Cei care au urmat aceste practici sunt numiți '''iconoclaști''', termen care, prin extindere, a ajuns să se aplice oricărei persoane care încalcă sau nesocotește dogmele sau normele prestabilite. Prin opoziție, cei care respectă și venerează imaginile religoase religioase sunt numiți '''iconoduli[[iconodul]]i''' (sau ''slujitori ai icoanelor'').

Împăratul [[Leon al III-lea Isaurul ]] (717–741 d.Hr) a interzis folosirea icoanelor lui [[Iisus Hristos|Hristos]], ale [[Maica Domnului|Maicii Domnului]] și ale [[sfinți]]lor și a poruncit distrugerea acestor imagini (precum şi și a sfintelor moaştemoaște) prin edictul imperial din anul 730 d.Hr.

Controversa iconoclastă a fost alimentată de refuzul creștinilor din afara Imperiului Bizantin, inclusiv a celor care locuiau pe teritoriul califatului islamic de a accepta argumentele teologice ale împăratului. Printre cei mai cunoscuţi cunoscuți ''iconoduli'', care au refuzat să se supună edictului iconoclast al împăratului Leon al III-lea, s-au numărat: Sf. [[Ioan Damaschin]], Sf. [[Grigorie Decapolitul]] şi mulţi alţiiși mulți alții.

Fiul lui Leon al III-lea, [[Constantin al V-lea]] ''Copronimul'' (741–775 d.Hr.) a fost contestat de un general bizantin, care s-a folosit pentru aceasta de propaganda iconofilă [[iconofil]]ă (favorabilă icoanelor), dar victoria militară repurtată de împărat împotriva acestuia i-a consolidat poziția.

Prima perioadă iconoclastă a luat sfârșit când Leon al IV-lea (fiul lui Constantin al V-lea) a murit, iar văduva acestuia, [[Irina Împărăteasa]], a preluat puterea. Iconofilă, ea a inițiat [[Sinodul VII Ecumenic]] (cunoscut şi și ca ''al doilea Sinod de la Niceea'') în anul 787, unde este restabilită venerarea sau cinstirea (''proskynesis'') icoanelor, adorarea (''latreia'') acestora fiind însă interzisă în mod explicit. Unul din argumentele fundamentale ale cinstirii icoanelor se găsește în învățătura asupra [[Întrupare|Întrupării]]: întrucât Dumnezeu-Fiul (Iisus Hristos) S-a făcut trup, având o formă fizică, este de acum înainte posibilă folosirea materiei pentru a-L reprezenta pe Dumnezeu-Fiul și pe Sfinți. Venerarea icoanelor s-a menținut de-a lungul domniei împărătesei Irina și a succesorului ei, Nichifor I (802-811 d.Hr.) și în timpul celor două scurte domnii ale împăraţilor împăraților care au urmat după acesta.

Împăratul Leon al V-lea (813–820) a inițiat a doua perioadă iconoclastă în anul 813, de-a lungul căreia legislația iconoclastă pare să fi fost aplicată mai puțin riguros, întrucât au avut loc mai puține [[mucenic|martirizări]] și distrugeri de icoane. Lui Leon i-au urmat Mihail al II-lea, apoi [[TeofilIconoclastul|Teofil ''Iconoclastul'']], fiul acestuia. Teofil a murit, lăsând-o ca regentă a fiului său minor Mihail al III-lea pe împărăteasa [[Teodora a II-a]], iconodulă. Ca și [[Irina Împărăteasa]], în urmă cu 50 de ani, Teodora i-a mobilizat pe iconoduli, proclamând reinstaurarea icoanelor în anul 843. De atunci, în prima duminică a [[Postul Mare|Postului Mare]] se sărbătorește [[Duminica Ortodoxiei]].

[[Sinodul VII Ecumenic|Sinodul al şaptelea șaptelea Ecumenic de la Niceea]] din anul 787, a hotărât:

Sfântul şi și Marele Sinod Ecumenic care prin harul lui Dumnezeu şi și datorită hotărârii dreptcredincioşilor şi dreptcredincioșilor și iubitorilor de Hristos, împăraţii noştri împărații noștri Constantin şi și mama sa [[Irina Împărăteasa|Irina]], s-a adunat pentru a doua oară la [[Niceea]], slăvita metropolă a provinciei Bithinia, în sfânta biserică a lui Dumnezeu numită Sfânta Sofia, urmând predaniei Bisericii SoborniceştiSobornicești, a hotărât cele ce urmează:

Cel care ne-a dăruit nouă lumina cunoştinţei cunoștinței Sale şi și ne-a izbăvit din întunericul nebuniei idoleştiidolești, Hristos Dumnezeul nostru, după ce Şi-a făcut mireasă Sfânta Sa Biserică Sobornicească cea fără pată sau zbârcitură (Efes. 5, 27), a făgăduit să vegheze asupra ei, zicând cu tărie sfinţilor sfinților Săi ucenici: Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul sfârșitul veacului (Matei 28, 20). Această făgăduinţă făgăduință nu a făcut-o însă numai acelora, ci prin ei [a făcut-o] şi și nouă, celor care am crezut prin ei în numele Lui (Ioan 17, 20).

Însă unii oameni, nesocotind acest dar, înaripaţi înaripați de către vrăjmaşul vrăjmașul cel viclean, s-au îndepărtat de judecata cea dreaptă şiși, împotrivindu-se predaniei Bisericii SoborniceştiSobornicești, au păcătuit întru înţelegerea înțelegerea adevărului, [şiși], precum zice proverbul, nu şiși-au brăzdat bine ogorul şi și mâinile lor nu au avut ce culege.

Ei au îndrăznit să defaime podoaba bineplăcută lui Dumnezeu a sfintelor aşezăminteașezăminte, numindu-se preoţi preoți fără să [şiși] fie; despre care Dumnezeu strigă prin profeţiprofeți: mulţime mulțime de păstori au călcat via Mea; călcat-au cu picioarele lor partea Mea... (Ieremia 12, 10). Căci urmând unor oameni nelegiuiţinelegiuiți, încrezători în propriile cugete, au clevetit Sfânta Biserică, Mireasa lui Hristos, Dumnezeul nostru, şi și nu fac deosebire între curat şi și necurat (Ezechiel 22, 26), numind icoana Domnului şi și a sfinţilor sfinților băi ca pe statuile idolilor diavoleştidiavolești.

De aceea, întru bunăvoinţa bunăvoința Sa, Domnul Dumnezeul nostru, nesuferind ca cel ascultător să fie vătămat de o asemenea ciumă, prin râvna dumnezeiască şi și cu aprobarea lui Constantin şi și a Irinei, preacredincioşii noştri împăraţipreacredincioșii noștri împărați, ne-a chemat de peste tot pe noi, întâistătătorii preoţieipreoției, pentru ca dumnezeiasca predanie a Bisericii Soborniceşti Sobornicești să îşi își regăsească tăria prin hotărârea noastră sobornicească.

Cercetând şi și examinând cu multă [[acrivie]] şi și având în vedere scopul adevărului nu înlăturăm nimic, nu adăugăm nimic, ci păstrăm neschimbate [toate] cele bune ale Bisericii SoborniceştiSobornicești; şi și urmăm cele şase șase Sfinte Sinoade Ecumenice, mai întâi pe cel reunit în strălucita metropolă Niceea, [şiși] împreună cu el pe cel care a avut loc în cetatea împărătească de Dumnezeu ocrotită [a Constantinopolei].

Ne lepădăm şi și anatemizăm: pe Arie şi și pe cei care cugetă asemenea lui şi și îi împărtăşesc împărtășesc nelegiuita credinţăcredință; pe Macedonie şi și pe cei dimpreună cu el, numiţi numiți cu îndreptăţire îndreptățire luptători împotriva Duhului Sfânt; [noi] mărturisim şi și că Stăpâna noastră, Sfânta [Fecioară] Maria, este pe deplin şi și cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, pentru că a născut în trup pe Unul din [[Sfânta Treime]], pe Hristos Dumnezeul nostru, după cum a învăţat învățat mai întâi Sinodul din Efes care a alungat pe necredinciosul Nestorie şi și pe cei dimpreună cu el, pentru că a introdus [învăţătura învățătura despre] doimea de persoane.

Împreună cu acestea, mărturisim şi și cele două firi ale Celui ce S-a întrupat pentru noi din Preacurata Născătoare de Dumnezeu şi și pururea Fecioară Maria, mărturisindu-L Dumnezeu desăvârşit şi desăvârșit și om desăvârşitdesăvârșit, precum şi și Sinodul din Calcedon a proclamat, îndepărtându-i din curtea dumnezeiască pe blasfemiatorii [[Eutihie]] şi și [[Dioscor al Alexandriei|Dioscor]]; şi și împreună cu ei pe Sever, Petru şi și [întreaga] ceată blasfemiatoare; împreună cu ei dăm anatemei şi și născocirile lui [[Origen]], [[Evagrie Ponticul|Evagrie]] şi și [[Didim]], urmând celui de-al cincilea Sinod întrunit la Constantinopol.

Apoi mărturisim două voinţe şi voințe și două lucrări, după însuşirea însușirea firilor în Hristos, aşa așa cum a proclamat şi și Sinodul al şaselea șaselea [Ecumenic] de la Constantinopol, respingând pe Serghie, pe Honorius, Chir, Pyrhus, Macarie, toţi toți [aceştia aceștia fiind] oameni neiscusiţi neiscusiți în dreapta credinţă şi credință și pe [toţitoți] cei care cugetă asemenea lor.

Şi, rezumând, zicem: [noi] păstrăm neschimbate toate predaniile Bisericii, scrise sau nescrise, încredinţate încredințate nouă [cu sfinţeniesfințenie]. Între ele se află şi și zugrăvirea icoanelor, în acord cu relatarea propăvăduirii propovăduirii evanghelice, în vederea întăririi credinţei credinței în întruparea, adevărată şi și nu închipuită, a lui Dumnezeu Cuvântul, [acestea] aducându-ne bun folos; căci lumina cu care se luminează între ele [propovăduirea şi și icoana] este spre mărirea amândurora .

Aşa Așa stând lucrurile, înaintând pe calea împărătească şi și urmând învăţătura învățătura [de Dumnezeu] insuflată a Sfinţilor noştri Părinţi şi Sfinților noștri Părinți și a Predaniei Bisericii SoborniceştiSobornicești, căci noi recunoaştem recunoaștem că ea este a Duhului Sfânt Care locuieşte locuiește într-însa, hotărâm cu toată grija şi și acrivia: împreună cu imaginea cinstitei şi și de viaţă viață făcătoarei cruci, în sfintele biserici ale lui Dumnezeu să se pună şiși: cinstitele şi și sfintele icoane, pictate sau lucrate în mozaic, sau făcute din materii potrivite, pe sfintele vase şi veşminteși veșminte, pe ziduri şi și scânduri, în case şi și pe drumuri; icoana Domnului şi și Dumnezeului şi și Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi și a Preacuratei Stăpânei noastre, Sfânta Născătoare de Dumnezeu, ale cinstiţilor cinstiților îngeri şi și ale tuturor sfinţilor şi drepţilor bărbaţisfinților și drepților bărbați.

Căci cu cât mai des sunt văzute acestea, prin icoane, cu atât mai mult cei care privesc la ele sunt aduşi aduși a-şi și aminti şi și a iubi prototipurile [icoanelor] şi și a le da cuvenita sărutare şi și cinstita închinare; nu cinstirea adevărată, care după credinţă credință se cuvine numai dumnezeirii [Sfintei Treimi], ci [tot aşaașa] cum se face cu semnul sfintei şi și de viaţă viață făcătoarei cruci, cu sfintele Evanghelii, şi și cu toate lucrurile sfinte; întru cinstirea lor se vor face tămâieri şi și se vor aprinde lumini [lumânări], după evlaviosul obicei al celor de demult. Căci cinstirea [acordată chipului] urcă la prototip (cf. Sfântul Vasile cel Mare: Despre Sfântul Duh 18, 45; PG 32, 149), şi și cel care se închină la icoană se închină persoanei zugrăvite în ea.

În acest fel se întăreşte învăţătura Sfinţilor noştri Părinţiîntărește învățătura Sfinților noștri Părinți, adică Predania Bisericii SoborniceştiSobornicești, [Biserică] ce a primit Evanghelia de la un capăt la altul al pământului; aşa așa urmăm lui Pavel, care a grăit în Hristos, [şi și întregii] cete dumnezeieşti dumnezeiești a Apostolilor şi sfinţeniei Părinţilor noştriși sfințeniei Părinților noștri, ţinând ținând cu tărie predaniile pe care le-am primit (cf. II Tes. 2, 15), cântând astfel profetic lauda biruinţei biruinței Bisericii: bucură-te, fiică a Sionului! Ridică-ţi ți glasul, fiică a Ierusalimului, bucură-te şi și te veseleşte veselește din toată inima. Căci Domnul a înlăturat toate judecăţile judecățile împotriva ta şi și te-a izbăvit din mâna potrivnicilor tăi; Domnul este Împărat în mijlocul tău; [tu] nu vei mai vedea nici o nenorocire (Sof. 3, 14) şi și pacea va fi cu tine totdeauna.

[Iar] cei care cutează să cugete sau să înveţe învețe altfel, sau, urmând blestemaţilor blestemaților eretici, [îndrăznesc] să dispreţuiască disprețuiască predaniile Bisericii, născocind sau lepădând ceva dintre cele ale Bisericii, fie Evanghelie, fie semn al crucii, fie icoană zugrăvită, fie sfinte moaşte moaște de mucenici, sau [îndrăznesc] să cugete strâmb şi și viclean pentru a răstălmăci ceva din Predaniile legiuite ale Bisericii SoborniceştiSobornicești, încă şi și [de vor îndrăzni cu necuviinţănecuviință] să folosească în chip profan sfintele vase sau sfintele mănăstirilor: poruncim ca toţi aceştiatoți aceștia, dacă sunt episcopi sau clerici, să fie caterisiţicaterisiți, iar dacă sunt monahi sau laici, să fie îndepărtaţi îndepărtați de la împărtăşanie împărtășanie [să fie afurisiţiafurisiți].