|limba liturgică=[[limba română|română]]|cântarea=[[cântarea bizantină|bizantină]]

|}} '''Mănăstirea Curtea de ArgeşArgeș''' este o [[mănăstire]] din România, situată în oraşul orașul Curtea de ArgeşArgeș. Printre altele, ansamblul cuprinde [[biserica]] [[episcop]]ală, unul dintre cele mai celebre monumente arhitectonice medievale din Ţara Țara Românească. A fost ctitorită de către [[Sfânt]]ul Voievod [[Neagoe Basarab]] între anii 1515 - 1517.

Curtea de Argeş Argeș are o istorie îndelungată, strâns legată de începuturile organizării statale a Ţării RomâneştiȚării Românești. Legenda spune că Negru Vodă, coborând din Făgăraș, ar fi întemeiat această aşezare așezare pe la 1290. Fapt cert este că aici s-a aflat curtea lui Basarab I ''Întemeietorul''; oraşul orașul fiind distrus în timpul atacului maghiar din 1330 (expediţia expediția regelui Carol-Robert de Anjou, încheiată cu înfrângerea de la Posada) curtea voievodală a fost mutată temporar la Câmpulung-Muscel, revenind la Argeş Argeș în timpul domniei lui [[Nicolae Alexandru]] (1352 - 1364), fiul şi și succesorul lui Basarab I. Acesta a întemeiat în 1359 [[Mitropolia Ungro-Vlahiei]], care îşi își avea iniţial reşedinţa inițial reședința la Curtea de Argeş Argeș (primul [[mitropolit]] fiind [[Iachint de Vicina]]). Tot în timpul domniei lui Nicolae Alexandru a fost terminată construcţia construcția Bisericii Sf. Nicolae (''Biserica Domnească''), prima necropolă a domnitorilor români dintre Carpaţi şi Carpați și Dunăre, dar şi și Biserica Sân-Nicoară, numită de localnici ''Biserica Sf. Nicolae cel Mic'', despre care se spune că a fost ctitorită de Doamna Margareta (sau Marghita), mama voievodului<ref>Alexandru D. Xenopol, ''Istoria românilor din Dacia Traiană'', Ed. Cartea Românească, BucureştiBucurești, 1925</ref>. Chiar şi după mutarea capitalei Ţării Româneşti la Târgovişte (în timpul domniei lui Mircea cel Bătrân), Curtea de Argeş a rămas un important centru religios şi cultural.

La trei ani Chiar și după urcarea sa pe tronul Ţării Româneşti, mai exact mutarea capitalei Țării Românești la Târgoviște (în 1515timpul domniei lui Mircea cel Bătrân), [[Neagoe Basarab]] începu construcţia Mănăstirii Curtea de Argeş. "''Toate silinţele şi toată bogaţia însă şi le cheltui Neagoe pentru Argeș a da Argeşului, de unde plecase Mitropolitul pentru a se aşeza la Târgovişte lânga Domn (care totuşi stătea uneori şi la Argeş, aproape de sprijinitorii săi ardeleni), cea mai frumoasă din mănăstirile aflătoare pe pamântul românesc''"<ref>Nicolae Iorga, ''Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor'', Tipografia "Neamul Românesc", Vălenii de Munte, 1908</ref>rămas un important centru religios și cultural.

La trei ani după urcarea sa pe tronul Țării Românești, mai exact în 1515, [[BisericaNeagoe Basarab]] mănăstirii începu construcția Mănăstirii Curtea de Argeș. „''Toate silințele și toată bogăția însă și le cheltui Neagoe pentru a fost construită chiar pe locul vechii mitropolii da Argeșului, de unde plecase Mitropolitul pentru a se așeza la Târgoviște lângă Domn (cea care totuși stătea uneori și la Argeș, aproape de la 1359sprijinitorii săi ardeleni); lucrările au fost isprăvite în anul 1517, când s-a făcut şi sfinţirea acestui impresionant lăcaş. Totuşi, pictura interioarăcea mai frumoasă din mănăstirile aflătoare pe pământul românesc''”<ref name="Iorga"> Nicolae Iorga, realizată de zugravul ''DobromirIstoria Bisericii Românești și a vieții religioase a Românilor'', a fost terminată doar în anul 1526Tipografia "Neamul Românesc", în timpul domniei lui Radu Vălenii de la AfumaţiMunte, ginerele şi urmaşul la tron al lui Neagoe Basarab (în prezent, pictura originală este păstrată fragmentar la Muzeul Naţional de Artă din Bucureşti)1908</ref>.

Mănăstirea Curtea de Argeş a fost [[Târnosire|sfinţităBiserica]] la data de [[15 august]] 1517, motiv pentru care hramul ei este şi în prezent [[Adormirea Maicii Domnului]]. După descrierea rămasă mănăstirii a fost construită chiar pe locul vechii mitropolii (cea de la ''Gavriil Protul'' de la [[Muntele Athos]], la această slujbă 1359); lucrările au fost prezenţi, isprăvite în afară de Neagoe Basarab şi familia saanul 1517, curtenii şi boierii ţării, precum şi Teolipt când s- [[Patriarh]]ul [[Constantinopol]]ului - însoţit de un mare sobor: toţi [[arhimandrit|arhimandriţii]] şi [[egumen]]ii mănăstirilor din Muntele Athos şi tot "clerosul" din Ţara Româneascăa făcut și sfințirea acestui impresionant lăcaș. Totuși, în frunte cu [[Mitropolit]]ul Macarie. Deasemeneapictura interioară, a fost realizată de faţă mulţime de popor venit din aproape toate colţurile ţării. Mai spune Gavriil Protul:<br>"zugravul ''Dobromir''Pentru întâia dată un patriarh din Constantinopol, Teolipt, se afla pe pamântul românesc; el era însoţit de [[episcop]]ii de Sares, de Sarde, de Midia şi de Melenic. Mitropolitul Ţării Româneşti în acest timp era Macarie. Şi el a venit cu egumenii mănăstirilor ce erau fost terminată doar în toată ţara. Se făcu de cu searăanul 1526, la [[14 august]], [[vecernie]] şi [[colivă]] în ajunul hramului, apoi, spre seară [[praznic]], după care [[călugăr]]ii începură denii în cuprinsul timpul domniei lui Radu de marmură, strălucitor de aurla Afumați, ginerele și urmașul la tron al mănăstirii celei nouă. Şi sfârşiră denia când se vărsau zorile.''<br>''A doua zi, lui Neagoe însuşi aşeză la locurile lor icoanele scumpe dăruite de dânsul, pe când clerul, cu Patriarhul Basarab (în frunteprezent, se gătea de slujba cea mare a liturghiei după aceasta târnosire de mână domnească. Până atunci, un al doilea ospăţ primi la mesele întinse pe pajişte toată boierimea pictura originală este păstrată fragmentar la un loc cu săracii Muzeul Național de pe aceste locuri, cei mici, săraci, văduve, mişei şi cei neputernici''"Artă din București).

Când oaspeţii plecară după iscălirea şi pecetluirea actului Mănăstirea Curtea de Argeș a fost [[Târnosire|sfințită]] la data de [[15 august]] 1517, motiv pentru care hramul ei este și în prezent [[Adormirea Maicii Domnului]]. După descrierea rămasă de la ''Gavriil Protul'' de la [[Muntele Athos]], la această slujbă au fost prezenți, în afară de fundaţieNeagoe Basarab și familia sa, rămase stăpân pe cuprinsul mănăstirii Iosifcurtenii și boierii țării, că precum și Teolipt - [[Patriarh]]ul [[Constantinopol]]ului - însoțit de un mare sobor: toți [[arhimandrit|arhimandriții]] și [[egumen cu bederniţă]]ii mănăstirilor din Muntele Athos și tot "clerosul" din Țara Românească, ca arhimandrit şi deopotrivă în frunte cu cârmuitorul [[Mănăstirea Tismana|TismaneiMitropolit]]ul Macarie. De asemenea, care şi ea îşi avea privilegii mai presus a fost de față mulțime de altă mănăstire încă popor venit din zilele Patriarhului Filotei (1364-1376)aproape toate colțurile țării. Mai spune Gavriil Protul:<refbr>Nicolae Iorga"''Pentru întâia dată un patriarh din Constantinopol, Teolipt, se afla pe pământul românesc; el era însoțit de [[episcop]]ii de Sares, de Sarde, de Midia și de Melenic. Mitropolitul Țării Românești în acest timp era Macarie. Şi el a venit cu egumenii mănăstirilor ce erau în toată țara. Se făcu de cu seară, la [[14 august]], [[vecernie]] și [[colivă]] în ajunul hramului, apoi, spre seară [[praznic]], după care [[călugăr]]ii începură denii în cuprinsul de marmură, strălucitor de aur, al mănăstirii celei nouă. Şi sfârșiră denia când se vărsau zorile.''Istoria Bisericii Româneşti şi a vieţii religioase a Românilor<br>''A doua zi, Tipografia "Neamul Românesc"Neagoe însuși așeză la locurile lor icoanele scumpe dăruite de dânsul, pe când clerul, cu Patriarhul în frunte, se gătea de slujba cea mare a liturghiei după aceasta târnosire de mână domnească. Până atunci, Vălenii un al doilea ospăț primi la mesele întinse pe pajiște toată boierimea la un loc cu săracii de Muntepe aceste locuri, 1908</ref>cei mici, săraci, văduve, mișei și cei neputernici''".

Prezenţa Când oaspeții plecară după iscălirea și pecetluirea actului de fundație, rămase stăpân pe cuprinsul mănăstirii Iosif, ca [[egumen]] cu [[bederniță]], ca [[arhimandrit]] și deopotrivă cu cârmuitorul [[Mănăstirea Tismana|Tismanei]], care și ea își avea privilegii mai presus de altă mănăstire încă din zilele Patriarhului Filotei (1364-1376).<ref name="Iorga"/> Prezența patriarhului de Constantinopol, a altor [[ierarh]]i, preoţi şi călugari preoți și călugări de peste hotare, alături de mitropolitul ţării şi țării și de clericii români, la sfinţirea sfințirea Mănăstirii ArgeşuluiArgeșului, a fost un prilej şi și un mod de afirmare a unităţii unității [[Introducere în Creştinismul Creștinismul Ortodox|Ortodoxiei]], cum nu se mai văzuse până atunci.<ref>Nicolae Iorga, ''Byzance après Byzance. Continuation de l'"Histoire de la vie Byzantine"'', București, 1935 ([http://www.unibuc.ro/CLASSICA/byzance/cuprins.htm online])</ref>

==Legenda Meşterului Meșterului Manole== În apropierea mănăstirii Curtea de Argeş Argeș se află fântâna ''meşterului meșterului Manole'', constructorul legendar al ctitoriei lui Neagoe Basarab, eroul mai multor balade populare.

Balada "''Monastirea ArgeşuluiArgeșului''" spune că meşterul meșterul Manole şiși-a zidit în zidurile acestei magnifice mănăstiri soţia soția (Ana), deoarece în mod inexplicabil tot cea ce era construit în timpul zilei se dărâma noaptea. Tot legenda dă o explicație și pentru fântâna meșterului Manole: când domnitorul a văzut această măreață construcție i-a întrebat pe cei zece meșteri dacă pot construi o mănăstire şi și mai frumoasă decât aceasta. Aceștia răspunzând afirmativ, domnitorul, pentru a împiedica posibila construcție a unei mânăstiri mai frumoase, a poruncit ca schelele pe care erau urcați meșterii să fie dărâmate și astfel cei "zece meşteri meșteri mari, calfe și zidari" au rămas blocați pe acoperiș. Ei și-au făcut aripi din şindrile șindrile și s-au aruncat de pe acoperișul mănăstirii sperând să ajungă jos nevătămați, dar toți au murit. În locul unde s-a prăbușit meșterul Manole a apărut un izvor - fântâna meșterului Manole.

==Arhitectonica Mănăstirii Curtea de ArgeşArgeș==Construită din piatră făţuită fățuită și profilată, biserica mănăstirii Curtea de Argeş Argeș are un plan triconc, inspirat din planimetria bisericii [[Mănăstirea VodiţaVodița|mănăstirii VodiţaVodița]], reluat ulterior şi și în alte construcţii construcții ([[Catedrala patriarhală din București|Mitropolia din BucureştiBucurești]], biserica fostei mănăstiri Cotroceni, [[Mănăstirea Tismana]] etc.).

[[Imagine:CurteaDeArges2.jpg|left|thumb|360px|<center>Aspectul inițial al mănăstirii, înaintea restaurării din 1875-1886</center>]]Așa cum se înfățișează în prezent (după unele refaceri parţiale parțiale succesive, ultima fiind cea făcută în a doua jumătate a secolului al XIX-lea de către arhitectul francez André Lecomte du Noüy, chemat în România de Regele Carol I pentru restaurarea mai multor lăcaşe lăcașuri de cult), biserica este caracterizată dintr-un [[pronaos]] supralărgit, contopit organic cu construcția propriu-zisă, ai cărui 12 stâlpi interiori - simbolizându-i pe cei 12 [[apostoli]] - susţin susțin o turlă pe mijloc și două turnulețe laterale care încununează colțurile vestice ale pronaosului. Pronaosul este evidențiat în acest fel deoarece îndeplineşte îndeplinește și funcția de necropolă. Aceste turle mici dau impresia prin podoaba lor exterioară, caracterizată de răsucirea porțiunilor de zidărie, că stau să cadă unul asupra celuilalt și că se înșurubează în tăriile cerului. Restul bisericii ([[naos]]ul şi și [[altar]]ul) - cu abside care îi împlinesc forma de cruce - susțin de asemenea o turlă înaltă, a cărei îmbinare cu restul ansamblului se face prin bolți, rezultând un tot arhitectonic de o zveltețe inegalabilă.

În fața intrării se află un [[agheasmatar]] deschis, a cărui cupolă cu arcuri dantelate se sprijină de patru coloane, lucrate în marmură de felurite tonuri și împodobite cu desene. Precum întreaga biserică, și acesta reprezintă o admirabilă operă de artă. Văzut dinspre apus, agheasmatarul cu învelitoarea sa de plumb și crucea aurită se proiectează pe cele 12 trepte care urcă spre intrarea în sfântul lăcaș și pe rama care o îmbracă, asemeni unui portal aplicat. La restaurare, motivele utilizate și modul de cizelare au urmărit să redea, cât mai apropiat de original, vechea decorație a construcției lui Neagoe Basarab, decorație în care elementele aduse din străinătate fuseseră armonizate de arta meșterilor locali, într-un stil propriu. Iar cât privește acestă această artă, chiar dacă au lucrat alături de meșteri străini, privitorului de azi îi apare clar faptul că localnicii au izbutit nu numai să egaleze, ci adesea să-și impună propria lor personalitate, realizând armonii decorative dintre cele mai originale.

==Mănăstirea Curtea de Argeş Argeș în prezent==[[Imagine:CurteaDeArges2.jpg|left|thumb|360px|Aspectul iniţial al mănăstirii, înaintea restaurării din 1875 - 1886]]În decursul timpului au venit peste această mănăstire multe necazuri şi și primejdii. În iarna anului 1611, principele Ardealului Gabriel Bathory, cu oastea lui, au jefuit din biserică şi și din morminte tot ce era preţiosprețios, luând şi acoperişul și acoperișul de plumb şi și cositor al bisericii, lăsând-o astfel expusă la intemperii. Domnitorul Matei Basarab (1632-1654) a refăcut biserica şi și a înzestrat-o, iar mai târziu domnitorul Şerban Șerban Cantacuzino (1678-1688), care îl numeşte numește pe Neagoe Basarab "strămoşul „strămoșul domniei mele"mele”, a întreprins de asemenea lucrări de restaurare a mănăstirii.<br>Războaiele dintre ruşi şi ruși și turci de la 1769-1774 şi și 1787-1791 au adus Mănăstirii Curtea de Argeş Argeș alte jefuiri şi și stricăciuni. În afară de acestea, un cutremur la 29 octombrie 1802, apoi un incendiu, un alt cutremur la 28 ianuarie 1838, alte incendii în ianuarie 1866, la 23 aprilie 1867 şi și la 2 decembrie acelaşi același an, au adus mănăstirii noi deteriorări şi și pagube mari. În anul 1793 Mănăstirea Curtea de Argeș a dobândit cinstea de reședință episcopală, aici luând ființă Episcopia Argeșului. Figuri memorabile de episcopi au onorat aceasta episcopie. Pe lângă buni păstori, ei au fost și patrioți luminați, dacă ar fi să-l amintim numai pe Ilarion (1820-1823; 1828-1845), sfetnic apropiat al lui Tudor Vladimirescu. [[Imagine:Manastirea_Argesului.jpg|right|thumb|320px|<center>Biserica Mănăstirii Curtea de Argeș</center>]]Între anii 1875-1886 biserica Mănăstirii Curtea de Argeș a fost refăcută în formă de astăzi, după planurile arhitectului francez André Lecomte du Noüy, angajat de către Regele Carol I. Această refacere, absolut necesară, a avut însă parte și de critici, mai ales datorită faptului că a modificat ansamblul mănăstirii, prin înlăturarea zidului fortificat de la exterior și prin demolarea marii [[clopotniță|clopotnițe]] ridicată de Matei Basarab.

În anul 1793 Mănăstirea Biserica Mănăstirii Curtea de Argeş a dobândit cinstea Argeș, pe lângă rolul său de reşedinţă reședință episcopală, aici luând fiinţă Episcopia Argeşuluia fost în același timp și necropolă domnească, iar ulterior necropolă regală. Figuri memorabile În pronaosul bisericii se află mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab (+1521), piatra de episcopi au onorat aceasta episcopie. Pe lângă buni păstorimormânt a monahiei Platonida - Doamna Despina - (+1554), ei au fost şi luminaţi patrioţisoția lui Neagoe Basarab, dacă ar fi să-l amintim numai pe Ilarion piatra de mormânt a Doamnei Stana (Sofronia) (1820-1823; 1828-1845+1531), sfetnic apropiat fiica lui Neagoe Basarab și soția lui Ştefăniță Vodă al Moldovei.Tot aici se afla și piatra de mormânt a voievodului Radu de la Afumați (+1529), soțul Doamnei Ruxanda, fiica lui Tudor VladimirescuNeagoe Basarab, cel care în anul 1526 a terminat de zugrăvit această biserică.Tot în pronaos se află mormintele regilor României: regele Carol I și regina Elisabeta, regele Ferdinand și regina Maria.

Între anii 1875-1886 biserica Mănăstirii Curtea Vechiul [[iconostas]] al bisericii și câteva [[icoană|icoane]] de Argeş pe timpul lui Șerban Cantacuzino (a fost refăcută doua jumătate a sec. XVII), se află în formă Colecția de obiecte de astăzi, după planurile arhitectului francez André Lecomte du Noüy, angajat artă bisericească din cadrul Mănăstirii Curtea de către Regele Carol IArgeș. Această refacere, absolut necesară, a avut însă parte şi Tot aici poate fi văzută o [[evanghelie]] scrisă cu litere de critici, mai ales datorită faptului că a modificat ansamblul mănăstirii, prin înlăturarea zidului fortificat aur de la exterior şi prin demolarea marii clopotniţe ridicată de Matei Basarabcătre Regina Elisabeta.

Biserica În cadrul Mănăstirii Curtea de ArgeşArgeș a funcționat, pe lângă rolul său de reşedinţă episcopalăcu mici întreruperi, a fost în acelaşi timp şi necropolă domnească, iar ulterior necropolă regală. În pronaosul bisericii se află mormintele ctitorilor principali: Neagoe Basarab (+1521), piatra de mormânt a monahiei Platonida - Doamna Despina - (+1554), soţia lui Neagoe Basarabpeste 100 de ani, piatra de mormânt a Doamnei Stana (Sofronia) (+1531)Seminarul teologic „Neagoe Vodă”, fiica lui Neagoe Basarab şi soţia lui Ştefăniţă Vodă al Moldovei.Tot aici se afla şi piatra de mormânt a voievodului Radu continuat apoi de la Afumaţi (+1529), soţul Doamnei Ruxanda, fiica lui Neagoe Basarab, cel care Seminarul Teologic Special pentru Transilvania până în anul 1526 a terminat de zugrăvit această biserică.Tot în pronaos se află mormintele regilor României: regele Carol I şi regina Elisabeta, regele Ferdinand şi regina Maria1977.

Vechiul În incinta sfintei mănăstiri se află și [[iconostasscaun]] al bisericii şi câteva ul [[icoană|icoaneeparhie]] de pe timpul lui Şerban Cantacuzino (i Argeșului și Muscelului. Între anii 2009-2016 s-a doua jumătate a sec. XVII), se află în Colecţia de obiecte de artă bisericească din cadrul Mănăstirii Curtea de Argeş. Tot ridicat aici poate fi văzută o nouă [[evangheliecatedrală]] scrisă cu litere de aur de către Regina Elisabeta. Aceasta va fi și necropolă regală, în ea fiind înmormântați regina Ana (2016) și regele Mihai I (2017).

În cadrul Mănăstirii Mănăstirea Curtea de Argeş a funcţionat, cu mici întreruperiArgeș este inclusă în ''Lista monumentelor istorice din România'', timp având codul de peste 100 de aniclasificare AG-II-a-A-13628.<ref>[http://patrimoniu.gov.ro/images/lmi-2015/LMI-AG.pdf Ministerul Culturii - Lista monumentelor istorice 2015, Seminarul teologic "Neagoe Vodă"Județul Argeș], continuat apoi de Seminarul Teologic Special pentru Transilvania până în anul 1977.accesat 21 octombrie 2017</ref>

==Notebibliografice==

*[http://ro.wikipedia.org/wiki/M%C4%83n%C4%83stirea_Curtea_de_Arge%C8%99 ro.Wikipedia: Mănăstirea Curtea de ArgeşArgeș]*[http://www.crestinortodox.ro/biserici-manastiri/manastirea-curtea-arges-67950.html Mănăstirea Curtea de Argeş Argeș - de arhim. dr. Chesarie Gheorghescu]

*[http://www.eparhiaargesului.ro/mrea_argesuluiarhieparg/index.html php/viata-monahala-eparhia-argesului/2012-10-14-16-07-34/manastirea-argesului Arhiepiscopia Argeşului şi Argeșului și Muscelului - Mănăstirea ArgeşuluiArgeșului]

[[Categorie:Mănăstiridin România|Curtea de Argeș]][[Categorie:Articole de calitate|Curtea de Argeș]]