2.194 de modificări
Modificări
m
La 23 ianuarie 1835 rasoforul Ioan este [[călugăr]]it sub numele de '''Iosif':''Când era în puteri, se cobora singur din chilie, pe trepte, în catedrala episcopală din Buzăumijlocul celor o sută de săraci, îi mângâia cu vorba, îi binecuvânta și le împărțea bani; iar când puterile trupești i-au mai slăbit, nu mai cobora, ci arunca milostenia sa săracilor din balconul casei. Asemenea și turma duhovnicească și-a doua zi este [[Hirotonire|hirotonit]] [[diacon]]. Ca ucenic al episcopului Chesariepăzit-o de năvălirile viclene ale necredinței, ierodiaconul Iosif Naniescu intră în 1836 venite fie de la [[seminar]]ul din Buzăuputerea lumească, dornică să jefuiască averile Bisericii, fie chiar prin preoții învrăjbiți de vrăjmașii credinței, care tocmai fusese înființatlepădau duhul ascultării de Evanghelie, de canoane și de ierarh și alegeau duhul împotrivirii și al tulburării. Cuvântul ierarhului a tunat puternic pretutindeni împotriva propovăduitorilor necredinței și nimeni nu-i putea zice ceva împotrivă, pentru viața sa plăcută lui Dumnezeu. El se ruga și pe care îl termină în 1840citea mult, mânca puțin și era foarte cumpătat, își drămuia cu mare măsură timpul, iar între anii 1840-1847 urmează cursurile Colegiului „Sfântul Sava” din Bucureștiavând mare osârdie pentru cele sfinte.<ref name=crestinortodox/>''
Iosif Naniescu este numitDe asemenea, se cade să fie amintiți numeroșii studenți — în 1849țară și peste hotare — sau elevi de liceu, egumen seminar și la Mănăstirea Șerbăneștii Morunglavului din județul Vâlceaalte școli, iar în noiembrie 1852 este înaintat întreținuți de mitropolitul Iosif. În tot cursul anului școlar, le dădea masă la rangul Mitropolie, le plătea taxele și le dădea bani de cheltuială. Dintre acești bursieri ai mitropolitului Iosif, s-au ridicat apoi oameni de seamă, arhierei, profesori, magistrați, comercianți. Printre ei se număra și elevul, apoi studentul de la Kiev, [[protosinghelNicodim (Munteanu) al României|Nicolae Munteanu]] de către Sf. , viitorul [[Calinic de la Cernica|Calinicpatriarh]]Nicodim, pe atunci episcop al Râmnicului. În 1857 este numit egumen la Mănăstirea Găiseni, din județul Dâmbovița. Patru ani cel mai târziu, este înaintat la rangul de apropiat [[arhimandritucenic]] de către mitropolitul primat Nifonal mitropolitului Iosif.
În 1863 devine egumen la Mănăstirea Sărindar din București. Între anii 1864-1870, arhimandritul Iosif Naniescu a fost profesor de religie la gimnaziul „Gheorghe Lazăr” și la liceul „Matei Basarab” din București, iar între anii 1870-1871 a fost director al Seminarului Central din București.=== Activitatea patriotică ===
La 23 aprilie 1872 arhimandritul Iosif Naniescu Încă în timpul domniei lui Cuza, pe când era numai arhimandrit, a fost hirotonit sprijinit [[arhiereuReformele lui Alexandru Ioan Cuza|reformele acestuia]], fiind ales, în ianuarie 1873, episcop de Argeș.
La 10 iunie 1875 O atitudine plină de demnitate și dragoste de neam a fost ales avut în timpul Războiului de independență din anii 1877—1878. Astfel, a adresat un apel călduros stareților și starețelor tuturor mănăstirilor din [[Mitropolia Moldovei și Bucovineieparhie|Mitropolit al Moldoveieparhia]]sa, instalarea sa la [[Iași]] având loc la 6 iulie 1875. Timp cu îndemnul de 27 de ani venerabilul mitropolit Iosif Naniescu a păstorit cu o rară blândețe trimite călugări și înțelepciune călugărițe în serviciul sanitar al armatei române. De asemenea, a trimis circulare [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolia Moldoveiprotopop]]. Aici ilor și egumenilor cu îndrumarea de-a depus cea mai bogată a sa activitate duhovnicească, teologică, pastorală organiza colecte în parohii și socialămănăstiri pentru armată. Amândouă apelurile sale au avut rezultatul dorit. Din aceeași dragoste față de poporul său, rămânând pentru urmași un exemplu viu și greu de imitat-a dăruit bogata sa bibliotecă Academiei Române. === Adormirea ===La [[26 ianuarie]] 1902, mitropolitul Iosif Naniescu „cel sfânt și milostiv” i-a părăsit pe fiii săi duhovnicești și s-a strămutat la cereștile lăcașuri, pentru a sta în fața marelui Arhiereu [[Iisus Hristos]].<ref name=crestinortodox/> Mormântul său se află în partea de sud a [[Catedrala mitropolitană din Iași|Catedralei mitropolitane din Iași]], a cărui construcție a fost dusă la bun sfârșit sub păstorirea sa.
Adăugare legătură
|biserici=
|site=
|}}La sfârșitul veacului al XIX-lea, ateismul socialist amenința Moldova dinspre răsărit, iar dinspre apus se năpustea ateismul darwinist. Împotriva acestor curente seculare, Biserica l-a primit pe '''Sf. Iosif Naniescu''' (n. [[15 iulie|15]]/[[27 iulie ]] 1818, Răzălăi, județul Bălți, azi în Republica Moldova - d. [[26 ianuarie]] 1902, Iași) a fost , mitropolit-cărturar al [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]] între 1875-1902, fost [[egumen]], [[arhimandrit]], profesor de religie, și director de [[seminar]].{{OrtodoxiaînRomânia}}Sf. De asemeneaIosif a înființat [[Începuturile presei bisericești românești|prima revistă de teologie de pe pământurile românești]], ''Revista Teologică'', el revistă pe care mitropolitul o dădea gratuit credincioșilor la slujbă pentru a fost un remarcabil cărturar român, membru -i proteja de rătăcirile venite din afară. Membru de onoare al Academiei Române (din 1888) al Academiei Române.<ref>[http://acad.ro/bdar/armembriLit.php?vidT=N Academia Română - membrii Academiei din 1866 până în prezent], accesat 10 octombrie 2017</ref>, Iosif a donat o bibliotecă de peste 10.000 de cărți Academiei propășind o legătură strânsă între Biserică și Academie. Pe lângă aceste lupte, Iosif și-a dublat activitatea cărturărească printr-o înaltă viața duhovnicească: cu o iubire de [[psalm]]i înduioșătoare, o slujire a [[Dumnezeiasca Liturghie|Dumnezeieștii Liturghii]] în lacrimi, și o [[milă|milostenie]] care întrecea toți [[ierarh]]ii vremii, Iosif cel Milostiv a ajuns iubit de întreg neamul românesc, încrezător în acest păstor plin de [[har]].
Iosif Naniescu a fost [[Proslăvire|proslăvit]] ca [[sfânt]] de către [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]], în ședința din 5 octombrie 2017, cu numele '''''Sfântul Ierarh Iosif cel Milostiv Mitropolitul Moldovei'''''. [[Praznic|Prăznuirea]] sa anuală se face pe [[26 ianuarie]].<ref name="Basilica">[http://basilica.ro/noi-hotarari-ale-sfantului-sinod-trei-sfinti-au-fost-adaugati-in-calendarul-bisericii-ortodoxe-romane/ Iulian Dumitrașcu, ''Noi hotărâri ale Sfântului Sinod. Trei sfinți au fost adăugați în calendarul Bisericii Ortodoxe Române''], Agenția de știri Basilica, 6 octombrie 2017.</ref>
==ViațaÎnainte de arhierie===== Tinerețe ===
Viitorul mitropolit Iosif Naniescu s-a născut la [[15 iulie]] (stil vechi) în satul Răzălăi din Basarabia. Părinții săi, preotul Anania (Nane) Mihalache și Teodosia, i-au pus numele de botez '''Ioan'''. Din nefericire, el a rămas orfan de tată de la vârsta de doi ani.<ref name=crestinortodox>[http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/pateric-romanesc/mitropolitul-iosif-naniescu-81728.html Mitropolitul Iosif Naniescu], ''Crestinortodox.ro'', accesat 9 octombrie 2017</ref>
În 1831, un unchi al său, ierodiaconul [[ierodiacon]]ul Teofilact, îl aduce pe Ioan la Mănăstirea Sfântul Spiridon din Iași ca să învețe carte (scrisul, cititul, tipicul și [[Cântarea bizantină|muzica psaltică]]). Teofilact este numit [[egumen]], în 1834, la Mănăstirea Sf. Prooroc Samuil din Focșani, iar în 1835 ajunge [[eclesiarh ]] la [[EpiscopieArhiepiscopia Buzăului și Vrancei|EpiscopiaBuzăului]] Buzăului (sub vestitul [[Chesarie al Buzăului|episcopChesarie]] Chesarie), luându-l cu el în Țara Românească și pe nepotul său. === Viața călugărească === La [[23 ianuarie]] 1835 [[călugăr|rasoforul]] Ioan este călugărit sub numele de '''Iosif''', în catedrala episcopală din Buzău, iar a doua zi este [[Hirotonire|hirotonit]] ierodiacon de [[Chesarie al Buzăului]], care i-a dat numele dascălului său, [[Iosif Sevastias|primul episcop de la Argeș]]. Ca ucenic al episcopului Chesarie, ierodiaconul Iosif Naniescu intră în 1836 la [[seminar]]ul din Buzău, care tocmai fusese înființat, și pe care îl termină în 1840, iar între anii 1840-1847 urmează cursurile Colegiului „Sfântul Sava” din București.<ref name=crestinortodox/> Iosif Naniescu este numit, în 1849, egumen la Mănăstirea Șerbăneștii Morunglavului din județul Vâlcea, iar în noiembrie 1852 este înaintat la rangul de [[protosinghel]] de către Sf. [[Calinic de la Cernica|Calinic]], pe atunci episcop al Râmnicului. În 1857 este numit egumen la Mănăstirea Găiseni, din județul Dâmbovița. Ambele mănăstiri erau dependente de mănăstirea și spitalul Sfântul Pantelimon și administrate de Eforia Spitalelor Civile din București. Patru ani mai târziu, este înaintat la rangul de [[arhimandrit]] de către mitropolitul primat Nifon. În 1863, anul [[Secularizarea averilor mănăstirești|secularizării averilor mănăstirești]], devine egumen la Mănăstirea Sărindar din București. Între anii 1864-1870, arhimandritul Iosif Naniescu a fost profesor de religie la gimnaziul „Gheorghe Lazăr” și la liceul „Matei Basarab” din București, iar între anii 1870-1871 a fost director al Seminarului Central din București. == Perioada arhierească ===== Hirotonia ===La [[23 aprilie]] 1872 arhimandritul Iosif Naniescu a fost hirotonit [[arhiereu]] titular pentru [[scaun]]ul din [[Mira (Asia Mică)|Mira Lichiei]], iar în 1873 a fost ales episcop la [[Arhiepiscopia Argeșului și Muscelului|Argeș]]. La [[10 iunie]] 1875 a fost ales [[Mitropolia Moldovei și Bucovinei|Mitropolit al Moldovei]], instalarea sa la Iași având loc la [[6 iulie]] 1875. === Activitatea gospodărească === De numele lui ca [[întâistătător]] al Bisericii moldovene se leagă înălțarea actualei catedrale mitropolitane din Iași, începută sub [[Veniamin Costachi]] (1833—1839). La [[15 aprilie]] 1881, s-a pus cea de-a doua piatră fundamentală, lucrările de construcție continuând până în 1887. [[Târnosire|Sfințirea]] s-a făcut, în cadrul unor mari festivități, la [[23 aprilie]] 1887. Tot în cursul păstoririi sale, s-a început restaurarea bisericilor [[Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi|Sfinții Trei Ierarhi]] și Sfântul Nicolae Domnesc din Iași, de către arhitectul francez Andre Lecomte du Nouy. În ultimii ani de păstorire s-au ridicat clădiri noi în incinta Mitropoliei, pentru cancelaria și personalul slujitor de la Catedrală, care au dăinuit până în zilele de azi. O altă faptă de seamă a mitropolitului Iosif a fost aducerea Seminarului Veniamin de la mănăstirea Socola în Iași. În acest scop, a cumpărat palatul fostului domn Mihail Sturza, pe care l-a transformat în local de școală, adăugând și câteva clădiri noi. === Activitatea culturală === Pe tărâm cultural, trebuie amintit faptul că sub îndrumarea și cheltuiala sa a apărut la Iași „Revista Teologică”, între [[25 martie]] 1883 și [[18 ianuarie]] 1887. A fost redactată de doi profesori ai Seminarului Veniamin, Constantin Erbiceanu și Dragomir Demetrescu, mai târziu profesori la Facultatea de teologie din București. ''Revista Teologică'' era o „replică” la adresa ziarului pamflet ''Deșteptarea'', scos la Iași de un grup de preoți certați cu disciplina bisericească, sub îndrumarea lui George Mîrzescu, profesor la Facultatea de drept a Universității din Iași, în care se publicau numeroase atacuri împotriva membrilor Sfântului Sinod și mai ales împotriva mitropolitului Iosif. În cei patru ani de apariție, în paginile „Revistei Teologice” au fost publicate numeroase lucrări teologice și mai ales istorice, semnate de cei doi redactori, precum și de alți profesori ai Seminarului Veniamin. Mai este de amintit și faptul că mitropolitul însuși a scris câteva lucrări mărunte și a contribuit la editarea unor lucrări mai vechi (de ex. Viața Sfântului Nifon, a lui Gavriil Protul). === Activitatea pastorală === Mitropolitul Iosif a fost și un mare păstor de suflete. Pentru îmbunătățirea stării materiale a preoțimii de mir, și-a ridicat glasul în ședința Senatului țării. Pentru apărarea credinței ortodoxe, s-au pus bazele unei Asociațiuni Ortodoxe Române, la Iași, în 1885, sub președinția de onoare a mitropolitului. Un alt fapt care trebuie menționat este și acela că mitropolitul Iosif a fost primul ierarh din Biserica română care a îngăduit femeilor să cânte în cor, la rugămintea cunoscutului compozitor și dirijor al corului catedralei mitropolitane din Iași, [[Muzica_bisericească_românească#Gavriil_Musicescu|Gavriil Musicescu]] (1847—1903). Mitropolitul însuși era un cântăreț și liturghisitor de frunte, fapt pentru care slujitorii și predicatorii catedralei mitropolitane din Iași erau selecționați cu deosebită grijă ([[arhidiacon]]ul V. Marțian, [[protopsalt]]ul Dimitrie Suceveanu și alții). === Milostenia === În sfârșit, mila sa față de cei săraci aduce aminte de marele său înaintaș Veniamin Costachi și de episcopul Calinic de la Cernica. Zilnic primeau ajutoare oameni săraci, femei văduve, copii orfani de toate neamurile. După relatările din ''Viața Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei''<ref>Viețile Sfinților. ''Viața Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei'', Doxologia. URL: https://doxologia.ro/viata-sfantului-ierarh-iosif-cel-milostiv-mitropolitul-moldovei</ref>: :''Cele mai alese fapte bune ale mitropolitului Iosif erau însă acestea două: sfințenia vieții și milostenia. Cu aceste două mari virtuți a întrecut pe toți, a cucerit inimile cele mai împietrite, a câștigat cinstea celor mari, a ridicat de jos pe mulți deznădăjduiți, a adunat în jurul său pe cei săraci și nebăgați în seamă și a adus la Hristos pe mulți, chiar și necreștini, prin pilda vieții sale. Fără a căuta la fața omului, s-a îngrijit cu multă milă de săraci, de orfani, de văduve și de elevi, împărțind totdeauna tot ceea ce avea, dând chiar și rasa de pe el și toate darurile pe care le primea; ba și împrumutându-se de la duhovnicul său ori de la alții pentru a putea face milostenie, la sfârșitul fiecărei luni fiind dator către alții, numai să nu rămână dator el față de săraci. Niciodată nu dădea mai puțin de o pâine, căci gândul lui acesta era: „Bani pentru o pâine!”.''
==Proslăvirea ca sfânt==
==Note==
<references/>
==Surse==
* [[Mircea Păcurariu]], ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'' Volumul 3, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1981.
==Legături externe==
[[Categorie:Mitropolia Moldovei]]
[[Categorie:Mitropoliți români]]
[[Categorie: Membri de onoare ai Academiei Române]][[Categorie:Istoria Bisericii]][[Categorie:Ortodoxia în România]]