{{Format:Îmbunătăţire}}[[ImageFișier:PhilokaliaMonograma Filocalia.jpg|rightminiatura|framedreapta|Coperta volumului I al Monograma lui Iisus Hristos, alături de textul Rugăciunii Inimii: Doamne Iisuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul. Imaginea apare pe coperta Filocaliei în limba englezăromânești.]]{{Spiritualitate}}'''Filocalia''Filocalia'(gr. φιλοκαλία — ''filokalia'' = iubire de frumos) este o colecție de scrieri, majoritatea centrate pe practicarea [[virtute|virtuților]] și a vieții spirituale din [[mănăstire|mănăstiri]]. Titlul complet al Filocaliei este: „Filocalia, sau culegere din scrierile [[Sfinții Părinți|Sfinților Părinți ]] care ne arată cum se poate omul curăți, lumina și desăvârși".

Ascetica și mistica filocalică pun în centrul vieții duhovnicești curățirea inimii, prin practicarea „Rugăciunii „[[Rugăciunea lui Iisus” Iisus|Rugăciunii lui Iisus]]” și a virtuților. „Rugăciunea inimii”, care va deveni disciplina centrală a [[isihasm]]ului, este una din căile privilegiate ale [[monah]]ilor de a ține conștiința în stare de priveghere, sau [[trezvie]].

[[Imagine:Philokalia.jpg|right|frame|Coperta volumului I al Filocaliei în limba engleză]]''Filocalia'' a fost prima data alcătuită la [[Muntele Athos]] de către Sfinții [[Nicodim Aghioritul]] și [[Macarie din Corint]]. Prima ediție a fost publicată la Veneția în 1782, a doua ediție a fost realizată la atena în 1893, incluzând și o rugăciune a Patriarhului Kallistos, iar a treia ediție a apărut la Atena între 1857 și 1963. Toate scrierile originale din ''Filocalie'' au fost scrise în greacă, cu excepția a două texte care, initial, au fost scrise în latină și au fost traduse în greacă în timpul [[Imperiul Bizantin|Imperiului "Bizantin"]].

În scurt timp, ''Filocalia'' a fost tradusă și în alte limbi. În 1793, a fost publicată la Moscova o traducere în [[slavona bisericească|slavonă]] realizată de Sf. [[Paisie Velicicovski]] (1722-1794), cu titlul ''Dobrotolubiye'', care a circulat mai întâi în manuscrise, apoi a fost tipărită la St-Petersburg în 1793, fiind reeditată ulterior, în 1822. Această versiune a fost folosită de personajul principal anonim din ''[[Calea pelerinului]]'' și a dus la o reînviere spirituală în Rusia secolului al XIX-lea, cu un puternic impact asupra a numeroși oameni, printre care și Fodor Dostoevsky. O a doua traducere a fost publicată în 1857, fiind realizată de Sfântul [[Ignatie Briancianinov]] (1807-1867). A treia traducere a fost realizată de Sfântul [[Teofan Zăvorâtul]] (1815-1894), dar el a inclus și alte texte care nu se regăsesc în originalul grec alături de parafraze sau omisiuni în alte capitole. Această traducere a fost publicată sub auspiciile [[Mănăstirea Sf. Sfântul Pantelimon (Muntele Athos)|Mănăstirii ruse a sfântului Sf. Pantelimon]] de la [[Muntele Athos]] în 1877.

==Studii filocaliceBibliografie==