchiul său l) Nu-a adoptat şi a asigurat educaţia băiatuluiși îngăduia nicio automulțumire (nepăsare). Iustinian a fost foarte bine educat De temperament ascetic, el postea în jurisprudenţăpăresimi 2 zile pe săptămână, [[teologie]] şi istorie romană. Cariera sa militară s-a caracterizat printr-o avansare rapidă deschisă pentru el fără să mănânce absolut nimic; în 518restul timpului se abținea de la vin, când Iustin a devenit împărat mulțumindu-se cu ierburi drese cu ulei și oțet. Iustinian era primitor mai ales cu oamenii simpli. (518–527...). Iustinian a fost numit consul era credincios, dovedind multă evlavie și își petrecea mult timp în 521rugăciune și meditație, înconjurat, iar mai târziu comandant al armatei din est. El funcţiona practic ca regent cu mult înainte ca Iustin să-l fi făcut asociat la împărăţiecum spune Procopius, de preoți bătrâni și întorcând pe o parte și pe data de cealaltă cărți vechi.|Prof. [[1 aprilieEmilian Popescu]] 527. }}

Patru luni mai târziu==Viața==[[Imagine:JustinianStVitale.jpg|thumb|left|300px|Iustinian cel Mare și sfetnicii săi,<br>mozaic din Bazilica San Vitale, Ravenna, sec. VI]]Numele întreg al lui Iustinian a devenit suveran unic la moartea lui Iustinfost ''Flavius Petrus Sabbatius Justinianus''. Administrarea sa Se spune despre el că avea origini trace sau daco-trace și că s-a avut născut probabil într-un impact mondialmic orășel numit Tauresium din Iliria, constituind o epocă distinctă în istoria imperiului bizantin şi a Bisericii Ortodoxelângă Scupi (actualul Skopje din Macedonia) pe data de [[11 mai]] 483. El Mama lui, Vigilantia, a fost un om cu o capacitate neobisnuită de muncă (uneori era numit "împăratul sora împăratului [[Iustin I]], cel care nu doarme niciodată") şi poseda un caracter temperats-a ridicat din rândurile armatei, afabil şi vioidupă o îndelungată carieră militară, dar era în egală măsură şi fără scrupule şi viclean când era nevoiepentru a deveni împărat. Unchiul său l-a adoptat pe Iustinian și a asigurat educația băiatului. El Iustinian a fost ultimul împărat care foarte bine educat în domeniile jurisprudenței, [[teologie]]i și istoriei romane. Cariera sa militară s-a încercat să refacă imperiul roman în teritoriile de caracterizat printr-o avansare rapidă, care s-a bucurat sub deschis pentru el în 518, când [[Teodosie Iustin I|Iustin]] a devenit împărat (518–527). Iustinian a fost numit consul în 521, iar mai târziu comandant al armatei din est. El funcționa practic ca regent cu mult înainte ca Iustin să-l fi făcut asociat la tronul imperial pe data de [[1 aprilie]]527.

S-a înconjurat de bărbaţi şi femei cu talent extraordinarPatru luni mai târziu, "oameni noi" aleşi nu neapărat din rândurile aristocraţieila moartea lui Iustin, ci pe baza meritului lor. În anul 523 s-Iustinian a căsătorit cu [[Teodora]], care era curtezană de meserie (sau actriţă, sau de la circ, după mai multe surse) şi era cu 20 de ani mai tânără decât eldevenit suveran unic. Conform istoricului [[Procopie]], notoriu pentru ura Administrarea sa calomnioasă faţă de cuplul regala avut un impact mondial, se spune că Iustinian ar fi întâlnit-constituind o pe Teodora la un spectacol epocă distinctă în care ea şi o gâscă dresată jucau ''Leda şi lebăda'', o piesă care istoria Imperiului Bizantin și a reuşit să batjocorească mitologia geacă şi moralitatea creştină în acelaşi timpBisericii Ortodoxe. Iustinian fusese incapabil să se căsătorească El a fost un om cu ea înainteo capacitate neobișnuită de muncă (uneori era numit „împăratul care nu doarme niciodată”) și poseda un caracter temperat, datorită clasei sale socialeafabil și vioi, dar unchiul său împăratul Iustin I era în egală măsură și fără scrupule și viclean când era nevoie. El a decretat o lege fost ultimul împărat care permitea căsătoria între persoane din clase sociale diferite. Teodora a devenit foarte influentă încercat să refacă imperiul roman în politica imperiului, iar mai târziu, împăraţii teritoriile de care au urmat lui Iustinian, pe baza precedentului creat de acesta, s-au căsătorit cu persoane din afara clasei aristocrate. Căsătoria a fost o sursă de scandal, dar Teodora a dat dovadă de foarte multă inteligenţă, înţelepciunea simplă şi de bun simţ, de o bună judecată, fiind totodată cel mai mare susţinător al lui Iustinianbucurat sub [[Teodosie I]].

Teodora a murit în 548; Iustinian iS-a supravieţuit încă aproape 20 înconjurat de anibărbați și femei cu talent extraordinar, „oameni noi”, aleși nu neapărat din rândurile aristocrației, murind ci pe 13 sau baza meritului lor. În anul 523 s-a căsătorit cu [[14 noiembrieTeodora Împărăteasa|Teodora]] 565, care era de meserie curtezană (sau actriță de la circ, după mai multe surse) și era cu 20 de ani mai tânără decât el. Conform ''Istoriei secrete'', lucrarea polemică atribuită istoricului Procopiu din Cezareeea, lucrare notorie pentru atitudinea calomnioasă față de cuplul imperial, se spune că Iustinian ar fi întâlnit-o pe Teodora la un spectacol în care ea și o gâscă dresată jucau ''Leda și lebăda'', o piesă care reușea să batjocorească mitologia greacă și moralitatea creștină în același timp. Iustinian nu putuse să se căsătorească cu ea mai înainte, datorită clasei sale sociale, dar unchiul său împăratul Iustin I a decretat o lege care permitea căsătoria între persoane din clase sociale diferite. Teodora a devenit foarte influentă în politica imperiului, iar mai târziu, împărații care au urmat lui Iustinian, pe baza precedentului creat de acesta, s-au putut căsători cu persoane din afara clasei aristocrate. Căsătoria a fost o sursă de scandal, dar Teodora a dat dovadă de foarte multă inteligență, înțelepciune simplă și de bun simț, de o bună judecată, fiind totodată cel mai mare susținător al lui Iustinian.

==Realizări legislative şi militare==Iustinian Teodora a reuşit să obţină o influenţă durabilă pentru reformele sale juridice, murit în special însumarea tuturor legilor romane, ceva ce nu mai fusese făcut înainte. 548; Iustinian li-a angajat pe chestorul Tribonian pentru această sarcinăsupraviețuit încă aproape 20 de ani, şi a emis primul proiect pentru ''Corpus Juris Civilis'' murind pe data de [[7 aprilie13 noiembrie|13]] 529, în trei părţi: ''Digesta'' (sau ''Digest'' sau ''Pandectae''), ''Institutiones'' (sau ''Institutes''), şi ''Codex''–ul. ''Corpus'' reprezintă baza jurisprudenţei latine (incluzând codul canonic ecleziastic: "ecclesia vivit lege romana" - "Biserica trăieşte sub lege romană"). El a asigurat supravieţuirea legii romane, care a trecut în vest în secolul al XII–lea, iar mai apoi şi în Europa răsăriteană, inclusiv în Rusia. Aceasta rămâne influentă până în zilele noastre[[14 noiembrie]] 565.

==Realizări legislative și militare==:''A se vede și: [[Codificarea dreptului roman]]''[[ImageImagine:Byzantium550.png|leftright|thumb|300 px|Extinderea Imperiului bizantin Bizantin în 550, sub domnia lui Iustinian.]]Din punct de vedere al campaniilor militare, Iustinian a avut succes reușit să obțină o influență durabilă pentru reformele sale juridice, în general; el a fost ultimul împărat bizantin care a avut control asupra Romei şi a unor părţi ale Occidentuluispecial însumarea tuturor legilor romane, ceva ce nu mai fusese făcut înainte. Ca şi predecesorii săi romani şi succesorii săi bizantini, Iustinian sl-a angajat iniţial în război împotriva Persiei sassanide, în războaiele dintre romani şi perşi. Totuşi, ambiţiile sale militare erau concentrate spre vestul Mediteranei, unde generalul său Belisarius a îndreptat un atac pe chestorul Tribonian pentru a recuceri părţi din teritorii ale vechiului imperiu roman. Belisarius a primit această sarcină ca recompensă pentru înfrângerea răzmeriţei Nika la Constantinopol, din cauza cărora Iustinian și a vrut să fugă din capitalăemis primul proiect pentru ''Corpus Juris Civilis'' pe data de [[7 aprilie]] 529, dar a rămas în oraş numai datorită sfătuirii trei părți: ''Digeste'' (sau ''Pandectae''), ''Institutiones'' (sau ''Institutes''), și ''[[Codul lui de către Teodora Iustinian|Codex]]''–ul. ''Corpus'' reprezintă baza jurisprudenței latine (după Procopieincluzând codul canonic bisericesc: "ecclesia vivit lege romana" - "Biserica trăiește sub lege romană"). În anul 533 Belisarius El a asigurat supraviețuirea legii romane, care a recucerit Africa de nord din mâna vandalilortrecut în vest în secolul al XII–lea, iar mai apoi a înaintat spre Sicilia şi Italia, recapturând Roma (536) şi capitala ostrogotă de la Ravenna (540)și în Europa răsăriteană, inclusiv în ceea ce Rusia. Aceasta a devenit cunoscut sub numele de Războiul goticrămas influentă până în zilele noastre.

==Din punct de vedere al campaniilor militare, Iustinian a avut în general succes; el a fost ultimul împărat bizantin care a avut control asupra Romei și a unor părți ale Occidentului. Ca și predecesorii săi romani și succesorii săi bizantini, Iustinian s-a angajat inițial în război împotriva Persiei sassanide. Totuși, ambițiile sale militare erau concentrate spre vestul Mediteranei, unde generalul său Belisarius a lansat un atac pentru a recuceri părți din teritoriile vechiului Imperiu roman. Belisarius a primit această sarcină ca recompensă pentru înfrângerea răscoalei ''Nika'' de la Constantinopol (532), din cauza cărora Iustinian şi Ortodoxia=a vrut să fugă din capitală, dar a rămas în oraș doar la sfatul Teodorei (după Procopie). În anul 533, Belisarius a recucerit Africa de nord din mâna vandalilor, iar apoi a înaintat spre Sicilia și Italia, recapturând Roma (536) și capitala ostrogotă de la Ravenna (540), în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de ''Războiul cu goții''.<div style="clear:left;"></div>

==Iustinian și Ortodoxia==[[Image:OrthodoxCross.jpg|right|thumb|Iustinian a fost un mare susţinător şi susținător și apărător al Ortodoxiei]]Justinian viewed himself as the new Iustinian s-a considerat ca fiind noul [[Constantine the GreatConstantin cel Mare]]. He believed in El a Mediterraneancrezut într-wide Christian order politicallyo ordine politică, religiously and economicallyreligioasă și economică creștină în toată regiunea Mediteranei, united and ruled from Constantinople under unită și condusă de la Constantinopol de un singur împărat creștin. În acest sens el și-a single Christian emperor. To this end he directed his great wars and his colossal activity in reconquering the western provinces from the Germanic tribesdirecționat războaiele și colosala activitate pentru recucerirea provinciilor vestice care fuseseră invadate de triburile germanice (vandalii, herulii și, îndeosebi, ostrogoții).

Perhaps the most noteworthy event occurred in Un eveniment remarcabil a avut loc în anul 529 when the Academy in Athens când Academia din Atena (famous for being founded centuries earlier by Platorenumită prin faptul că fusese fondată cu secole înainte de către Platon) was placed under state control by order of Justinian, effectively strangling this training school for Hellenismcare contribuia la răspândirea filosofiei neoplatoniciene, a fost trecută sub controlul statului din ordinul lui Iustinian și apoi închisă. [[PaganismPăgânism]] was actively suppressedul a fost înlăturat. The worship of Venerarea lui Ammon at de la Augila in the Libyan desert was abolisheddin deșertul libian a fost abolită, and so were the remnants of the worship of iar cei care o venerau pe Isis on the island of pe insula lui Philaedin Egipt și cei care nu s-au pocăit, in Egypt, and unrepentant Manicheans were executed in Constantinople. Justinian frequently sent out au fost executați în [[missionary|missionariesConstantinopol]] and . Iustinian trimitea adesea [[convertmisionar]]ed numerous tribesi care au convertit numeroase triburi. In Numai în Asia Minor aloneMică, JohnIoan, [[Bishopepiscop]] of Ephesusal Efesului, converted a convertit 70,.000 pagansde păgâni.

Justinian also took Iustinian a very firm stance in his support of Orthodoxyavut o poziție foarte fermă în sprijinirea ortodoxiei; he fought different a luptat împotriva multor [[heresy|heresieserezii]] throughout his ruleîn timpul domniei sale. At the beginning of his reign, he promulgated by law belief in the La începutul domniei a promulgat prin lege credința în [[Holy TrinitySfânta Treime]] and the și în [[IncarnationÎntrupare]], and subsequently declared that he would deprive all disturbers of orthodoxy due process of lawși a declarat ulterior că va pedepsi prin lege pe toți cei care perturbă ortodoxia. He made the El a făcut din [[NiceneCrezul Niceo-Constantinopolitan Creed]] the sole symbol of the Church and accorded legal force to the canons of the four simbol unic al bisericii și a acordat forță juridică [[canoane]]lor primelor patru [[Ecumenical CouncilsSinoade Ecumenice]]. At the command of the sovereignLa porunca suveranului, the [[Fifth Ecumenical Councilal cincilea Sinodul Ecumenic]] was convened in the year a fost stabilit să aibă loc în anul 553, censuring the teachings of pentru condamnarea învățăturilor lui [[Origen and affirming the definitions of the ]] și afirmarea definițiilor stabilite în [[Sinodul IV Ecumenic|al patrulea Sinod Ecumenic]] de la [[Fourth Ecumenical CouncilCalcedon]] at Chalcedon. He also attempted to secure religious unity within the Empire through his De asemenea, el a încercat să asigure unitatea religioasă în cadrul Imperiului prin dialogul său (unsuccessfulfără succes) dialogues with the cu non-Chalcedonianscalcedonienii. He appointed TheodoraEl a numit-o pe Teodora, a convert from o convertită de la [[Monophysitismmonofizitism]], as his ca trimis special envoy to deal with those who rejected Chalcedonpentru a trata cu cei care au respins învățăturile de la Calcedon. Besides MonophysitismÎn afara monofizitismului, other ecclesiastical tensions had begun to emerge between the East and the West; the "Three Chapters" controversy brought all of these to apăruseră și alte tensiuni eclesiastice între est și vest: controversa celor „Trei Capitole” ajuneses cap de listă (a head (cf. external linksse vedea legăturile externe).

[[ImageImagine:Hagia Sophia BW.jpg|right|thumb|The Hagia Sophia as it was meantSfânta Sofia așa cum a fost proiectată inițial, without minaretsfără minarete.]]The Emperor was instrumental in the building of numerous churchesÎmpăratul a înălțat multe biserici. He gave orders to build El a poruncit construirea a peste 90 churches for the newly-converted and generously supported church construction within the Empirede biserici pentru noii convertiți și a sprijinit cu generozitate construcția de biserici în cadrul Imperiului. The finest structures of the time are considered to be the Cele mai frumoase clădiri din acea vreme sunt considerate a fi mănăstirea de la [[St. Catherine's Monastery (Sinai)|monastery at Sinai]], and the și [[Hagia Sophia Sfânta Sofia (ConstantinopleConstantinopol)|Hagia SophiaBiserica Sfânta Sofia]] in Constantinople. Under Stdin Constantinopol. Justinian many churches were built dedicated to the Sub Sfântul Constantin cele mai multe biserici construite au fost dedicate [[TheotokosMaica Domnului|Maicii Domnului]]. Since he had received Având o vastă educație, Sfântul Iustinian s-a broad education, St. Justinian assiduously concerned himself with the education of implicat asiduu în educația [[clergycler]] and ului și a [[monkcălugăr]]silor, ordering them to be instructed in rhetoric, philosophycerându-le să fie instruiți în retorică, and theologyfilozofie și teologie. He neglected no opportunity for securing the rights of the Church and clergyNu a neglijat niciun prilej pentru asigurarea drepturilor Bisericii și a clerului, for protecting and extending pentru protejarea și extinderea [[monasticismmonahism]]ului: his law codes contain many enactments regarding donations, foundations, and the administration of ecclesiastical property; election and rights of bishopscodurile sale de legi conțineau multe decrete privind donațiile, priestsfundațiile, and abbotsși administrarea proprietăților bisericești; monastic life, residential obligations of the clergy, conduct of divine service, and episcopal jurisdiction. Justinian's standardization of the alegerile și drepturile [[Divine Liturgyepiscop]] included introducing the ilor, [[Cherubic Hymnpreot|preoților]], and two oft-used troparia of the Church, ''și a [[Only-begotten Son|Only Begotten Sonstareț]]'' and ''ilor; [[Phos HilaronMonahism|O Gladsome Lightviața monahală]]'' are traditionally accredited to him, obligațiile rezidențiale ale clerului, efectuarea serviciilor divine, și jurisdicția episcopală.

In his personal lifeStandardizarea Sfintei Liturghii de către Sfântul Iustinian a inclus [[Heruvicul]], St. Justinian was strictly pious, and he fasted often. During Great Lent he would not eat bread nor drink wineiar tradiția îi atribuie două cântări frecvent utilizate în Biserică, but lived on only water and vegetables. He is also remembered for promoting the idea of "symphony" between church and state[[Unule Născut]] și [[Lumină lină]].

HoweverÎn viața personală, Justinian is often criticized by secular sources as a despot. Even some dissent occurs in Orthodox [[Holy Tradition]]. For exampleSfântul Iustinian era extrem de evlavios, the și [[hagiographypost]] of Stea adesea. În timpul [[Eutychius of ConstantinoplePostul Mare|Eutychius]] paints a more complicated portrait of the Emperor: :"After the death of the holy [[Patriarch]] Menas, the [[Apostle PeterPostului Mare]] appeared in a vision to the emperor Justinian and, pointing his hand at Eutychius, saidnu mânca pâine și nu bea vin, 'Let him be made your [[bishop]]ci trăia doar cu apă și legume.' At the very beginning of his patriarchal service, St Eutychius [not Justinian himself] convened the [[Fifth Ecumenical Council]] (553), at which the [[Church Fathers|Fathers]] condemned the heresies cropping up and anathematized them. However, after several years a new heresy arose in the Church: Aphthartodocetism [asartodoketai] or "imperishability" which taught that the flesh of ChristEl este de asemenea pomenit pentru promovarea ideii de „simfonie” între biserică și stat...[was] not capable of suffering. St Eutychius vigorously denounced this heresy, but the emperor ''Justinian'' himself inclined toward it, and turned his wrath upon the saint. By order of the emperor, soldiers seized the saint in the church, removed his patriarchal vestments, and sent him into exile to an Amasean monastery (565)."^{[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=101008]}

HoweverTotuși, Father Asterios Gerostergios in his book ''Justinian the Great: The Emperor and Saint'', refutes the assertion that Justinian succumbed in his last years to the heresy of aphthartodocetismIustinian este adesea criticat de către unele surse seculare ca fiind un despot. It is commonly accepted thatDe exemplu, after a lengthy reign in which Justinian spared no effort to try to bring the Monophysites back into the fold of the Orthodox Church, people were weary of the aged emperor. Thus, it is commonly asserted that Justinian adhered to the aphthartodocetist heresy, which was essentially an extreme form of Monophysitism, and deposed Patriarch Eutychius of Constantinople for his supposed refusal to conform to this teaching. hagiografia Sfântului Eutihie zugrăvește un portret mai complicat al împăratului:

Justinian's supposed decree imposing aphthartodocetism was not preserved:„După moartea Patriarhului Mina, Apostolul Petru i-a apărut împăratului într-o viziune și, arătând cu degetul înspre Eutihie, and the only contemporary source that refers to it is the testimony of the historian Evagriusa spus "Lasă-l să fie făcut episcopul tău". Most historians have accepted the information of Evagrius as trueChiar la începutul perioadei sale în serviciul patriarhal, Sfântul Eutihie [și nu însuși împăratul Iustinian] a convocat [[Sinodul V Ecumenic]] (553), reasoning that Justinian had either converted to the heresy at the end of his life or had succumbed to senilityîn care [[Sfinții Părinți]] au condamnat [[erezie|ereziile]] care sporeau și le-au anatemizat. These scholars thus relate the decree to the depositions of both Eutychius and AnastasiusTotuși, după câțiva ani a apărut în Biserică o nouă [[erezie]]: aftartodochetismul, patriarch of Antiochcare propovăduia incoruptibilitatea trupului lui Hristos. Father Gerostergios statesSfântul Eutihie a denunțat vehement această erezie, spre care chiar împăratul Iustinian era înclinat, întorcându-și mânia asupra sfântului. Din ordinul împăratului, soldații l-au dus pe sfânt în biserică, i-au luat veșmintele patriarhale și l-au trimis în exil la [[mănăstire]]a Amasia (565).” ^{[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=101008]}

Totuși, pr. Asterios Gerostergios în cartea sa ''Justinian cel Mare: That they were deposed because of their refusal to accept the edict we do not believe to be true because of the following reasons:Împăratul și Sfântul'', respinge afirmația că Iustinian a căzut în ultimii săi ani de viață în ''aftartodochetism''. Este în unanimitate acceptat faptul că, după o lungă domnie în timpul căreia Iustinian nu a precupețit nici un efort în încercarea de a aduce pe monofiziți înapoi la Biserica Ortodoxă, oamenii erau plictisiți de bătrânul împărat. Astfel, este acceptat faptul că Iustinian a aderat la erezia aftartodochetistă, care a fost inițial o formă extremă a monofizismului, și l-a depus pe Patriarhul Eutihie al Constantinopolului pentru presupusul lui refuz de a se conforma acestei învățături.

: 1Presupusul decret al lui Iustinian care impunea aftartodochetismul nu s-a păstrat, iar singura sursă contemporană care face referire la acest fapt este istoricul [[Evagrie Scolasticul|Evagrie]]. The bishop of Northern AfricaMajoritatea istoricilor au acceptat informația lui Evagrie ca fiind adevărată, Victormotivând prin faptul că Iustinian fie se convertise la erezie înainte de sfârșitul vieții sale, an enemy of the Emperor, mentions the deposition of Eutychius in his ''Chronicle'', but does not give any reasons for the depositionfie a sucombat datorită senilității. If he really knew anything about Acești istorici au relatat astfel decretul de depunere atât a new edictlui Eutihie, and ifcât și a lui Anastasie, further, he knew of Justinian's acceptance of the aphthartodocetistic heresy, not only would he certainly have mentioned it, but he would also have emphasized the event, in order to defame Justinian's exiling and imprisoning him[[patriarh]]ul Antiohiei. Pr. Gerosterios spune:

:Că ei au fost depuși din cauza refuzului lor de a accepta edictul pe care noi nu-l considerăm a fi adevărat din următoarele motive: :1. Episcopul Africii de Nord, Victor, un dușman al împăratului, menționează depunerea lui Eutihie în ''Cronica'' sa, dar nu redă nici un motiv pentru aceasta. Dacă acesta ar fi știut cu adevărat ceva despre un nou edict, și dacă, și mai mult, ar fi știut de acceptarea de către Iustinian a ereziei aftartodochetiste, nu numai că ar fi amintit aceasta, dar ar fi subliniat evenimentul, pentru a-l defăima pe Iustinian care l-a exilat și trimis la închisoare. : 2. If Eutychius had been deposed for this reasonDacă Eutihie fusese depus din acest motiv, his successorsuccesorul său, John the ScholasticIoan Scolasticul, would have had to accept such ar fi trebuit să accepte un astfel de decret. Nu avem absolut nicio informație privind acceptarea edictului de către acesta, și nici o mărturie că el a decreeacceptat erezia. We have absolutely no information concerning his acceptance of the edictDin contră, viitorul papă, nor any testimony that he accepted aphthartodocetismSf. On the contrary, Pope [Saint[Grigorie cel Mare]] Gregory the Great, who was then the care era atunci reprezentantul papal representative in Constantinoplela Constantinopol, îl laudă pe noul patriarh, Ioan, pentru sfințenia sa și pentru credința lui ortodoxă. :3. Același Grigorie îl laudă pe Iustinian pentru credința lui ortodoxă și nu face nicio referire la edict. Acesta spune că Patriarhul Eutihie era origenist. Din acest motiv, W.H. Hutton și A. Knecht au susținut că aceasta a fost cauza pentru depunerea lui Eutihie. :4. Când Patriarhul Eutihie s-a reîntors pe tronul său din Constantinopol în 577, nu a menționat motivele detronării sale. :5. Episcopul Ioan al Efesului, spre deosebire de Evagrie, nu face nicio referire la ceea ce s-a aflat în Antiohia privind depunerea lui Anastasie.:Pentru toate motivele de mai sus, putem doar să tragem concluzia că Iustinian nu a emis niciodată sau nu a planificat să emită un edict care să impună aftartodochetismul. Un astfel de act ar fi fost în antiteză cu toată lucrarea sa teologică anterioară, praises the new patriarchși este clar că nu ar fi ajutat scopului principal de unificare. În plus, Johno astfel de schimbare radicală la o vârstă atât de avansată, for his holiness and Orthodoxycredem că este o gândire total nenaturală.În ceea ce privește depunerea celor doi Patriarhi menționați, credem că nu are nicio legătură cu un astfel de edict, deoarece nu există nicio bază din sursele contemporane pentru o astfel de concluzie. Noi suntem de părere că depunerea lor s-a datorat altor motive, probabil nesupunerea la ordinele împăratului. ^{[http://www.orthodoxinfo.com/ibmgs/lives.html]}

: 4. When Patriarch Eutychius returned to the throne of Constantinople in 577, he did not mention the reasons for his dethronementUnele legi reglementau alegerea starețelor și stareților și dădeau norme de disciplină în mănăstiri.

Se poate spune că Iustinian a arătat o mare grijă pentru mănăstiri. În preambulul legilor sale privitoare la viața monahală, el își arată prețuirea pentru mănăstiri, pe care le socoate foarte utile societății, din cauza rugăciunilor, pe care le adresează lui Dumnezeu, pentru bunăstarea imperiului, cei care au îmbrăcat haina îngerească. Statul are, deci, interes să favorizeze dezvoltarea mănăstirilor, dar în același timp și dreptul să ceară ca monahii să respecte disciplina îngerească și îndeplinirea regulilor fixate. Iustinian a pus accentul pe viața în comun (chinovitică), obligând pe toți călugării să trăiască în mănăstiri sub conducerea egumenului. El era împotriva acelor călugări rătăcitori, care-și câștigau existența cerșind și a limitat chiar numărul anahoreților ([[isihasm|isihaștilor]]). A luat măsuri severe împotriva mănăstirilor mixte, de bărbați și femei, destul de numeroase din secolul al IV-lea. Din timpul lui Iustinian cunoaștem trei tipuri de mănăstiri: 5de bărbați, de femei și pentru penitenți, după modelul aceleia fondate de Theodora pentru fetele pocăite. Iustinian a precizat granițele dintre legea laică (civilă) și cea monahală, mergând atât de departe, încât a adus corecturi și hotărârilor sinoadelor. Întreaga această legislație avea la bază obligația călugărilor de a rămâne fideli votului dat lui Dumnezeu. Bishop John of EphesusCel care abandonează mănăstirea trebuie adus înapoi cu forța și dacă pleacă din nou, contrary to Evagriustrimis în armată, makes no mention of what transpired in Antioch concerning the deposition of Anastasiusfără să poată beneficia de bunurile și de situația sa juridică anterioară. …

înainte= [[Iustin I]]|titlu=[[Listă a Împăraților Romani de Răsărit|Împărat al Imperiului Roman de Răsărit (Bizantin)]]|

după=[[Iustin al II-lea]]}}

==Surse şi legături externeNote==<small><references/></small>

[[CategoryCategorie:Împăraţi romaniSfinți]][[Categorie:Sfinți bizantini]][[CategoryCategorie:SfinţiÎmpărați romani]]