Este În sens actual, chivotul este o cutie în formă de bisericuţăbisericuță, făcută din metal şi și păstrată pe sfânta [[Sfânta Masă]],având în interior o altă cutie, mai mică, din metal preţiosprețios, în care se păstrează sfânta Împărtăşanie [[Sfânta Împărtășanie]] pentru bolnavi şi și copii, sfinţită sfințită în [[Săptămâna Mare#Joia Mare|Joia Mare ]] a fiecărui an şi și pregătită pentru a fi depusă în Chivot în a treia zi de PaştePaște. În chivot se mai păstrează și Sfântul [[Agneț]] pentru [[Liturghia Darurilor mai înainte sfințite]], de la sfințire, până la folosirea lui.

text preluat Există mențiuni despre chivot încă din lucrarea "Ghidul creştinului ortodox scrierile Sfântului [[Ciprian al Cartaginei]], în secolul al III-lea. În locul chivotului se mai folosește, cu același scop, o cutiuță în formă de porumbel, suspendată de bolta baldachinului de deasupra [[Sfânta Masă|Sfintei Mese]]. Cutiuța este numită chiar porumbel. În muzeele publice sau mănăstirești se păstrează vechi chivote care sunt adevărate bijuterii de artă. ==Chivotul Legii== Chivotul Legii (sau sicriul Legii) este o cutie cu capac frumos, împodobit cu doi [[heruvim|heruvimi]] (în basorelief) auriți (Ieșire 25.10-22) în care se păstrau Tablele Legii (adică Tablele cu [[Decalog]]ul), toiagul lui [[Aaron]] și, după așezarea în Canaan, tot aici s-a pus și năstrapa (vasul) cu mană (hrana dată de Dumnezeu evreilor în pustie), în amintirea exodului și a [[griji|grijii]] lui Dumnezeu față de poporul lui Israel. Era cel mai important obiect de azi"cult din Cortul adunării (sau Cortul mărturiei), ambele (și chivotul și Cortul adunării) construite după indicațiile lui Dumnezeu când i-a dat lui [[Proorocul Moise|Moise]] Tablele Legii (Ieșirea, cap 25-28). Chivotul Legii era semnul văzut al alianței dintre Dumnezeu și Israel, poporul său, de aceea se și numea Arca alianței sau Arca legământului sau Tabernacol. Chivotul era păstrat în Sfânta Sfintelor din Cortul mărturiei. Chivotul a părintelui însoțit poporul evreu în toate rătăcirile prin pustiu și în Canaan, până la construirea [[Templul din Ierusalim|templului din Ierusalim]]. Templul a fost construit de împăratul [[Solomon]] la [[Ierusalim]], unde David așezase capitala regatului său. A fost cel mai frumos sanctuar închinat vreodată lui Iahve, fiind construit din lemn prețios, marmură și piatră, împodobit cu aur, fildeș, argint și nestemate. Aici, în Sfânta Sfintelor, a fost aşezat și Chivotul Legii (sec. X î.Hr.). Templul a avut un destin dramatic: a fost distrus de babilonieni, sub Nabucodonosor (anul 586 î.Hr.), apoi reconstruit de evreii reveniți din exilul babilonian; mărit și înfrumusețat de Irod, în anul 18 î.Hr., templul a fost dărâmat de romani în anul 70 d.Hr., o dată cu distrugerea Ierusalimului. ==Surse==* Preot profesor doctor [[Vasile Răducă]], ''Ghidul creștinului ortodox de azi'', Editura Humanitas, București, 2000.* [[Ene Braniște]] și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', pag. 101, Editura Diecezană Caransebeș, 2001, ISBN 973-97569-7-2 [[Categorie:Obiecte liturgice]][[Categorie:Liturgică]] [[en:Tabernacle (liturgical)]]