{{Sfinti|nume= Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul|Imagine= [[Fișier:Neofit Cretanul.jpg|260px]]|nastere= 1690, Creta|adormire= [[16 iunie]] 1753, București|localizare= {{flag|Romania}} România|recunoastere= [[Biserica Ortodoxă Română]]|etnie= grec|tip= [[ierarh]], [[martir]]|canonizare= [[21 mai]] 2023|calendar= [[16 iunie]]|biserici=|site=|}}Sfântul Ierarh Martir '''Neofit Cretanul''' (sau Criteanul) a fost [[mitropolit]] al Ungrovlahiei [[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Ungro-Vlahiei]] între anii 1738 și 17541753. [[Praznic|Prăznuirea]] sa se face la [[16 iunie]].

=== Înainte de scaunul mitropolitan ===Mitropolitul Neofit Criteanul, de neam grec, s-a născut pe la anul 1690, în insula Creta, și a decedat la [[16 iunie]] 1753, în București.  A venit în Țara Românească pe când era [[ieromonah]], în anturajul domnului Constantin Mavrocordat, ca dascăl al copiilor acestuia. Tot cu ajutorul și susținerea lui vodă Mavrocordat, a devenit mitropolit „titular” (onorific) de [[Mira (Asia Mică)|Mira Lichiei]] ([[Hirotonie|hirotonit]] la București [[27 ianuarie]] 1737), apoi a fost mutat în scaunul de [[mitropolia Ungro-Vlahiei|mitropolit al Ungrovlahiei]] (București) la [[7 noiembrie]] 1738, păstorind până la moarte.

Venit în Țara Românească pe când era [[ieromonah]]=== Desființarea rumâniei ===Deși grec, Neofit s-a identificat foarte repede cu „nevoile” enoriașilor săi (a luat parte la acțiunea de desființare a „rumâniei” în anturajul domnului 1746) și a devenit mai român decât românii. Când vodă Constantin Mavrocordatîși propune să reformeze țara, mitropolitul îl susține: „Sfinția Sa Părintele Mitropolit au răspuns cu mare glas, că cu cale este acei rumâni care vor fi înstrăinați de pământul acesta, ori ai cui ar fi, vrând să fie la pământul lor, să fie slobozi de rumânie, și să nu se mai numească rumâni”. Este vorba de reforma socială care avea ca dascăl al copiilor acestuiascop eliberarea din rumânie.

Tot cu ajutorul lui i se datorează și susținerea lui vodă Mavrocordat, devine mitropolit "titular" (onorific) argumentația din actul de Mira Lichiei (dezrobire din [[Hirotonie|hirotonit5 august]] 1746: „Cunoscând și noi cu toții de obște că acest lucru, a avea supuși robi pe pravoslavnicii creștini, care săntu întru o credință cu noi, nu iaste lucru creștinescu, ci de mare pagubă sufletelor noastre (...)”. De altfel, mitropolitul nu mai așteaptă cartea lui vodă și, la București [[27 ianuarie15 martie]] 17371746, eliberează din rumânie pe toți țăranii de pe moșiile Mitropoliei, răscumpărând cu banii săi paguba presupusă. În același an, înființează o școală în satul Pătroaia, județul Dâmbovița (pe o moșie cumpărată pentru Mitropolie din banii săi), mutat în scaunul unde urmează să învețe carte, gratuit (subvenționată de mitropolit al Ungovlahiei Mitropolie), toți copiii țăranilor (1746-1774) (Bucureștidetaliat mai jos) la [[7 noiembrie]] 1738, păstorind până la moarte.

Deși grec, Neofit s-a identificat foarte repede cu "nevoile" enoriașilor săi (a luat parte la acțiunea de desființare a "rumâniei" în 1746) și a devenit mai român decât românii. Când vodă Constantin Mavrocordat își propune să reformeze țara, mitropolitul îl susține: "Sfinția Sa Părintele Mitropolit au răspuns cu mare glas, că cu cale este acei rumâni care vor fi înstrăinați de pământul acesta, ori ai cui ar fi, vrând să fie la pământul lor, să fie slobozi de rumânie, și să nu se mai numească rumâni". Este vorba de reforma socială care avea ca scop eliberarea din rumânie. Tot lui i se datorează și argumentația din actul de dezrobire din [[5 august]] 1746: "Cunoscând și noi cu toții de obște că acest lucru, a avea supuși robi pe pravoslavnicii creștini, care săntu întru o credință cu noi, nu iaste lucru creştinescu, ci de mare pagubă sufletelor noastre (...)". De altfel, mitropolitul nu mai așteaptă cartea lui vodă și, la [[15 martie]] 1746, eliberează din rumânie pe toți țăranii de pe moșiile Mitropoliei, răscumpărând cu banii săi paguba presupusă. În același an, înființează o școală în satul Pătroaia, județul Dâmbovița (pe o moșie cumpărată pentru Mitropolie din banii săi), unde urmează să învețe carte, gratuit (subvenționată de Mitropolie), toți copiii țăranilor (1746-1774). === Reorganizarea Bisericii ===În ceea ce privește activitatea sa culturală, dincolo de tipărirea unui număr important de cărți bisericești și înființarea și înzestrarea bibliotecii Mitropoliei, mitropolitul Neofit se implică în reorganizarea și reformarea Bisericii. Relația între centru și periferie, între capul instituției și slujitorii ei, începe să funcționeze. Dovada: condicile Mitropoliei ce rețin natura raporturilor și consemnează implicarea mitropolitului în "buna rânduială" a vieții creștine. Aceleași condici mărturisesc și alt tip de relații, cele între preoți și enoriași. Pentru prima dată, sub supravegherea și îndrumarea mitropolitului, preotul de parohie este "obligat" să ia parte, activ, la viața de zi cu zi a creștinului. Sfătuitor, mediator, "notar", "arbitru", preotul are menirea de a "mângâia" norodul. Exemplul le este oferit chiar de mitropolit. În lunile de vară ale anilor 1746 și 1747, mitropolitul Neofit pleacă în vizite canonice în țară, bun prilej pentru a-și "educa" slujitorii și a-și cunoaște turma. Iată cum se desfășurau aceste "întâlniri", povestite de mitropolitul însuși: "Iar în dimineața zilei de joi la 5 iunie <1746>, după sfânta liturghie, am făcut aghiazmă și litanie împreună cu toți creștinii de prin prejur, cu femei și copii, împotriva secetei; iar după ce am mângâiat poporul și am dat porunci preoților ca fiecare să-și spovedească enoriașii și să-i împărtășască cu sfintele taine în acest post al Sfinților Apostoli, am plecat de acolo".

Relația între centru și periferie, între capul instituției și slujitorii ei, începe să funcționeze. Dovada: condicile Mitropoliei ce rețin natura raporturilor și consemnează implicarea mitropolitului în „buna rânduială” a vieții creștine. Aceleași condici mărturisesc și alt tip de relații, cele între preoți și enoriași. Pentru prima dată, sub supravegherea și îndrumarea mitropolitului, preotul de parohie este „obligat” să ia parte, activ, la viața de zi cu zi a creștinului. Sfătuitor, mediator, „notar”, „arbitru”, preotul are menirea de a „mângâia” norodul. Exemplul le este oferit chiar de mitropolit. === Vizite pastorale === În lunile de vară ale anilor 1746 și 1747, mitropolitul Neofit pleacă în vizite canonice în țară, bun prilej pentru a-și „educa” slujitorii și a-și cunoaște turma. Iată cum se desfășurau aceste „întâlniri”, povestite de mitropolitul însuși: :''Iar în dimineața zilei de joi la 5 iunie (1746), după sfânta liturghie, am făcut aghiazmă și litanie împreună cu toți creștinii de prin prejur, cu femei și copii, împotriva secetei; iar după ce am mângâiat poporul și am dat porunci preoților ca fiecare să-și spovedească enoriașii și să-i împărtășască cu sfintele taine în acest post al Sfinților Apostoli, am plecat de acolo.'' === Susținerea educației === Ca unul care se ocupase mult timp de profesorat, mitropolitul Neofit a acordat o atenție deosebită școlilor. De aceea, domnitorul Grigorie Ghica, printr-un hrisov din 17 Ianuarie 1749, pentru reorganizarea școlilor din București, rânduia ispravnic al dascălilor pe mitropolitul Neofit, hotărând ca „de acum înainte să aibă arhieria ta purtarea de grijă a școalelor, strângând de la preoții țării darea după an, care s-au orânduit lor și dintr-aceea să împartă didascălilor simbriile cele tocmite”. Un hrisov asemănător a dat și Matei Ghica, la 13 octombrie 1752. Pe lângă acestea, în 1746 mitropolitul însuși a întemeiat o școală în mediul rural, la Pătroaia, în care să învețe carte în mod gratuit copiii țăranilor. Între altele a luat măsuri „ca să fie și un dascăl, care să învețe pe copiii creștinilor fără de plată și căruia am hotărât să i se dea 50 de lei pe an, afară de hrana lui și de o haină de postav”. Spirit practic, Neofit a cerut aprobarea domnului pentru deschiderea unui târg anual de 10 zile la Pătroaia (20-30 iunie), urmând ca venitul vămii să fie folosit pentru întreținerea școlii. Constantin Mavrocordat a încuviințat propunerea mitropolitului (lucru ce l-au făcut și domnii următori, care au mărit durata târgului), impunându-i obligația să meargă el însuși în fiecare an la Pătroaia „pentru învățătura norodului”. Școala de la Pătroaia, cu învățământ gratuit pentru copiii de țărani, a supraviețuit mitropolitului Neofit, căci ea se poate urmări documentar până în anul 1774. === Susținerea idealurilor naționale === În 1753 mitropolitul Neofit se găsește amestecat fără voia lui în rivalitatea dintre "boierii ţerii" „boierii țerii” și favoriții greci din preajma domnului. Mitropolitul Neofit s-a aflat în tabăra "boierilor pământeni"„boierilor pământeni”. Iată cum relatează acest episod banul Mihai Cantacuzino: " :''La 1753, în ziua de Sf. Costandin, aflîndu-se Matei voevod la praznic la Mitropolie, în care vreme la Bucureşti București venise un Capigibaşa Capigibașa să cerceteze de jalba ce dedese un Ştefănache Ștefănache medelnicerul la Poartă pentru Matei voevod, au început boierii greci, miniştrii miniștrii numitului Domn, a se prigoni şi și a împuta boierilor ţerii țerii pentru jalba ce dedese acest ŞtefănacheȘtefănache. Mitropolitul ţeriițerii, Neofit, ţiind țiind partea boierilor români, de odată au poruncit să tragă clopotele şiși, strîngîndu-se tot norodul BucureştilorBucureștilor, a luat crucea în mînă şi și a strigat: UrmaţiUrmați-mi!. Toţi Toți boierii şi și norodul au plecat după el, luînd cu dînsul şi și doi boieri (...). Şi aşaȘi așa, cu toţii toții mergînd la CapigibaşaCapigibașa, au adeverit jalba lui Ştefănache Ștefănache cum că este cu ştirea știrea a toată ţarațara. Capigibaşa Capigibașa a dat ştirea știrea la Poartă. Peste trei zile bolnăvindu-se Vlădica, şi și chemînd doftorul, au mituit boierii greci pe acel doftor, şiși, dîndu-i tari doftorii, şiși-au ieşit ieșit Vlădica din minţiminți. Grecii pe loc au dat în ştireștire, cum că Vlădica, cînd au făcut aceasta, a fost nebun."'' === Adormirea ===

=== Titluri ===A tipărit o serie peste 30 de cărți titluri de carte (de slujbă , traduceri din literatura patristică sau cu conținut teologic lucrări teologice) la București:

* Psaltirea (1748) şș.a.,

* Întrebări bogosloveştibogoslovești, tradusă din Sf. [[Atanasie cel Mare]] (1741),* Cazaniile lui [[Ilie Miniat]], traduse pentru prima oară în romanește (1742),* Pravosla unica [[Mărturisirea Ortodoxă (1642)|Pravoslavnica Mărturisire ]] a lui [[Petru Movilă ]] (1746),* Mărgăritarele Sf. [[Ioan Gură de Aur ]] (1746) şș.a. === Însemnări de călătorie === În vara anilor 1746-1747 a făcut două vizite canonice în eparhia sa și într-o parte din a Râmnicului și a lăsat interesante însemnări de călătorie, cu date istorice, geografice, etnografice, copii de inscripții. Jurnalul lui misionar, pe care l-a întocmit cu meticulozitate, cu acest prilej, redactat în limba greacă, l-a publicat un an mai târziu, în 1748 la București. În [[limba română]] aceste însemnări de jurnal au fost publicate în anul 2013 sub egida Editurii BASILICA a Patriarhiei Române, cu binecuvântarea Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, într-o lucrare cu titlul ''Jurnal de călătorie'', autor mitropolitul Neofit Cretanul al Țării Românești, ediție îngrijită, introducere și note de [[Arhimandrit]] [[Nectarie Șofelea]] (București, 2013, 176p. – ISBN 978-606-8495-17-0). ==Proslăvirea==La 28 octombrie 2022, [[Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române]] a hotărât [[proslăvire]]a Ierarhului Martir Neofit Cretanul, Mitropolitul Ungro-Vlahiei, cu titulatura ''Sfântul Ierarh Martir Neofit Cretanul, mitropolitul Țării Românești'' și înscrierea lui în calendarul Bisericii Ortodoxe Române, în Sinaxarul Sinodal al Bisericii Ortodoxe Române și în cărțile de cult în ziua de [[16 iunie]].<ref>[https://basilica.ro/cine-a-fost-mitropolitul-martir-neofit-cretanul-canonizat-de-sfantul-sinod/ ''Cine a fost Mitropolitul martir Neofit Cretanul, canonizat de Sfântul Sinod''], 28 octombrie 2022, ''Basilica.ro'', accesat 23 mai 2023</ref> Duminică 21 mai 2023, cu prilejul [[hram]]ului [[Catedrala Patriarhală din București|Catedralei Patriarhale din București]], de sărbătoarea Sfinților Împărați [[Constantin cel Mare|Constantin]] și [[Elena Împărăteasa|Elena]], a avut loc proclamarea solemnă a canonizării Sfântului Ierarh Martir Neofit Cretanul, mitropolitul Țării Românești. [[Tomos]]ul de canonizare a fost citit de PS [[Varlaam Ploieșteanul]], episcop vicar patriarhal.<ref>[https://basilica.ro/la-catedrala-patriarhala-a-fost-proclamata-canonizarea-sf-ier-martir-neofit-cretanul/ ''La Catedrala Patriarhală a fost proclamată canonizarea Sf. Ier. Martir Neofit Cretanul''], 21 mai 2023, ''Basilica.ro'', accesat 23 mai 2023</ref> ==Note==<references /> ==Bibliografie==* Caratașu, Mihai, Cernovodeanu, Paul, Stoicescu, Nicolae, ''Jurnalul călătoriilor canonice ale mitropolitului Ungrovlahiei, Neofit I Cretanul'', în „Biserica Ortodoxă Română”, an XCVIII, nr. 1-2, 1980.* Elian, Alexandru, ''Bizanțul, biserica și cultura românească'', Editura Trinitas, Iași, 2003.* Erbiceanu, Constantin, ''Cronicari greci care au scris despre români în epoca fanariotă'', Editura Cronicar, București, 2003.* Ionescu, G. M., ''Istoria Mitropoliei Ungrovlahiei'', vol. II, 1708-1787, Stabilimentul Grafic Albert Baer, București, 1914.* Iorga, N., ''Istoria Bisericii românești și a vieții religioase a românilor'', Ediția a Il-a, Vol. II, Editura Ministeriului de Culte, București, 1930.* Iorga, N., ''Istoria literaturii române în secolul al XVlll-lea (1688-1821)'', Vol. I, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1969.* Minea, I., ''Reforma lui Constantin Mavrocordat. Generalități și păreri vechi'', în „Cercetări Istorice”, II-III, 1926-1927.* Papacostea-Danielopolu, Cornelia, Demény, Lidia, ''Carte și tipar în societatea românească și sud-est europeană (sec. XVII-XIX)'', Editura Eminescu, București, 1985.* Păcurariu, Mircea, ''Dicționarul teologilor români'', Editura Univers Enciclopedic, București, 1996.* Păcurariu, Mircea, ''Istoria Bisericii Ortodoxe Române'', vol. 2 (sec. XVII și XVIII), ed. a II-a, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 1994.* Pseudo-Enache Kogălniceanu, Canta, loan, ''Letopisețul Țării Moldovei de la domnia întâi și până la apatra domnie a lui Constantin Mavrocordat voievod (1733-1774)'', ediție critică de Aurora Ilieș și Ioana Smeu, studiu introductiv de Aurora Ilieș, București, 1987.* Simedrea, Tit, ''Tiparul bucureștean de carte bisericească în anii 1740-1750'', în „Biserica Ortodoxă Română”, an LXXXIII (1965), nr. 9-10.* Schiau, Octavian, ''Cărturari și cărți în spațiul românesc medieval'', Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1978.* Tomescu, Mircea, ''Istoria cărții românești de la începuturi până la 1918'', Editura Științifică, București, 1968.* Vintilă - Ghițulescu, Constanța, ''Moartea unui mitropolit: Neofit Cretanul'', în „Dilema veche”, nr. 183, 13 august 2007.* Drd. Cristina Cretu, ''Neofit Criteanul, mitropolitul Ungrovlahiei. Un grec mai român decât românii'', Ed. Univ. „Alexandru Ioan Cuza”, Iași, 2011

În vara anilor 1746 {{start box}}{{succesiune|înainte=Ștefan al II- 1747 lea|titlu=[[Listă a făcut două vizite canonice în eparhia sa și întrmitropoliților Ungro-o parte din a Râmnicului și a lăsat interesante însemnări de călătorie, cu date istorice, geografice, etnografice, copii de inscripții.Vlahiei|Mitropolit al Ungro-Vlahiei]]|ani=1738 - 1753|după=Filaret I}}{{end box}}