2.146 de modificări
Modificări
m
→Nou ctitor la mănăstiri și biserici mai vechi: Adăugare legătură
==Ctitor și binefăcător al Bisericii==
Dreptcredinciosul Ștefan este cunoscut și pentru ctitorirea și înzestrarea a zeci de biserici și mănăstiri din Moldova și de dincolo de hotarele acesteia. Potrivit tradiției, dreptcredinciosul voievod a zidit câte o biserică în amintirea fiecărei bătălii purtate. Campania de construcție și reconstrucție de biserici și mănăstiri a luat amploare mai ales în a doua parte a domniei sale, după anul 1475, cel al marii bătălii de la Vaslui împotriva turcilor otomani .<ref>Mircea Păcurariu, „Ctitoriile lui Ștefan cel Mare”, fragment din ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', vol. I, București, 1980, in ''Binecredinciosul Voievod al Moldovei Ștefan cel Mare și Sfânt'', ed. Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 1992, pp. 9-22. </ref>
===Mănăstiri înzestrate===
[[Mănăstirea Bistrița (Neamț, România)|Mănăstirea Bistrița]], ctitoria și locul de îngropare al lui Alexandru cel Bun și, poate, și a fiului cel mare al lui Ștefan, Alexandru (+1496) a primit și ea danii și privilegii considerabile, devenind una din cele mai puternice mănăstiri din acea vreme. Domnitorul a zidit aici o clopotniță cu paraclis în anii 1496-1497.
A înzestrat și mănăstirile de pe râul Dobrovăț, iar pentru una din acestea a zidit (1503-1504) și o biserică, cu hramul [[Pogorârea Sfântului Duh]], care mai există și astăzi. Mănăstirea suferit o perioadă de declin în secolul al XIX-lea, după [[secularizarea averilor mănăstirești ]] și mai târziu a fost transformată în biserică de mir, însă a fost redeschisă după 1990 ca mănăstire mai întâi de călugărițe, apoi, din 1992, de călugări.
===Ziditor de noi mănăstiri și biserici===
Dreptcredinciosul Ștefan este pomenit până în ziua de astăzi ca unul dintre marii binefăcători ai mănăstirilor de la Sfântul Munte <ref> Informații preluate și adaptate după: Leontie ierodiaconul, „[http://www.rostonline.org/rost/aug2004/stefan.shtml Ștefan cel Mare și Sfânt și Muntele Athos]”, ''Rost'', nr. 18, august 2004.</ref>.
Mănăstirea care s-a bucurat de cele mai mari danii din partea domnitorului, care o numea „mănăstirea noastră” a fost [[Mănăstirea Zografu (Muntele Athos)|Mănăstirea Zografu]], astăzi mănăstire bulgărească, care fusese mai înainte înzestrată și de Alexandru cel Bun, dar intrase în declin odată cu scăderea sprijinului moldovenesc în perioada de instabilitate politică din Moldova de după moartea lui Alexandru cel Bun. Între anii 1466-1471, Ștefan face mănăstirii daruri în bani pentru înnoirea bisericii și a bolniței; în 1475 zidește arsanaua mănăstirii, iar ulterior între arsana și mănăstire avea să fie construit, tot în vremea domniei lui Ștefan, un drum pietruit; în 1502 se îngrijește de rezidirea bisericii, cu hramul Sf. Gheorghe, și de pictarea sa în frescă. În 1484 dăruiește mănăstirii o icoană a Sf. Gheorghe, iar în 1492 un [[Tetraevangheliar ]] și un [[Apostol (liturgică)|Apostol]]. În 1502 dăruia mănăstirii încă o icoană a Sf. Gheorghe, precum și cunoscutul său steag său de luptă, brodat cu icoana Sf. Gheorghe și cu stema țării. Pe lângă aceste ctitorii, voievodul înzestra mănăstirea cu considerabile danii anuale și ocazionale, pentru pomenirea sa și a familiei sale.
Pe lângă mănăstirea Zografu, binecredinciosul voievod și familia acestuia a mai făcut danii și altor mănăstiri atonite. Astfel, el mai înzestrează și [[Mănăstirea Grigoriu (Muntele Athos)|Mănăstirea Grigoriu]], ctitorie sârbească (azi mănăstire grecească). În 1497, domnul Moldovei rezidește din temelii biserica și întreaga incintă a mănăstirii, care fuseseră distruse de pirați. În 1500 face o mare danie pentru cumpărarea unui metoc, iar în 1502 finanțează noi reparații generale. Din vremea reparațiilor făcute de domnitor, se păstrează astăzi două corpuri de chilii și turnul-clopotniță. Maria de Mangop, a doua soție a domnitorului, este probabil cea care a dăruit mănăstirii o icoană a Maicii Domnului Pantanassa („Împărăteasa tuturor”), care s-a păstrat până astăzi.
De altfel, binecredinciosul Ștefan a dat dovadă, de-a lungul întregii sale domnii, de o profundă credință în Dumnezeu, de smerenie și evlavie. Preocupat din ce în ce mai mult, mai ales în a doua parte a vieții, de viața veșnică și de mântuirea sufletului său, domnul își dăruiește mare parte a averilor înzestrării de biserici și mănăstiri și cere mereu rugăciunile Bisericii pentru sufletul său, pentru familia sa, dar și pentru oștenii săi căzuți în luptă și pentru întreaga țară.
Se pare că avea o deosebită evlavie în primul rând față de Maica Domnului și față de sfinții mucenici militari – Sf. [[Gheorghe purtătorul de biruință|Gheorghe]] ([[23 aprilie]]), Sf. [[Dimitrie Izvorâtorul de Mir|Dimitrie]] ([[26 octombrie]] și, în plan secundar, Sf. [[Procopie (marele mucenic)|Procopie]] ([[8 iulie]]). Potrivit unor surse izolate, fiecare din acești trei sfinți i s-ar fi arătat înaintea unor bătălii, vestindu-i biruința.
Potrivit tradiției, Ștefan ar fi ridicat câte o biserică sau mânăstire după sau în amintirea fiecărei bătălii, și într-adevăr, acesta a ridicat multe biserici pe locurile unor bătălii purtate cu ceva vreme în urmă, și, mulțumind atât pentru victorii cât și pentru înfrângeri, a înzestrat cu multe daruri și beneficii o mulțime de biserici și mănăstiri din cele care existau deja în Moldova sau la Sfântul Munte.
*[http://calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie02.htm Sinaxar - 2 iulie, Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare]
*[http://ro.wikipedia.org/wiki/%C8%98tefan_cel_Mare Wikipedia:Ștefan cel Mare]
== A se vedea și ==
* [[Episcopia Vadului]]
[[Categorie:Sfinți români|SȘtefan cel Mare]]