'''Căsătoria''' (numită şi și '''cununie''') este una din cele şapte șapte [[Sfintele Taine|sfinte taine]] sau sacramente ale [[Biserica Ortodoxă|Bisericii Ortodoxe]]. Căsătoria este o taină rânduită de [[Sfânta Treime|Dumnezeu]] împotriva [[desfrânarea|desfrânării]]<ref>1Cor71Cor 7.2-5</ref>, împotriva singurităţiisingurătății, pentru a fi ajutor potrivit unul altuia <ref>Fac2.18-24</ref><ref>Fac3.12</ref><ref>Ecclesiast 4.9-12</ref>,la necazuri şi și împotriva duşmanilordușmanilor<ref>Ecclesiast 4.9-12</ref>, pentru împlinirea planului lui Dumnezeu de a umple pământul şi și de a-l supune(prin nașterea de prunci).<ref>Fac1Fac 1.27-28</ref> Are scopul de a uni un bărbat şi și o femeie printr-o uniune veşnică veșnică în faţa fața lui Dumnezeu, pentru a-L urma pe [[IisusHristos|Hristos]] şi și [[Evanghelie|Evanghelia]] Sa şi și realizarea unei [[Familia|familii]] sfinte şi și pline de [[credinţacredința|credinţăcredință]]. [[Vechiul Testament|Vechiul]] şi și [[Noul Testament]] se referă pe larg la aceasta. Hristos afirmă în Evanghelie, într-un mod esenţialesențial, legătura de nedesfăcut a căsătoriei. (<ref>Matei 19, . 6) </ref> Complementaritatea bărbat-femeie şi sfinţenia și sfințenia căsătoriei sunt afirmate de însuşi însuși Mântuitorul.<ref>Matei 19.4-6</ref>, prezenţa prezența sa la nunta din cana Galileii fiind elocventă în acest sens.<ref>Ioan2Ioan 2.1-11</ref> 

[[Apostolul Pavel]] spune:,,din „Din cauza desfrânării, fiecare să-şi și aibă femeia sa şi și fiecare femeie să-şi și aibă bărbatul său. Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi și femeia bărbatului."”<ref>1Cor71Cor 7.2-3</ref> În căsătorie fiecare este stăpân pe trupul celuilalt, ne învaţă apostolul neamurilor:,,Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia."<ref>1Cor7.4</ref>

Apostolul Pavel spuneÎn căsătorie fiecare este stăpân pe trupul celuilalt, ne învață apostolul neamurilor:„Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul; asemenea nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia.”<ref>1Cor 7.4</ref>

,,Să Apostolul Pavel spune: „Să nu vă lipsiţi lipsiți unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi îndeletniciți cu postul şi și cu rugăciunea, şi iarăşi și iarăși să fiţi fiți împreună, ca să nu vă ispitească satana, din pricina neînfrânării voastre. "(1Cor7”<ref>1Cor 7.5) </ref>

===Căsătoria Împotriva singurităţiiîmpotriva singurătății, pentru a fi ajutor potrivit unul altuia la necazuri şi și împotriva duşmanilordușmanilor===În [[Cartea Facerii|Facere]] stă scris:Şi Și a zis Domnul Dumnezeu: "Nu „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el". ”

Şi Și Domnul Dumnezeu, Care făcuse din pământ toate fiarele câmpului şi și toate păsările cerului, le-a adus la Adam, ca să vadă cum le va numi; aşa așa ca toate fiinţele ființele vii să se numească precum le va numi Adam.

Şi Și a pus Adam nume tuturor animalelor şi și tuturor păsărilor cerului şi și tuturor fiarelor sălbatice; dar pentru Adam nu s-a găsit ajutor de potriva lui.

Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şiși, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi și a plinit locul ei cu carne.

Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi și a adus-o la Adam.

Şi Și a zis Adam: "Iată „Iată aceasta-i os din oasele mele şi și carne din carnea mea; ea se va numi femeie, pentru că este luată din bărbatul său.

De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi și pe mama sa şi și se va uni cu femeia sa şi și vor fi amândoi un trup. (Fac2”<ref>Fac 2.18-24). </ref>

Când a fost tras la răspundere pentru greşeala greșeala de a fi mâncat din [[pomul cunoaşterii cunoașterii binelui şi și răului]], [[Adam și Eva|Adam]] a răspuns: ,,Femeia „Femeia pe care mi-ai dat -o ca să fie lângă mine, ea mi -a dat din pom şi și am mîncatmâncat.`` (”<ref>Fac3.12)</ref>

[[EclesiastulEcclesiastul]] scrie: Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.

Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi și cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!

Tot aşaașa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzescă încălzească dacă e singur?

Şi Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să -i stea împotrivă; şi și funia împletită în trei nu se rupe uşorușor.(<ref>Ecclesiast 4.9-12)</ref>

Eclesiastul Ecclesiastul arată că funia împletită în trei nu se rupe uşorușor<ref>Ecl4.12</ref>, referindu-se la soţsoț, soţie şi soție și Dumnezeu. Iisus spune:,,dacă „Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri. /Căci acolo unde sunt doi sau trei adunaţi adunați în Numele Meu, sunt şi și Eu în mijlocul lor.``”<ref>Matei 18.19-20</ref> ==Comportamentul soțului și soției în căsătorie== ===Soția creștină=== Femeia creștină și soția creștină trebuie să evite cu orice chip să fie a) curvă sau ușuratică.<ref>Prov 12.4, Deut 24.1-4, Mat 19.2-9, Mat 5.31-32</ref>  b) să aibă nesăbuința de a-și dărâma singură casa.<ref>Prov 14.1</ref> c) gâlcevitoare (certăreață)<ref>Prov 21.9, 25.24, Prov 19.13, 27.15-16</ref>  d) gâlcevitoare și supărăcioasă în același timp.<ref>Prov 21.19</ref> Aceste patru caracteristici sunt indicate de [[Sfânta Scriptură]] ca fiind cele mai respingătoare defecte ale femeii. a) Femeia curvă sau ușuratică Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul ei, iar femeia fără cinste este un cariu în oasele lui.<ref>Prov 12.4</ref> Femeia fără cinste sau femeia care-i face rușine (alte traduceri), care-l dezonorează (eng. shameless, dizgraceful) este femeia curvă sau ușuratică.<ref>Deut 24.1-4 și Mat 19.2-9</ref> Și iată o femeie îl întâmpină, având înfățișare de desfrânată și cu prefăcătorie în inimă; (Prov 7.10) Curvia femeii este singurul motiv admis de Sfânta Scriptură pentru divorț.<ref>Mat 5.31-32</ref> Sensul versetului din [[Pildele lui Solomon]] acoperă și caracterul de ușuratic care nu implică actul [[desfrânarea|curviei]] propriu-zis (curvie potențială în același mod în care Iisus spune că o persoană căsătorită comite adulter chiar dacă doar se uită la o altă femeie pentru a o pofti-<ref>Mat 5.28</ref>) b) Femeia nesăbuită care-și dărâmă propria casă Femeia înțeleaptă își zidește casa, iar femeia nebună o dărâmă cu înseși mâinile ei. (Prov 14.1) c) Femeia certăreață Mai degrabă să locuiești într-un colț pe acoperiș, decât cu o femeie certăreață și într-o casă mare.<ref>Prov 21.9, Prov 25.24</ref> Un fiu neascultător este nenorocirea tatălui lui, iar certurile unei femei un jgheab care curge întruna.<ref>Prov 19.13</ref>

a)curvă sau uşuratică. (Prov12.4, Deut24.1-4, Mat19.2-9, Mt5.31-32d)Femeia certăreață și supărăcioasă

b)gâlcevitoare (certăreaţă) (Prov21Mai bine să locuiești în pustiu decât cu o femeie certăreață și supărăcioasă.9, 25<ref>Prov 21.24, Prov19.13, 27.15-16)19</ref>

c)gâlcevitoare şi supărăcioasă în acelaşi timp(Prov21Bărbații trebuie să se poarte cu înțelepciune cu nevestele lor, ca și cu un vas mai slab, cinstindu-le ca pe unele împreună moștenitoare ale harului vieții. În felul acesta rugăciunile bărbaților nu vor cunoaște piedică.19)

a) Femeia curvă sau uşuraticăsă fie supusă bărbatului în Domnul (dacă cele dorite de bărbat nu contravin poruncilor și valorilor creștine în același fel în care copiii trebuie să asculte în Domnul de părinții lor) după cum Hristos este capul Bisericii.<ref>Fac 3.16, 1Pet 3.5, 1Cor 14.34, Efes 5.22, Col 3.18, Tit 2.5</ref>

Femeia virtuoasă este o cunună pentru bărbatul eiIar femeii (Dumnezeu-n.r) i-a zis: „Voi înmulți mereu necazurile tale, iar femeia fără cinste este un cariu mai ales în vremea sarcinii tale; în oasele luidureri vei naște copii; atrasă vei fi către bărbatul tău și el te va stăpâni. (Prov12” <ref>Fac 3.4)16</ref>

Femeia fără cinste sau femeia care-i face ruşine (alte traduceri)Femeile să se supună bărbaților lor ca Domnului, care-l dezonorează (shamelessPentru că bărbatul este cap femeii, precum și Hristos este cap Bisericii, trupul Său, dizgraceful) al cărui mântuitor și este femeia curvă sau uşuratică (cf. Deut24.1-4 şi Mat19.2-9).

Curvia femeii Ci precum Biserica se supune lui Hristos, așa și femeile bărbaților lor, întru totul.<ref>Efes 5.22-24</ref>  Femeilor, supuneți-vă bărbaților voștri, precum se cuvine, în Domnul. <ref>Col 3.18</ref> b) să se teamă de bărbat Astfel și voi, fiecare așa să-și iubească femeia ca pe sine însuși; iar femeia să se teamă de bărbat. <ref>(Efes 5.33), a se vedea aici comentariul lui Anania, pag 1680</ref> Două alte fragmente conturează imaginea ideală a soției creștine -1Pet 3.1-6 <ref>http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=61&cap=3</ref>şi Proverbele lui Solomon, cap 31.<ref>http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=63&cap=31</ref> ===Bărbatul creștin===1. Să nu fie imoral sexual.<ref>Lev 18.20, Evrei 13.4,Evrei 12.16,Prov 5.15-21</ref> Să nu te împreuni cu nevasta semenului tău, ca să te pângărești cu ea.(Lev 18.20) Căsătoria să fie ținută în toată cinstea, și patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari. (Evrei 13.4) Vegheați să nu fie între voi nimeni curvar sau lumesc ca Esau, care pentru o mâncare și-a vândut dreptul de întâi născut.(Evrei 12.16) 2. Să-și iubească soția ca pe sine, ca pe trupul lui, cum a iubit Hristos Biserica.<ref>Efes 5.25-33,Prov 5.18-19</ref> Bărbaților, iubiți-vă nevestele cum a iubit și Hristos Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfințească, după ce a curățit-o prin botezul cu apă prin Cuvânt, ca să înfățișeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă și fără prihană. Tot așa trebuie să-și iubească și bărbații nevestele, ca pe trupurile lor. Cine își iubește nevasta, se iubește pe sine însuși.  Căci nimeni nu și-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrănește, îl îngrijește cu drag, ca și Hristos Biserica; pentru că noi suntem mădulare ale trupului Lui, carne din carnea Lui și os din oasele Lui.  De aceea va lăsa omul pe tatăl său și pe mamă-sa, și se va lipi de nevastă-sa, și cei doi vor fi un singur trup”.  Taina aceasta este mare(vorbesc despre Hristos și despre Biserică) „Încolo fiecare din voi să-ți iubească nevasta ca pe sine; și nevasta să se teamă de bărbat.”<ref>Efes 5.25-33</ref> Solomon îndeamnă și el la o necurmată dragoste între soț și soție: „Izvorul tău să fie binecuvântat, și bucură-te de nevasta tinereții tale. Cerboaică iubită, căprioară plăcută: fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei, fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!”<ref>Prov 5.18-19</ref>  3. Să nu fie aspru cu ea „Bărbaților, iubiți pe femeile voastre și nu fiți aspri cu ele.”<ref>Col 3.18-19</ref> 4. Bărbații trebuie să se poarte cu înțelepciune cu nevestele lor, ca și cu un vas mai slab, cinstindu-le ca pe unele împreună moștenitoare ale harului vieții, învață apostolul Petru. În felul acesta rugăciunile bărbaților nu vor cunoaște piedică, arată apostolul.<ref>1Pet 3.1-7</ref> ==O nevastă bună este un lucru de preț de la Domnul==„Casa și averea le moștenim de la părinți dar o nevastă pricepută<ref>eng. prudent- ESV, NIVUK, ASV, rom. prudentă, cuminte, înțeleaptă, prevăzătoare </ref> este de la Domnul<ref>eng. is from the Lord- ESV, NIVUK, ASV</ref>”, arată Solomon.”<ref>Prov 19.13-14</ref> Tot el spune că „Cine găsește o nevastă bună, găsește un lucru de preț <ref>eng. a good thing- ESV, NIVUK, ASV</ref>; este singurul motiv admis o favoare <ref>(eng. favor- ESV, NIVUK, ASV, rom. favoare, dar, har)</ref> pe care-o capătă de la Domnul.”<ref>Prov18.22</ref> ==Slujba logodnei==În slujba de Logodnă, ceremonia principală constă în binecuvântarea și schimbarea inelelor. Inelele sunt binecuvântate de către [[preot]] în numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh. Apoi, cei doi fac schimb de inele, luând inelul miresei și punându-l pe degetul mirelui și invers. Apoi, ei le schimbă iarăși, simbolizând prin aceasta că fiecare soț va fi permanent complementarul și ajutorul celuilalt prin acest cuplu. Este, de asemenea, și un simbol exterior că cei doi s-au angajat în această căsnicie prin voința și consimțământul propriu. Este sărbătorită în [[Pronaos|pronaosul]] bisericii înainte de procesiunea din [[Naos|naosul]] bisericii. Logodna (cuvânt slav, care înseamnă a face făgăduință de căsătorie) e rânduită tocmirii sau așezării nunții a doi tineri care s-au făgăduit unul altuia. Biserica binecuvintează această veche datină printr-o slujbă scurtă, premergătoare nunții sau cununiei; slujba logodnei de cele mai multe ori se face împreună cu slujba cununiei, săvârșindu-se imediat înaintea acesteia (dar se poate face și aparte, cu mult mai înainte). Logodna binecuvântată de Biserică are o deosebită valoare prin legătura ei cu căsătoria, cu Sfânta Scriptură pentru divorţTaină a Nunții, de aceea ea nu se poate strica sau desface ca orice învoială omenească. Partea cea mai de seamă a slujbei logodnei e punerea inelelor în degetele logodnicilor de către preot și apoi schimbarea acestor inele de către nași. ===Rostul inelelor de logodnă===Ele sunt semnul iubirii, al credincioșiei și al legăturii trainice pe care o făurește Taina Căsătoriei între viitorii soți. Slujba logodnei și a cununiei se face în naos, adică în sânul Bisericii, înaintea unei mese pe care se așază Sfânta Evanghelie, cununiile, Sf. (Mt5Cruce, sfeșnice cu lumânări și inelele de logodnă.31Mirele stă în dreapta ca unul care este mai mare și cap femeii, iar mireasa la stânga lui, lângă inima lui și ca una care este mai mică decât bărbatul, fiind făcută din coasta lui și datorându-32i supunere și ascultare.<ref>544 Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă, cap. 278. trad. rom., p. 180.</ref> Atât la logodnă cât și la Cununie, mirii sunt însoțiți de nași (nuni) . ==Căsătoria== ===Perioadele săvârșirii cununiei=======Când se săvârșește Cununia?====Fiind prilej de bucurie și de veselie, Cununia se săvârșește în zilele de sărbătoare, îndată după liturghie, când toți credincioșii se află în biserică. ==== Când nu se pot face nunți?====Potrivit poruncii a noua a Bisericii, nu se pot face nunți în următoarele zile și răstimpuri de peste an:

Sensul versetului a) În cele patru posturi de peste an, ca și în toate zilele de post din [[Provergbele lui Solomon|Proverbe]] acoperă şi caracterul cerite și ospețele ce însoțesc de uşuratic obicei nunta nu se potrivesc cu pocăința și înfrânarea pe care nu implică actul [[desfânarea|curviei]] propriune-zis (curvie potenţială în acelaşi mod în care Iisus spune că o persoană căsătorită comite adulter chiar dacă doar se uită impune postul. <ref>542 Vezi și Tâlcuirea la Can. 69 al Sf. Apostoli; can. 52 al Sinodului din Laodiceea și Sf. Simion al Tesalonicului, Răspuns la întrebarea 25, trad. rom. p. 318.</ref>. În Paresemi este îngăduită la o altă femeie pentru a o poftinevoie logodna și aceasta numai în ziua Bunei- Mt5.28Vestiri (dacă nu cade în săptămâna Patimilor)și în Duminica Floriilor. <ref>Ibidem</ref>

b) Femeia certăreaţăÎn săptămâna brânzei (sau săptămâna albă), care este socotită ca vreme de pregătire pentru post.

Mai degrabă să locuieşti într-un colţ pe acoperişc) În săptămâna luminată (dintre Duminica Paștilor și Duminica Tomii), în Duminica Rusaliilor, în răstimpul dintre Crăciun și Bobotează, decât cu o femeie certăreaţă şi într-o casă mare. (Prov21.9precum și în ajunul tuturor Praznicelor împărătești, Prov25pentru ca veselia nunților să nu ne facă să uităm bucuria duhovnicească a celor mai mari sărbători creștine.24)

Un jgheab care curge în vreme Pentru creștinii Ortodocși, slujba de ploaie şi căsătorie (nunta) este recunoașterea formală a Bisericii pentru unitatea unui cuplu, o femeie arţăgoasă sunt la fel; Cel imagine creată a iubirii lui Dumnezeu care vrea s-o oprească opreşte vânt şi mâna lui cea dreaptă parcă ar ţine în ea untdelemneste eternă, unică, indivizibilă și fără sfârșit.( Prov 27Biserica primară doar asista la exprimarea reciprocă a [[iubirea|dragostei]] celor doi membri ai cuplului, iar unirea lor era binecuvântată prin participarea împreună la Sfânta [[Euharistie|Împărtășanie]].15-16)

Mai bine să locuieşti Slujba nu conține jurăminte sau legăminte. Este, în esență, „botezarea și confirmarea” iubirii umane în Dumnezeu prin [[Iisus Hristos]], în Sfântul Duh. Este îndumnezeirea dragostei omenești în pustiu decât cu perfecțiunea divină și unitatea eternă a Împărăției lui Dumnezeu așa cum este ea revelată oamenilor prin Biserică. Nu există „legalizare” prin taina Ortodoxă a căsătoriei. Nu este un contract juridic, este o femeie certăreaţă şi supărăcioasă. (Prov21legătură spirituală.19)

==Slujba căsătoriei==[[Image:Wedding canan.gif|right|thumb|550pxl|Nunta din Cana]] Pentru Creştinii Ortodocşi, slujba de căsătorie (nunta) este recunoaşterea formală a Bisericii pentru unitatea unui cuplu, o imagine creată a iubirii lui Dumnezeu care nuntă este eternă, unicăîmpărțită în două părți, indivizibilă şi fără sfârşit. Biserica primară doar asista la exprimarea reciprocă a [[dragoste]]i celor doi membrii ai cupluluiținute separat în vechime, iar unirea lor era binecuvântată prin participarea dar acum celebrate împreună la Sfânta [[Împărtăşanie]].

Când slujba ====Care e partea cea mai de căsătorie a apărut în Bisericăseamă din rânduiala Cununiei?====Este punerea cununiilor: preotul face de trei ori semnul crucii cu cununiile peste fețele mirilor, rostind la fiecare, a fost modelată ulterior slujbei de [[botez]] şi [[încreştinare]]. Adresarea către cuplu este similară câte trei ori, cuvintele: „Cunună-se robul (roaba) lui Dumnezeu (numele) cu cea individuală din botez. Cei doi mărturisesc credinţa şi dragostea lor faţă de roaba (robul) lui Dumnezeu. Ei sunt conduşi prin biserică (numele), în procesiune. Li se fac rugăciuni şi sunt binecuvântaţi. Ascultă cuvântul Domnuluinumele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh”, apoi le pune pe capul lor, întâi al mirelui și apoi al miresei.

Slujba nu conţine jurăminte sau legăminte====Ce închipuie „cununiile” care se pun pe capul mirilor?====Acestea sunt făcute în chipul coroanelor cu care se încununau odinioară regii și împărații. Ele închipuie podoaba, cinstea și răsplata care se aduc curăției și fecioriei mirilor pentru care aceștia sunt încununați ca niște împărați, înzestrați cu puterea de a da viață, de a naște copii.<ref>Ibidem, cap. 276, p. 179. Este</ref> De aceea se și cântă pentru dânșii: „Doamne, Dumnezeul nostru, cu mărire și cu cinste încununează-i pe dânșii!”După punerea cununiilor, în esenţăurmează Apostolul (de la Efes. cap. 5, vers 20-33), "botezarea şi confirmarea" iubirii umane în Dumnezeu prin [[Iisus care Sfântul Apostol Pavel aseamănă nunta cu legătura sfântă dintre Hristos]]și Biserică, în Sfântul Duhîndemnând pe miri să se iubească unul pe altul. Este [[Theosis|îndumnezeirea]] dragostei omeneşti Se citește apoi Evanghelia în perfecţiunea divină şi unitatea eternă a Împărăţiei lui Dumnezeu aşa cum este ea revelată oamenilor prin Bisericăcare se istorisește minunea înfăptuită de Mântuitorul la nunta din Cana Galileii. Nu există "legalizare" prin taina Ortodoxă a căsătoriei<ref>Ioan 2. Nu este 1-11</ref>Urmează o ectenie, după care preotul binecuvintează paharul de obște (comun), adică un contract juridicpahar cu vin din care dă mirilor să guste pe rând, este o legătură spiritualăîn timp ce se cântă: „Paharul mântuirii voi lua și numele Domnului voi chema»<ref>Ps.115, 4</ref>

Slujba ====Ce înseamnă paharul acesta?====Înseamnă, pe de o parte, bucuria și veselia nunții, iar pe de alta, unirea într-un cuget și menirea comună a viitorilor soți pe care ei vor împărtăși-o împreună de aici înainte, având parte de aceleași bucurii și aceleași necazuri.<ref>Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă este împărţită în două părţi, ţinute separat în vechimecap. 277, dar trad. rom. p. 180.</ref> Aceleași lucruri închipuie și bucata de pâine din care se dă acum celebrate împreunămirilor să guste, odată cu paharul de obște. După aceasta se face înconjurarea de trei ori a mesei de către alaiul de nuntă, format din slujitori, miri și nași.

===Slujba logodnei=Ce înseamnă înconjurarea mesei?====În slujba Această înconjurare în chip de horă închipuie bucuria prilejuită de Logodnă, ceremonia principală constă nuntă. Și deoarece nunta se face în binecuvânatrea şi schimbarea inelelor. Inelele sunt binecuvântate scopul nașterii de către [[preot]] în numele Tatăluiprunci, al Fiului şi al Sfântului Duh. ApoiBiserica ne duce cu gândul la nașterea minunată a dumnezeiescului Prunc din Sfânta Fecioară, cei doi fac schimb de inele, luând inelul miresei şi punândunaștere pe care a prezis-l pe degetul mirelui şi inverso mai ales proorocul Isaia.<ref>Isaia7. Apoi14</ref> Pe acesta îl îndeamnă acum Biserica, ei le schimbă iarăşiprin cântare, simbolizând prin aceasta să dănțuiască împreună cu noi, de bucurie că fiecare soţ va fi permanent complementarul şi ajutorul celuilalt prin acest cuplui s-a împlinit proorocia: „Isaie, dănțuieşte! Fecioara a avut în pântece...” etc. EsteSe cântă, de asemenea, şi un simbol exterior și celelalte două cântări de la slujba hirotoniei: „Sfinților Mucenici...” și „Slava Ție, Hristoase Dumnezeule...”, care înseamnă că cei doi s-au angajat mirii trebuie să se facă părtași ai lui Hristos și ai sfânților Lui, prin viața curată pe care o vor duce și în această căsnicie prin voinţa şi consimţământul propriu. Este sărbătorită în [[Pronaos|pronaosul]] bisericii înainte de procesiunea din [[Naos|naosul]] bisericii<ref>Ibidem, cap. 282, p. 182.</ref>

====Slujba încoronării==== A doua parte a slujbei de căsătorie este ceremonia de încoronare, în care capetele mirelui şi și miresei sunt încoronate de către preot. În tradiţia tradiția rusă, coroanele sunt din aur sau argint, în timp ce tradiţia tradiția greacă foloseşte folosește coroane din frunze şi și flori.Coroanele sunt coroane ale bucuriei, dar şi și coroane ale martirajului, atât timp cât căsătoria implică şi și sacrificiul de sine de ambele părţipărți.

La sfârşitul sfârșitul slujbei, cei doi proaspăt căsătoriţi căsătoriți beau din aceeaşi aceeași cupă de vin. Această cupă comună este un simbol al faptului că după aceea ei vor avea o viaţă viață comună. De asemenea, acet acest gest aminteşte amintește nunta din Cana Galileii.

===Naşii=Nașii====Rostul şi și datoria naşilor nașilor la cununie sunt asemănătoare cu acelea ale naşului/ei nașului sau nașei de la [[botez]]. Ei sunt martori şi chezaşi și chezași ai tememiciei făgăduinţelor temeiniciei făgăduințelor făcute de viitorii soţi soți unul faţă față de altul şi și ai trainiciei trăiniciei legăturii pentru tot restul vieţiivieții.

De aceea pun mâna pe pe inele (la logodnă) şi și pe cununii (la cununie), atât atunci când sunt puse pe capul mirilor, cât şi și atunci când sunt luate. Naşii Nașii de cunumie cununie trebuie să fie ortodocşi şi ortodocși și cu bună vieţuire creştineascăviețuire creștinească, purtându-se faţă față de miri ca nişte părinţi şi învăţători niște părinți și învățători ai acestora. Naşii Nașii sunt o familie creştină creștină care asumă şi și îndrumă noua familie. De aceea, naşii nașii trebuie să fie o familie care are deja experienţa vieţii experiența vieții de familie creştinăcreștină.

În timpul slujbei, naşii ţin nașii țin în mână făclii aprinse, simbol al curăţiei curăției mirilor, al luminii darului de sus şi și al bucuriei nuntaşilornuntașilor.

Sfânta taină a căsătoriei este doar pentru cei care fac parte din biserică; aceasta este doar pentru membrii botezaţibotezați.Biserica Ortodoxă Română permite ca excepție căsătoria credincioșilor ortodocși cu persoane de altă confesiune creștină prin pogorământ, din rațiuni pastorale, după obținerea dispensei (aprobării speciale) de la episcopul ortodox al locului, dar cu condiția ca pruncii născuți să fie botezați în Biserica Ortodoxă. La cea de-a doua Conferință Panortodoxă Presinodală din 1982, Întâistătătorii Bisericilor Ortodoxe au confirmat această practică a iconomiei sau dispensei<ref>http://www.agerpres.ro/social/2016/02/18/patriarhia-romana-casatoria-religioasa-mixta-este-posibila-cu-dispensa-in-biserica-ortodoxa-18-23-02</ref> ==Văduve și văduvi== [[Apostolul Pavel]] spune: Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite și să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea protivnicului niciun prilej de ocară, căci unele s-au și întors să urmeze pe Satana.<ref>1 Timotei 5.14-15</ref> ==Divorțul== {{Main|Divorț}}Ortodoxia privește căsătoria ca indisolubilă, și condamnă ruperea căsătoriei ca păcat și un dezastru. Biserica Ortodoxă permite divorțul și recăsătoria ca o excepție, o concesie necesară condiției umane păcătoase. În timp ce condamnă păcatul, Biserica dorește să ajute păcătoșii și să le mai dea o șansă, printr-un act de [[iconomie]] numită canonic dispensă. În mod concret, Biserica Ortodoxă nu acordă „divorțul bisericesc” atunci când soții decid să se despartă, și nici măcar atunci când se pronunță divorțul civil, ci doar atunci când unul din soți, după divorțul civil, dorește să se recăsătorească. Această cerere este înaintată de preot episcopului locului, care decide asupra dispensei. ==Îngăduința pentru a doua și a treia nuntă=====Sunt îngăduite de Biserică a doua și a treia nuntă?===A doua și a treia nuntă erau privite odinioară de Biserică cu mai multă asprime și îngăduite numai ca un pogorământ făcut pentru slăbiciunea firii omenești. De aceea, erau însoțite de unele epitimii, sau canoane de pocăință (opriri de la Sf. Împărtășanie)<ref>550 Can. 19 al Sf. Ioan Postitorul; can. 2 al Sf. Nichifor Mârturisitorul; [[Pravila de la Govora]] (1640), cap. 83; Sf. Simion al Tesalonicului, Despre cinstita nuntă, cap. 276, trad. rom. p. 179 ş.a</ref>, Astăzi însă, deoarece asemenea căsătorii au devenit mai dese, Biserica e nevoită să le îngăduie și să le binecuvânteze, pentru a nu lăsa pe cei împreunați cu legătura trupească, să trăiască în păcat, fără binecuvântarea lui Dumnezeu. ===Slujba la a doua și a treia nuntă e ca și la cea dintâi?===Nu este la fel. Cununia a doua și a treia se săvârșesc după o rânduială deosebită, în care se vede încă vechea disciplină a asprimii cu care erau privite de către Biserică asemenea căsătorii. Această rânduială este, în prima ei parte, mult mai simplă și mai puțin sărbătorească decât cea de la prima cununie. Logodna este împreunată aici cu cea a cununiei, ca o singură slujbă, având binecuvântarea de la început nu ca la Taine („Binecuvântată este împărăția Tatălui...”), ci ca la slujbele de binecuvântare și sfințire, numite ierurgii („Binecuvântat este Dumnezeul nostru...”). Atât, ectenia, cât și molitvele de la logodnă, cât și cele dinaintea punerii cununiilor, cuprind rugăciuni pentru pocăință și iertarea mirilor, pentru că însoțirea lor prin a doua sau a treia nuntă le e socotită ca un păcat izvorât din aprinderea trupească, pe care ei n-au putut-o birui. Începând de la punerea cununiilor pe cap, rânduiala slujbei la a doua și a treia nunta e întocmai ca și la prima nuntă.

==Văduve şi văduvi=E îngăduită a patra nuntă?=== Tradiţia Creştină Ortodoxă încurajează văduvele şi văduvii să rămână credincioşi soţilor lor morţi în această lume dar vii în HristosA patra nuntă e socotită de Biserică drept o fărădelege, de aceea preoții sunt opriți de a o sluji, sub pedeapsa caterisirii.<ref>551 Molitfelnicul, la sfârșitul Rânduielii Nunții (ed. 1984, p. 105).</ref>

==DivorţulViața de familie== Ortodoxia priveşte căsătoria ca indisolubilă, şi condamnă ruperea căsătoriei ca păcat şi un dezastru* [http://www.beliefnet. Biserica Ortodoxă permite divorţul şi recăsătoria ca o excepţie, o concesie necesară condiţiei umane păcătoasecom/story/161/story_16180_1. În timp ce condamnă păcatulhtml Creșterea copiilor în Hristos, Biserica doreşte să ajute păcătoşii şi să le mai dea o şansă, printr-un act de [[iconomie]] numită canonic [[dispensă]Compasiune și implicare]by Fr. În mod concret, Biserica Ortodoxă nu acordă "divorţul bisericesc" atunci când soţii decid să se despartă, şi nici măcar atunci când se pronunţă divorţul civil, ci doar atunci când unui din soţi, după divorţul civil, doreşte să se recăsătorească. Acestă cerere este înaintată de preot episcopului locului, care decide asupra dispenseiPeter E.Gillquist (''Again Magazine'' and ''Beliefnet'')

==A doua căsătorieBibliografie== Biserica #Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6.#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă învaţă că , 1997, București, ISBN 973-9130-88-7.#English Standard Version Bible, 1971.#Carte de învățătură creștină ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, 1978, București.#Învățătura de Credință Creștină Ortodoxă, Tipărită cu aprobarea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române și cu binecuvântarea și purtarea de grijă Înalt Prea Sfințitului Iustinian, Patriarhul României la anul 1952 de Editura Sfintei Arhiepiscopii a doua căsătorie nu mai poate niciodată să fie Bucureștilor, retipărită în anul 1992 la București, în anul 1993 la Cluj iar în anul 1996 la fel ca primaIași. În slujba Ediție electronică APOLOGETICUM, 2006, Volumul poate fi distribuit liber pentru uz personal. Această lucrare este destinată tuturor iubitorilor de spiritualitate creștină ortodoxă și de istoria neamului românesc. Ea poate fi utilizată, copiată și distribuită LIBER cu menționarea sursei. Culegere și editare: Anonim, Digitalizare pdf : Apologeticum#Arhiepiscopia Ortodoxă Română a doua căsătorieVadului, Feleacului și Clujului, o parte din ceremoniile pline ''Învățătură de bucurie sunt scoase şi înlocuite credință ortodoxă'', tipărită cu rugăciuni aprobarea Sfântului Sinod, ediția a 3-a revăzută, prefață la ediția I de Bartolomeu Anania, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2003, ISBN 973-8248-43-4#Mitropolia Moldovei și Bucovinei, ''Concordanță biblică tematică'', ediție revăzută și completată de Pr. Vasile Dogaru și Pr. Neculai Dorneanu după lucrarea Călăuza predicatorului de Dr. Constantin Chiricescu și Iconom Constantin Nazarie, cuvânt înainte de penitenţăIPS [[Daniel (Ciobotea) al României|Daniel]], Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Editura Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, Iași, 2000, ISBN 973-9272-58-4.

==Viaţa de familieNote==* [http<div style="font-size:85%; -moz-column-count:2; column-count:2;"><references /></www.beliefnet.com/story/161/story_16180_1.html Creşterea copiilor în Hristos, Compasiune şi implicare] by Fr. Peter E. Gillquist (''Again Magazine'' and ''Beliefnet'')div>

* [http://www.sfaturiortodoxe.ro/invatatura-crestina-ortodoxa/catehism-invatatura-credinta-crestina-ortodoxa-sfanta-taina-a-nuntii.htm Taina NunţiiNunții] - capitol din ''[[Catehism]] ortodox - Învăţătura Învățătura despre credinţa creştinăcredința creștină''* [http://scararai.tripod.com/ Scara Raiului] - [[apologetică]] a familiei creştinecreștine