În mănăstirile mari se întâlnește și un „catigumen”, un fel de locțiitor. [[Egumen]]ul era ajutat de [[duhovnic]] (sau chiar mai mulți), care îndruma viața religioas-morală a obștii (prin slujbe, mărturisiri ș.a.) și de [[Iconom (călugăr)|econom]], care administra bunurile mănăstirii. Duhovnicul era ajutat de [[eclesiarh]], care avea în grija sa inventarul bisericii propriu-zise și se îngrijea de întreținerea ei, și de canonarh, care conducea ceremonialul, mai ales în duminici și sărbători mari. Economul de asemenea avea mai multe ajutoare: vistiernicul (casierul), chelarul, care făcea aprovizionarea cu alimente, trapezarul, care se ocupa cu pregătirea și supravegherea sălii de mese a obștii ([[trapeza]]), arhondarul care se ocupa cu primirea străinilor în încăperi special amenajate în acest scop ([[arhondaric]]), bolnicerul, care se ocupa cu „bolnița” mănăstirii, în care erau îngrijiți călugării bolnavi și bătrâni, bibliotecarul, care avea în grijă manuscrisele și cărțile mănăstirii.