2.642 de modificări
Modificări
Adăugare data adormirii
După ce mitropolitul [[mitropolit]]ul [[Eftimie III al Țării Românești|Eftimie]] și-a părăsit [[scaun]]ul, [[Radu Șerban ]] a numit un nou titular, în persoana episcopului '''Luca din Cipru''' († 1629) sau '''Luca al Buzăului'''. Acest lucru s-a petrecut chiar în toamna anului 1602, căci noul domn nu avea niciun interes să aștepte revenirea unui mitropolit care i s-a arătat potrivnic și - implicit - să mențină o stare de provizorat și de neorânduială în Biserica țării pe care avea s-o cârmuiască.
== Context istoric ==
Nu se cunosc împrejurările în care a ajuns în Țara Românească. S-ar putea să fi venit după ce țara sa, insula Cipru, stăpânită mult timp de venețieni, a fost cucerită de turci. N-ar fi exclus ca el să fi fost trimis de vreuna din [[mănăstire|mănăstirile]] din Răsăritul Ortodox la una din cele care le erau închinate în Țara Românească și apoi să fi rămas pentru totdeauna la noi. Nu știm când și în ce împrejurări a ajuns [[episcop]] al Buzăului. Cert este că la 10 septembrie 1583 sau 1584 - deci în timpul lui Petru Cercel era pomenit într-un act ca „prea cinstitul și prea sfințitul arhiepiscop chir Luca al Buzăului”.
== Activitatea episcopală în Buzău ==
Ca episcop al Buzăului este pomenit pentru prima oară într-un hrisov de la Petru Cercel, din 10 septembrie 1583 sau 1584.
Hrisovul este de o mare importanță, prin faptul că ne înfățișează drepturile ce erau acordate „prea cinstitului și preasfințitului [[arhiepiscop]] chir Luca al Buzăului”. Astfel, el avea dreptul să judece pe cei ce „strică altarele și cine nu postește cele 4 posturi și cine se iau neam cu neam și cine ia a patra femeie fără lege și de la oameni care se împreună, dar de bună voie și nu se cunună și care se împreună unul cu altul fără lege și bărbatul care lasă femeia fără lege sau femeia (care) fuge de la bărbat...” Hrisovul preciza apoi și pedepsele pe care le putea da episcopul: „însă de cununie să ia câte 50 de aspri și de la bărbat și de la femeie, iar pentru înrudire fără lege, să-i despartă și să le ia după cum va fi vina, asemenea și de la a patra femeie și de la nași și cine se cunună, pe toți să-i judece sub oprelişte”. Interzice apoi amestecul dregătorilor domnești în judecata episcopului. Prin același hrisov, episcopului i se dădea dreptul să judece și pe preoți.
În timpul păstoririi sale starea materială a [[Arhiepiscopia Buzăului și Vrancei|Episcopiei Buzăului]] a sporit necontenit. O danie însemnată a fost aceea a marelui vornic Mitrea și a soției sale Neaga, care i-au dăruit [[mănăstirea Tisău]] - [[ctitor]]ia lor „cu toate averile și ocinele și țiganii și viile și cu tot venitul” (1593). Se mai adaugă și creșterea prestigiului Episcopiei, datorită [[întâistătător]]ului ei, care era un om cult, folosit de către marele [[Mihai Viteazul]] în misiuni diplomatice destul de dificile, în Transilvania în 1595, apoi în Rusia, în 1597.
Păstoria lui la Buzău a durat până în toamna anului 1602, când noul domn Radu Șerban (1602-1610) l-a ridicat în scaunul mitropolitan.
== Scaunul mitropolitan ==
Ca episcop, Luca Cipriotul a ridicat un [[schit]] (mănăstire) în satul Izvorani (jud. Buzău). Nu se cunoaște exact anul întemeierii, dar în 1600 era în ființă, căci Nicolae Pătrașcu, fiul și locțiitorul lui Mihai Viteazul, îi dăruia două vaduri de moară. Acestei mănăstiri i-a purtat apoi o grijă deosebită și după ce a ajuns în [[scaun]]ul mitropolitan, înzestrând-o cu numeroase sate și alte bunuri mobile sau imobile (câteva danii i-a făcut fostul mitropolit Nichifor). Mănăstirea zidită de vlădica Luca a fost distrusă de un cutremur în timpul lui [[Șerban Cantacuzino]], fiind refăcută apoi de urmașii lui Luca (Jipa căpitanul și Stanciu Vernescu zis Cirloavă), în timpul Sf. [[Constantin Brâncoveanu]]. Cu refaceri ulterioare, slujește azi ca biserică parohială în Izvorani.
După ce Radu Șerban a ocupat scaunul domnesc, iar mitropolitul Eftimie s-a retras în Moldova, noul domn a ridicat în scaunul de mitropolit al Ungrovlahiei pe episcopul Luca de la Buzău. Apare pentru prima oară în noua calitate într-un hrisov al lui Radu Șerban, din noiembrie 1603, prin care întărea mănăstirii Mărgineni satul Telega, dăruit de ctitorul ei, vornicul Drăghici. Din timpul păstoririi sale ca mitropolit, se cunosc zeci de acte în care e pomenit numele său. Prin unele se făceau danii sau întăriri de proprietăți, pentru Mitropolie și [[mănăstirea Izvorani]], în altele figurează ca martor în divanul domnesc; unele erau cărți de judecată emise de el însuși în diferite probleme. De remarcat că s-a bucurat de prețuirea tuturor celor cinci domni care au cârmuit Țara Românească din 1602 până în 1629, încredințându-i-se felurite procese spre judecare. Uneori judeca „cu [[sobor]]ul sfintei Mitropolii”, alteori cu sufraganii săi de la Râmnic și Buzău sau chiar cu unii [[arhiereu|arhierei]] greci aflați în țară (Matei al Mirelor, egumen la Dealu, și alții).
=== Devotamentul pentru neamul românesc ===
== Sfârșitul păstoririi ==
După o păstorire de aproape o jumătate de veac, mitropolitul Luca a trecut la cele veșnice în primele luni ale anului 1629. A fost înmormântat la [[Arhiepiscopia Târgoviștei|Mitropolia din Târgoviște]], și nu la ctitoria sa de la Izvorani. Om de carte, bun caligraf, ctitor de așezăminte bisericești, cârmuitor priceput al treburilor bisericești vreme de aproape o jumătate de veac, un diplomat iscusit, însuflețit de o dragoste sinceră față de patria sa adoptivă și de păstoriții săi, mitropolitul Luca Cipriotul se înscrie printre marii vladici vlădici ai Ungrovlahiei din veacurile trecute.
==Surse==
titlu=[[Listă a mitropoliților Ungro-Vlahiei|Mitropolit al Ungro-Vlahiei]]|
ani=1602-1629|
după=[[Grigorie Ial Țării Românești|Grigorie I]]}}
{{end box}}