[[ImageImagine:Sf pamvo.jpg|thumb|right|Avva Pamvo]]'''Avva Pamvo''' (303-374) este [[călugăr]] vestit din secolul al IV-lea, unul din [[părinții pustiei]] Nitriei (Egipt), prezent în [[Patericul egiptean]]. [[Prăznuire]]a lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la [[18 iulie]].

==ViataViața==Sfântul Pamvo a trăit viață pustnicească în deșertul Nitriei (muntele [[Nitria]]) din Egipt. Sfântul [[Antonie cel Mare]] (prăznuit la [[17 ianuarie]]) spunea despre el câ "din frica de Dumnezeu a făcut Duhul lui Dumnezeu să locuiască în el" (apotfegma apoftegma Pimen 75 din Patericul Egiptean). Avva [[Pimen cel Mare]] (prăznuit la [[27 august]]) spunea despre el: "trei fapte trupeşti trupești am văzut noi la avva Pamvo: nemâncarea până seara în fiecare zi, tăcere şi și [[rucodelie]] (lucrul mâinilor) mare" (Patericul egiptean). Iar sfântul [[Teodor Studitul]] spunea despre el ca era "înflăcărat în lucrare și în cuvânt".

S-a născut către anul 303 după Hristos și a fost unul din primii pustnici care s-au alăturat lui Avva [[Ammun Egipteanul]] la Nitria. Deși fără carte, a învățat Scripturile și a fost [[Hirotonire|hirotonit ]] [[preot ]] în anul 340. A adormit intru Domnul în mijlocul fraților și ucenicilor la anul 374.

La începutul vieţii vieții sale monastice, Sfântul Pamvo a auzit versetele Psalmului 38 al lui David: "Păzi-voi căile mele, ca să nu păcătuiesc eu cu limba mea". Aceste cuvinte pătrunseră adânc în sufletul său iar el încercă să le urmeze pururea. De aceea, când era întrebat ceva răspundea doar după îndelungă meditare şi și rugăciune. Spunea: "Trebuie mai întâi să mă gândesc, şi și poate că voi putea, în timp, cu ajutorul lui Dumnezeu, să dau un răspuns". Sfântul Pamvo a fost pentru ucenicii săi un model de iubitor al muncii.

[[Ucenic]]ii Sfântului Pamvo au devenit mari asceţi asceți : Dioscor, devenit apoi [[Episcop ]] al Hermopolisului (diferit de un alt Dioscor, un eretic şi și Patriarh al Constantinopolului, care a trăit mai târziu şi și a fost condamnat la [[Sinodul IV Ecumenic]]) precum şi și [[Amonie de la Nitria|Ammonius]], Eusebiu şi și Eftimie, menţionaţi menționați în viaţa viața Sfântului [[Ioan Gură de Aur]].

Odată Sfânta [[Melania Romana]] (prăznuită la [[31 decembrie]]) i-a adus Sfântului Pamvo o sumă mare de arginţi arginți pentru nevoile mănăstirii dar el nu-şi și părăsi lucrul şi și nici nu se uită la banii ce-i fuseseră aduşiaduși. Numai după cererile îndelungi ale Sfintei Melania el îi permise să dea milostenia unui frate monah pentru a o împărţi împărți după nevoile mănăstirii. Sfântul Pamvo se deosebea prin smerenia sa dar în acelaşi același timp avea preţuire prețuire înaltă pentru vocaţia vocația de monah şi și îi învăţa învăța pe mireni să respecte pe monahi, care adesea vorbesc cu Dumnezeu.

Se spune ca uneori faţa fața Sfântului Pamvo strălucea ca fulgerul aşa așa cum strălucise chipul lui [[Moise]]. Mai mult, vorbind fraţilor fraților care stăteau în picioare lângă patul său de moarte, Sfântul Pamvo le spuse : "Mă duc la Domnul, ca unul care nu am început încă să-I slujesc". A murit la vârsta de 70 de ani.

1. A fost un om care se numea avva Pamvo şi și despre acesta se povesteşte povestește că trei ani a petrecut rugându-se la Dumnezeu şi și zicând: să nu mă slăveşti slăvești pe pământ! Şi Și atât l-a slăvit Dumnezeu încât nu putea cineva să se uite în faţa fața lui, de slava care o avea.

2. Se spunea despre avva Pamvo, că precum a luat Moise icoana slavei lui Adam, când s-a slăvit faţa fața lui, aşa şi faţa așa și fața lui avva Pamvo, ca fulgerul strălucea şi și era ca un împărat şezând șezând pe tron. De aceeaşi aceeași lucrare era şi și avva Siluan şi și avva Sisoe.

3. Au venit odată doi fraţi frați la avva Pamvo şi și l-a întrebat pe el unul, zicând: avvo, eu postesc din două în două zile şi și mănânc două pâini. Oare îmi mântuiesc sufletul, sau mă rătăcesc? A zis şi și celălalt: avvo, eu cheltuiesc din averea mea doi bani în fiecare zi şi ţin puţine și țin puține pentru hrană, iar celelalte le dau milostenie. Oare mă mântuiesc sau pier? Şi Și mult rugându-se ei nu le-a dat răspuns; iar peste patru zile aveau să se ducă şi și îi mângâiau pe dânşii dânșii clericii, zicând: nu "Nu vă mâhniţimâhniți, fraţilorfraților, Dumnezeu vă va da vouă plată. Aşa Așa este obiceiul bătrânului, nu degrabă vorbeşte vorbește de nu-i va vesti lui Dumnezeu. " Deci au intrat ei la bătrânul şi și i-au zis: avvo, roagă-te pentru noi! Le-a zis lor: voiţi voiți să mergeţimergeți? Au răspuns: da! Şi Și cântărind faptele lor, scriind pe pământ, zicea: Pamvo, din două în două zile postind şi și două pâini mâncând, oare cu aceasta se face călugăr? Nu! Şi Și Pamvo lucrează pe doi bani şiși-i dă milostenie, oare cu aceasta se face călugăr? Nu încă! Şi Și le-a zis lor: bune sunt faptele, dar de veţi veți păzi conştiinţa faţă conștiința față de aproapele, aşa așa vă veţi veți mântui. Şi încredinţânduȘi încredințându-se ei, s-au dus plini de bucurie.

4. Au venit odată patru pustnici la marele Pamvo, purtând piei. Şi Și au vestit fiecare fapta cea bună a celuilalt nefiind acela de faţăfață. Unul postea mult, cel de al doilea era neagonisitor şi și cel de al treilea a câştigat câștigat multă dragoste. Se spunea încă şi și despre cel de al patrulea că douăzeci şi și doi de ani avea de când era sub ascultarea unui bătrân. Le-a răspuns lor avva Pamvo: vă zic vouă, că fapta cea bună a acestuia este mai mare, căci fiecare dintre voi; fapta bună care a câştigatcâștigat-o, cu voia sa a agonisit- o; iar acesta tăindu-şi și voia, voia altuia o face. Căci acest fel de bărbaţi bărbați sunt mărturisitori, dacă până la moarte se vor păzi aşaașa.

5. Cel întru fericita pomenire, Atanasie, arhiepiscopul Alexandriei, Il-a rugat pe avva Pamvo să se pogoare din pustie la Alexandria. Deci pogorându-se şi și văzând acolo o femeie uşuraticăușuratică, s-a umplut de lacrimi. Iar cei ce erau împreună, întrebându-l pentru ce a lăcrimat, a zis: două "Două pricini m-au pornit: una, pierzarea aceleia, iar alta, că nu am acest fel de silinţă silință spre a plăcea lui Dumnezeu, cât are aceasta să placă oamenilor scârnavi.".

6. Zis-a avva Pamvo: cu darul lui Dumnezeu, de când m-am lepădat de lume, nu m- am căit de vreun cuvânt ce l-am grăit.

7. Zis-a iarăşiiarăși: acest "Acest fel de haină trebuie să poarte călugărul: să o pună afară din chilia lui trei zile şi și nimeni să nu o ia.".

8. S-a întâmplat odată ca avva Pamvo să umble cu fraţii frații în părţile părțile Egiptului. Şi Și văzând nişte niște mireni şezândșezând, le zicea lor: sculându-vă, închinaţiînchinați-vă călugărilor, ca să fiţi blagosloviţi fiți blagosloviți de dânşiidânșii, căci des grăiesc cu Dumnezeu şi și gurile lor sunt sfinte!

9. Zis-a avva Pamvo: de ai inimă trează, poţi poți să te mântuieştimântuiești.

10. A întrebat preotul Nitriei: cum trebuie fraţii frații să petreacă? Iar el a zis: cu mare nevoinţă şi nevoință și păzind grija faţă față de aproapele.

11. A rugat avva [[Teodor al Fermii ]] pe avva Pamvo: spune-mi un cuvânt. Şi Și cu multă osteneală i-a zis lui: Teodore, du-te, mila ta să o ai peste toţitoți, căci mila a aflat îndrăzneală înaintea lui Dumnezeu!

12. Se spunea despre avva Pamvo, că niciodată nu zâmbea a râde faţa fața lui. Deci într-una din zile, vrând dracii să-I l facă să râdă, au legat de un lemn o pană şi și o purtau făcând gălăgie şi și zicând: Alli! Alli! Şi Și văzându-i avva Pamvo a râs: iar dracii au început a juca, zicând: Ha! Ha! Pamvo a râs. Iar el răspunzând, a zis lor: nu am râs, ci mi-am făcut râs de neputinţa neputința voastră, că atâţia atâția fiind, purtati purtați o pană.

13. Aceasta însă o avea mai mult decât mulţimulți, că de era întrebat de vreun cuvânt al Scripturii sau duhovnicesc, nu răspundea îndată, ci zicea că nu ştie știe cuvântul; şi și de era întrebat mai mult, nu răspundea.

14. Povestit-au unii despre avva Pamvo, că vrând să se sfârşeascăsfârșească, la însuşi însuși ceasul morţiimorții, a zis sfinţilor bărbaţi sfinților bărbați care stăteau împrejurul lui: de când am venit la locul acesta şi și mi-am zidit chilia şi și am locuit într-însa, afară de mâinile mele nu-mi aduc aminte să fi mâncat pâine, nici nu m-am căit de cuvântul pe care l-am grăit până în ceasul acesta. Şi aşa Și așa mă duc către Dumnezeu, ca şi și cum nici n-am început să-I slujesc Lui.

15. Avva Pamvo l-a trimis pe ucenicul său ca să vândă rucodelia sa. Şi Și făcând şaisprezece șaisprezece zile (după cum ne spunea nouă), noaptea dormea în tinda bisericii sfântului apostol Marcu; şi și văzând slujba bisericii, s-a întors la bătrânul. A învăţat învățat încă şi și câteva tropare. Deci i-a zis lui bătrânul: te văd, fiule, tulburat. Nu cumva vreo ispită şi și s-a întâmplat în cetate? Răspuns-a fratele: cu adevărat, avvo, întru lenevire cheltuim zilele noastre în pustia aceasta şi și nici canoane, nici tropare nu cântăm. Mergând la Alexandria, am văzut cetele bisericii cum cântă şi și m-am întristat că nu cântăm şi și noi canoanele şi și troparele. I-a zis lui bătrânul: amar nouă, fiule, că au ajuns zilele în care vor lăsa călugării hrana cea tare, cea zisă prin Sfântul Duh, şi și vor urma cântărilor şi și glasurilor, căci, ce umilinţă şi umilință și ce lacrimi se nasc din tropare? Când stă cineva în biserică sau în chilie şi îşi înalţă și își înalță glasul său ca neputincioşiineputincioșii. Că dacă înaintea lui Dumnezeu stăm, suntem datori să stăm cu multă umilinţă şi umilință și nu cu răspândire, că n-au ieşit ieșit călugării în pustia aceasta ca să stea înaintea lui Dumnezeu şi și să se răspândească şi și să cânte cântări cu viers şi și să pună glasurile la rânduială cu meşteşugmeșteșug, să-şi și clatine mâinile, să-şi și târască picioarele, ci suntem datori cu frica lui Dumnezeu şi și cu cutremur, cu lacrimi şi suspiniși suspine, cu glas evlavios, umilit, măsurat şi și smerit să aducem lui Dumnezeu rugăciune. Că iată îţi îți zic ţieție, fiule, vor veni zile când vor strica creştinii cărţile creștinii cărțile Sfintelor Evanghelii şi și ale sfinţilor sfinților apostoli şi și ale dumnezeieştilor dumnezeieștilor prooroci, ştergând ștergând Sfintele Scripturi şi și scriind tropare şi și cuvinte elineştielinești. Şi Și se va revărsa mintea la acestea, iar de la acelea se va depărta. Pentru aceasta părinţii noştri părinții noștri au zis: cei ce sunt în pustia aceasta, să nu scrie vieţile şi viețile și cuvintele părinţilor părinților pe pergament, ci pe hărtiihârtii, că va să şteargă șteargă neamul cel de pe urmă vieţile părinţilor şi viețile părinților și să scrie după voia lor, fiindcă mare este necazul ce va să vină. Şi Și i-a zis lui fratele: aşadarașadar, se vor schimba obiceiurile şi aşezămintele creştinilor şi și așezămintele creștinilor și nu vor fi preoţi preoți în biserică să facă acestea? Şi Și a zis bătrânul: în astfel de vremuri se va răci dragosstea dragostea multora şi și va fi necaz mult. Năpădirile păgânilor şi porrnirile și pornirile noroadelor, neastâmpărul împăraţilorîmpăraților, desfătarea preoţilorpreoților, lenevirea călugărilor. Vor fi egumeni nebăgând seamă de mântuirea lor şi și de turmei, osârdnici toţi şi toți și silitori la mese şi și gâlcevitori, leneşi leneși la rugăciuni şi și la clevetiri osârdnici, gata spre a osândi vieţile viețile bătrânilor şi și cuvintele lor, nici urmându-le nici auzindu-le, ci mai vârtos ocărându-le şi și zicând: de am fi fost şi și noi în zilele lor, ne-am fi nevoit şi și noi. Iar episcopii în zilele acelea se vor sfii de feţele fețele celor puternici, judecând judecăţi judecăți cu daruri, nepărtinind pe cel sărac la judecată, necăjind pe văduve şi și pe sărmani chinuindu-i. Va intra încă şi și în norod neredinţănecredință, curvie, urâciune, vrajbă, zavistie, întărâtări, furtişaguri şi beţiefurtișaguri și beție. Şi Și a zis fratele: ce va face cineva în vremile şi și anii aceia? Şi Și a zis bătrânul: fiule, în acele zile, cel ce îşi mântuieşte își mântuiește sufletul său mare se va chema în Împărăţia [[Împărăția Cerurilor ]] (de la [[Paladie]]).

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:CuvioşiCuvioși]]

[[Categorie:Părinţi Părinți ai pustiei]][[Categorie:Preoți]]