'''Mănăstirea Grigoriu''' (Greek: Γρηγορίου) se găseşte în partea de sud-vest a peninsulei atonite din nordul Greciei, între mănăstirile [[Mănăstirea Dionisiu (Muntele Athos)|Dionisiu]] şi [[Mănăstirea Simonos Petras (Muntele Athos)|Simonos Petras]]. Mănăstirea purta iniţial numele Sf. [[Nicolae al Mirelor|Nicolae]], ocrotitorul ei; mai târziu a luat numele fondatorului ei, Sf. [[Grigorie Isihastul|Grigorie cel Tânăr]]. Ocupă locul al şaptesprezecelea în ierarhia celor douăzeci de mănăstiri suverane de la [[Muntele Athos]]. Grigoriu este cunoscută drept una din mănăstirile cu cele mai bine organizate şi mai stricte în respectarea principiului vieţii de obşte (cenobitice) din Sfântul Munte.

[[Mănăstire]]a a fost întemeiată de Sf. Grigorie Atonitul Isihastul (cel Tânăr) în secolul al XIV, când acesta a venit la Muntele Athos în căutarea unei vieţi de nevoinţă. Se ştiu puţine lucruri despre viaţa mănăstirii din secolele următoare, cu excepţia faptului că a suferit pagube însemnate ca urmare a jafurilor şi datorită unui mare incendiu din anul 1761. Un rus, Barsky, care a vizitat mănăstirea în secoulul al XVIII-lea, nota faptul că în anul 1500 fuseseră întreprinse lucrări de restaurare a mănăstirii şi mai amintea că în incendiul din 1761 fuseseră distruse multe din odoarele şi documentele care se păstrau atunci la mănăstire. Mănăstirea a mai suferit şi alte pagube în timpul revoluţiei greceşti împotriva stăpânirii turceşti din anul 1821. Lucrările de restaurare realizate de-a lungul anilor la mănăstirea Grigoriu au fost susţinute financiar de mai mulţi binefăcători, între care domnii fanarioţi ai Moldovei şi [[mitropolit|mitropoliţii]] [[Mitropolia Munteniei şi Dobrogei|Ungrovlahiei]] şi chiar unii sultani