Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Sfânta Scriptură

129 de octeți adăugați, 20 aprilie
m
Adăugare legătură
Vechiul Testament începe cu Pentateuhul (primele cinci cărți - [[Cartea Facerii|Facerea]], [[Cartea Ieșirii|Ieșirea]], [[Cartea Leviticului|Leviticul]], [[Cartea Numerilor|Numeri]] și [[Cartea Deuteronomului|Deuteronomul]]) în care este relatată crearea lumii și a neamului omenesc și sunt evocate istoria, legile, religia, instituțiile, obiceiurile poporului evreu până la așezarea în Canaan, pământul făgăduinței. Următoarele cărți urmăresc destinul poporului evreu după acel moment, îndeosebi sub raport politic și militar, evocându-se regimul judecătorilor și apoi al monarhiei, care culminează cu regatele lui [[David]] și [[Solomon]]. [[Cartea lui Iov]] tratează problema suferinței umane, propunând pe [[Iov]] ca model grăitor de [[răbdarea|răbdare]] și credință neclintită, lămurite prin crâncene încercări. [[Cartea Psalmilor]] cuprinde psalmii lui David și ai altor autori care sunt de diverse feluri: psalmi de laudă, psalmi de cerere, psalmi istorici, psalmi didactici, psalmi de căință, psalmi mesianici etc. Cartea [[Pildele lui Solomon]] cuprinde proverbe aparținând în principal lui Solomon care acoperă o paletă extrem de largă de situații de viață, fiind un ghid esențial de înțelepciune. [[Ecclesiastul]] este o meditație asupra vieții dar și un îndreptar de viață înțeleaptă. [[Cântarea Cântărilor]] este un poem de dragoste. Cărțile profetice îi au în centru pe profeți care îi mustră, îi sfătuiesc și îi încurajează pe regii vremii din Israel.
Noul Testament desăvârșește revelația făcută de Dumnezeu prin [[Legea lui Moise ]] (cuprinsă în [[Pentateuh]] - primele cinci cărți ale Bibliei) și [[prooroc]]i, din perioada Vechiului Testament, după cuvintele Mântuitorului: „''Să nu socotiți că am venit să stric Legea sau proorocii; n-am venit să stric, ci să împlinesc''” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=5#17 5, 17]).
Noul Testament cuprinde cele patru [[evanghelie|evanghelii]], [[Faptele Apostolilor]], cele 14 epistole ale lui [[apostolul Pavel|Pavel]] și cele șapte apostole sobornicești ale lui [[apostolul Iacov|Iacov]], [[apostolul Petru|Petru]], [[apostolul Ioan|Ioan]] și [[apostolul Iuda|Iuda]], încheindu-se cu [[Apocalipsa Sf. Ioan Teologul|Apocalipsa]] lui Ioan. Evangheliile înfățișează viața și învățăturile Mântuitorului nostru [[Iisus Hristos]]. Faptele Apostolilor evocă întemeierea primelor comunități creștine. Epistolele apostolului Pavel sunt scrisori adresate de ,,apostolul neamurilor" apropiaților săi pentru sfătuirea, îmbărbătarea și îndrumarea lor în conducerea primelor comunități de credincioși. Epistolele sobornicești sunt scrisorile trimise de Petru, Iacov și Ioan în diverse situații. Apocalipsa Sf. Ioan cuprinde descoperirea dumnezeiască pe care o are apostolul Ioan și pe care acesta o consemnează spre folosul creștinilor.[[Noul Testament]] cuprinde revelația dumnezeiască făcută nu prin trimiși ai lui Dumnezeu, ci prin Însuși [[Iisus Hristos|Dumnezeu Fiul]] (Evrei [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=22&cap=1 1,1-2]).
Biblia a fost scrisă în limba ebraică (Vechiul Testament) și în limba greacă (Noul Testament, în afară de Evanghelia după Matei care a fost scrisă de apostolul Matei în limba aramaică, ebraica vorbită în vremea lui Iisus, apoi tradusă tot de el în greacă). Vechiul Testament a fost tradus în limba greacă sub numele de [[Septuaginta]], în vremea lui Ptolemeu Filadelful (sec al III-lea î.Hr.), la Alexandria, în Egipt, de către 72 de învățați. În sec al IV-lea Biblia a fost tradusă în întregime în limba latină de către Sf.[[Ieronim]], primind apelativul de [[Vulgata]]. În sec al IX-lea a fost tradusă Biblia în limba slavonă. Începând din sec. al XVI-lea, după apariția [[protestantism]]ului, a început să fie tradusă în toate limbile naționale.
===În [[limba română]]===
Prima traducere integrală a Sfântei Scripturi în limba română a fost tipărită în 1688, la București, fiind cunoscută sub numele de [[Biblia lui Șerban Cantacuzino]], după numele [[Șerban Cantacuzino|voievodului]] Țării Românești la a cărui inițiativă a fost realizată acest „monument al limbii române vechi”, care a avut un rol major în dezvoltarea limbii literare.<ref>Al. Piru, ''Istoria literaturii române'', Ed. Grai și suflet - Cultura națională, București, 1994, p. 14.</ref><ref>Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', vol. 4, Editura Enciclopedică, București, 1993, pag. 449. ISBN 973-45-0016-3</ref>
De-a lungul timpului, numeroși [[ierarh]]i, [[teolog]]i și oameni de cultură români au contribuit la perfecționarea traducerilor succesive ale Bibliei, printre aceștia numărându-se [[Nicodim Munteanu]], [[Gala Galaction]], [[Nicodim MunteanuVasile Radu]], [[Valeriu Anania]] și mulți alții.
În prezent, în [[Biserica Ortodoxă Română]] este folosită traducerea aprobată de [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], tipărită în mai multe ediții succesive.<ref>[http://bibliaortodoxa.ro Biblia ortodoxă], versiunea [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române|Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], online.</ref>
La Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă a Patriarhiei Române a apărut recent ediția „Centenar” a Sfintei Scripturi. Această ediție a Bibliei aniversează nu doar [[Preoții ortodocși români și Marea Unire|Marea Unire ]] ci și evenimente legate de Biblia românească::„''Noua ediție a Bibliei sau a Sfintei Scripturi apare în anul 2018, într-un context aniversar, când se împlinesc 100 ani de la Marea Unire de la Alba Iulia (1918 – 2018), 330 ani de la tipărirea Bibliei lui Șerban sau Bibliei de la București (1688) și 370 ani de la tipărirea [[Noul Testament de la Alba Iulia|Noului Testament de la Bălgrad ]] (Alba Iulia, 1648)''”.<ref>[http://basilica.ro/ibmo-a-aparut-editia-centenar-a-sfintei-scripturi/ Florin Nicolaie, ''A apărut ediția Centenar a Sfintei Scripturi''], 18 decembrie 2018, ''Basilica.ro''</ref>
==Sursele Revelației==
Dumnezeu s-a răspândit și a întemeiat Biserica. Ulterior, în acest context, Biblia a putut fi
compusă și canonizată. În mod firesc, oamenii mai întâi predică(oral) Adevărul și apoi înregistrează în
scris cele auzite. Primele cuvinte ale lui [[Proorocul Moise|Moise]] rostite către poporul lui Israel după Paștile
evreilor au fost ca aceștia să ''spună'' copiilor cele întâmplate. Primul lucru pe care l-a
săvârșit Sf. [[Maria Magdalena]] după ce L-a văzut pe Iisus Înviat a fost să îi ''spună''
2.148 de modificări