|}}Cel între [[sfinți]] Părintele nostru '''[[Nicolae]] al Mirelor Lichiei''', [[Făcător de minuni|făcătorul de minuni]], a fost [[arhiepiscop]] de [[Mira (Asia Mică)|Mira]], în sudul Asiei Mici (Turcia de azi), în secolul al IV-lea. Deși mai puțin cunoscut în Biserica romano-catolicăVenerat pe scară largă, nu numai în [[Biserica Ortodoxă]] sfântul , ci și în majoritatea confesiunilor creștine, Sfântul Nicolae este unul dintre cei mai iubiți și mai cinstiți sfinți în popor. Sfântul Nicolae este sfânt ocrotitor al mai multor țări (cele mai notabile fiind Grecia și Rusia) și orașe, dar și al celor ce practică diferite meserii, ca de exemplu marinarii. Biserica face [[Praznic|prăznuirea]] Sfântului Nicolae pe [[6 decembrie]] (data adormirii și praznic principal), precum și la [[9 mai]] (mutarea [[moaște]]lor sale) și pe [[29 iulie]] (data nașterii sale).

Prăznuirea sa se făcea deja în vremea împăratului [[IustinianI]], la două secole după moartea sa. După ce a apărut ''Viața'' lui, cea scrisă de Metodie, el a fost recunoscut și cinstit în întreaga Europă și mai ales în Italia. Când Mira a fost cucerită de sarazini în anul 1034, multe orașe italiene au început să plănuiască „salvarea” [[moaște]]lor sale. În anul 1087, forțe armate din Bari (Italia) au atacat Mira și au luat cu ei moaștele sfântului de la păstrătorii lor greci legitimi. Moaștele Sfântului au fost duse la Bari și așezate într-o biserică închinată Sfântului. Faima sa a crescut. Povestirea conform căreia sfântul salvase niște marinari din Marea Egee de la înec l-a consacrat ca sfânt ocrotitor al marinarilor. Popularitatea sa a crescut în așa măsură în Rusia încât aproape toate bisericile au un colț de rugăciune închinat sfântului Nicolae, și multe îl au pe Sfântul Nicolae ca al doilea ocrotitor (hram).

[[Tropar]] ([[glas]] 4): 

[[Condac]] (glas 3):