2.172 de modificări
Modificări
m
→Mitropolit al Țării Românești: Fixare legătură
[[Imagine:Nifon-nephon2.jpg|right|frame|Sf. Ierarh Nifon al II-lea al Constantinopolului]]
Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''Nifon al Constantinopolului''' ('''Nifon al II-lea al Constantinopolului)''', a fost Patriarh al Constantinopolului între anii 1486-1488 și 1497-1498. În anul 1502 a fost chemat pentru a treia oară pe [[tron]]ul patriarhal, dar a refuzat invitația. A fost și [[mitropolit]] al Ungrovlahiei aproximativ [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Ungro-Vlahiei]] între anii 1502-1505. [[Biserica Ortodoxă]] îi face [[prăznuirePraznic|prăznuirea]]a pe la [[11 august]].
==Viața==
===Mitropolit al Țării Românești===
Probabil în perioada ultimei păstoriri pe scaunul ecumenic l-a întâlnit la [[Constantinopol]] pe domnul Țării Românești, [[Radu cel Mare]] (1496-1508), care a rămas profund impresionat de înțelepciunea [[ierarh]]ului. Aflând de scoaterea lui din scaun, acesta l-a chemat pe sfântul episcop la el, rugându-l să urce în scaunul mitropolitan al Țării Românești. Devenit mitropolit al Ungrovlahiei (cca. 1502), sfântul Nifon a ținut un sinod de [[cler]]ici și mireni pentru a pune în rânduială viața bisericească de aici. La acest sinod s-a hotărât înființarea [[Eparhie|episcopiilor]] [[Episcopia Râmnicului|Râmnicului]] și [[Episcopia Arhiepiscopia Buzăuluiși Vrancei|Buzăului]].
Despre acest eveniment, Pr. [[Mircea Păcurariu]] adaugă acestea:
{{Citat|Cei mai mulți istorici cred că este vorba de înființarea celor două eparhii existente până azi: a Râmnicului, în locul vechii Mitropolii a Severinului (de aici și titulatura acesteia de „Episcopia Râmnicului Noului Severin”) și a Buzăului. Interpretarea aceasta trebuie să fie făcută însă cu multă rezervă, căci nu se poate sprijini pe nicio marturie documentară. De asemenea, socotim că s-a exagerat rolul lui Nifon în reorganizarea Bisericii muntene, prin anii 1503-1505. Măsurile de îndreptare vor fi pornit mai târziu din partea celor doi domni iubitori de cultură și artă din primele două decenii ale secolului al XVI-lea: Radu cel Mare și Neagoe Basarab, iar mai târziu din partea lui Radu de la Afumați și Radu Paisie, căci Nifon, în cei doi ani petrecuți la noi, n-a putut duce la bun sfârșit un program de mari proporții, așa cum arată panegiristul său Gavriil Protul|[[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române''<ref>Mircea Păcurariu, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 1, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1991. ISBN 973-9130-08-9</ref>}}
La scurtă vreme însă, între mitropolit și domnitor a izbucnit un conflict. Un boier pe nume Bogdan, fugit din Moldova, unde era și căsătorit, la curtea lui Radu cel Mare, dorea să o ia de soție acum pe sora domnitorului. Mitropolitul Nifon, cunoscând situația, a refuzat categoric să accepte o asemenea situație, afurisindu-l pe boierul moldovean și pe toți cei care ajutaseră la o asemenea faptă; tot atunci a proorocit și despre necazurile care aveau să se abată asupra domnitorului, a boierului și a țării, și care aveau să se împlinească întocmai. Toate acestea i-au atras mânia domnitorului, care a poruncit ca sfântul ierarh să fie alungat din țară (pe la anul 1505) și tratat ca un proscris.
==Moartea și posteritatea==
Mitropolitul a plecat atunci și din Țara Românească și, după un popas la Sofia, s-a retras din nou la Sfântul Munte, la mănăstirea de metanie, [[Mănăstirea Dionisiu(Muntele Athos)|Dionisiu]], de unde plecase. A trecut la Domnul în ziua de [[11 august]] 1508, fiind în vârstă de 90 de ani.
După doar șapte ani, în anul 1515, domnitorul [[Neagoe Basarab]] al Țării Românești (1512-1521) a trimis la Muntele Athos o delegație condusă de logofătul Danciul pentru a cere și a aduce înapoi în țară [[moaște]]le sfântului Nifon, pentru a-i putea cere astfel iertare acestuia și a răscumpăra greșelile domnitorului Radu și ale poporului față de sfântul mitropolit. Așezate într-un coșciug de lemn și însoțite mitropolitul Neofit de Anchialos și de mai mulți [[călugăr]]i de la mănăstirea Dionisiu, moaștele sfântului au fost purtate cu cinste până în Țara Românească. Moaștele sfântului Nifon au ajuns la [[mănăstirea Dealu]] pe [[16 august]] 1517, fiind așezate pe mormântul lui Radu cel Mare, ca semn de dezlegare a domnitorului de [[blestem]]ul ce-l pusese sfântul asupra sa, și tot atunci s-a făcut [[proslăvire]]a sfințitului Nifon.
Așezate într-o raclă de argint aurit, moaștele sfântului au fost înapoiate, cu toată cinstea, mănăstirii Dionisiu. Capul și o mână a sfântului au fost dăruite de monahii de aici domnitorului, care le-a așezat în noua [[Mănăstirea Curtea de Argeș|mănăstire ctitorită de el la Curtea de Argeș]]. În anul 1949, moaștele sfântului Nifon au fost mutate în Catedrala mitropolitană din Craiova.
În anul 1992, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a decis generalizarea cultului Sf. Nifon al Constantinopolului în întreaga țară și înscrierea sa în calendarul bisericesc anual<ref> [http://www.basilica.ro/ro/documente/drumul_sfinteniei_din_istorie_in_calendar.html Drumul sfințeniei: din istorie în calendar], pe basilica.ro </ref>.
*en: [[wikipedia: Patriarch_Nephon_II_of_Constantinople]]
*en: [http://ocafs.oca.org/FeastSaintsLife.asp?FSID=102277 St Niphon the Patriarch of Constantinople of Mt Athos]
*ro: [http://www.bibliotheca.ro/reviste/enciclopedia/continut/enciclopedia_targovistei.pdf ''Enciclopedia Târgoviștei'', Editura Bibliotheca, Târgoviște, 2012, pag. 335]
după=[[Dionisie I al Constantinopolului|Dionisie I]]}}
{{succesiune|
înainte=[[Maxim al IV -lea al Constantinopolului|Maxim al IV-lea]]|
titlu=Patriarh al Constantinopolului|
ani=1497-1498|
după=[[Ioachim I al Constantinopolului|Ioachim I]]}}
{{succesiune|
înainte=?Ilarion I|titlu=[[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Mitropolit al UngrovlahieiUngro-Vlahiei]]|
ani=1502-1505|
după=?[[Maxim Brancović]]}}
{{end box}}
[[Categorie:Sfinți români]]
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
[[Categorie:Mitropoliți români]]
[[en:Nephon II of Constantinople]]