{{Traducere EN}}{{LiturghiaNoul Testament}}'''Evanghelia''' (în greacă, "evangelie" înseamnă "veste bună" sau "bună vestire") este mesajul şi trasnsmiterea și transmiterea lucrării lui [[Iisus Hristos]]. Viaţa Viața Bisericii are în centrul ei Evanghelia lui Hristos. Ea reprezintă împlinirea vie a Legii şi și a ProfeţilorProfeților, adică Hristos Mântuitorul şi și Răscumpărătorul promis, Care este tot timpul prezent în mijlocul credincioşilorcredincioșilor, a Bisericii, prin [[Duhul Sfânt]]. Acest lucru este semnificat de prezenţa cărţii prezența cărții evangheliilor pe [[sfânta masă]] a [[altar]]ului în bisericile ortodoxe. Mesajul evanghelic al lucrării de mântuire a lui Iisus Hristos este predicat de [[Biserică]] încă din [[Pogorârea Duhului Sfânt|ziua Cincizecimii]], înainte deci ca el să fie pus în scris de ucenicii lui Hristos.

'''Εvangheliile''' sunt un gen de literatură veche despre viaţa viața lui Iisus Hristos. În româneşteromânește, cuvântul este o traducere a grecescului ευαγγέλιον (euangelionevangelion). Relatările evanghelice nu s-au scris ca o povestire a vieţii vieții lui Iisus, ci cu scopul vestirii mântuirii : "Iar acestea s-au scris ca să credeţi credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şiși, crezând, să aveţi viaţă aveți viață în numele Lui" (Ioan 20, 31).

Din multe multele scrieri care s-au reclamat ca fiind evanghelii în antichitate, doar patru au fost primite de câtre către Biserică în [[Noul Testament]] ca fiind canonice; sfântul [[Irienu Irineu de Lyon]] le enumeră -a enumerat deja la în anul 185:

:*[[Evanghelia după Matei]]:*[[Evanghelia după Marcu]] :*[[Evanghelia după Luca]] :*[[Evanghelia după Ioan]]

În evangheliile lor, [[Apostolul Matei|Matei]], [[Apostolul Marcu|Marcu şi ]] și [[Apostolul Luca|Luca ]] includ multe pasaje similare ale vieţii vieții lui Iisus, unele fiind chiar identice. [[Apostolul Ioan|Ioan]], pe de altă parte, se exprimă într-un stil diferit şi și relatează aceleaşi aceleași evenimente în alt mod, fiind adesea plin de mesaje teologice şi și filozofice.

Paralelele dintre primele trei Evanghelii sunt atât de grăitoare, încât mulţi învăţaţi mulți învățați au investigat relaţia relația dintre ele. Pentru a le putea studia mai atent, germanul JJ [[teolog]]ul german J.J. Griesbach (1776) a aranjat aceste trei Evanghelii într-un tabel pe trei coloane, numit sinoptic[[sinopsă]]. Ca rezultat, Evangheliile celor trei, Matei, Marcu şi și Luca , au fost ajuns să fie cunoscute sub denumirea de ''Evanghelii sinoptice'', iar problema motivului similarităţii, şi similarității și a relaţiilor relațiilor dintre aceste Evanghelii în general, este cunoscută ca problemă sinoptică„problema sinoptică”. :''A se vedea articolul complet: '''[[Evanghelii sinoptice]]'''. ''

Au fost propuse multe soluţii Estimările referitoare la problema sinoptică, dar părerea dominantă este că Marcu a scris prima Evanghelie, din datele în care Matei şi Luca au împrumutat pasajefost scrise Evangheliile diferă semnificativ, atât din aceasta, cât şi din alte surse pierdute, numite Qiar dovada pentru vreuna dintre aceste date este redusă. Învățații mai conservatori tind să le dateze mai înainte decât ceilalți. Acest punct Datele de vedere este cunoscut drept ipoteza „Două surse”mai jos sunt estimările făcute de către Raymond E. Ipoteza „Patru surse” include şi celelalte două surseBrown în cartea sa, adică M şi L. ''O introducere la Noul Testament'', ca reprezentând consensul general din 1996 al specialiștilor:

O altă teorie :Matei: cca. 70–100 ca punct de vedere majoritar, față de specialiștii conservatori care se referă la problema sinoptică este ipoteza Farrer. Această teorie susţine prioritatea lui susțin o dată înainte de anul 70, mai ales dacă aceștia nu acceptă pe Marcu (acesta ca fiind primul care a scris primul) şi se lipseşte Evanghelia;:Marcu: cca. 68–73;:Luca: cca. 80–100, cu multe păreri care susțin o dată pe undeva în jurul anului 85; :Ioan: cca. 90–110. Brown nu are un punct de vedere consensual pentru Ioan, aceste date fiind cele menționate de nevoia unui document teoretic Qcătre C. Austin Farrer a susţinut K. Barrett, printre alții. Părerea majoritară este că Luca această Evanghelie a folosit Evanghelia lui Matei drept sursă la fel ca şi Marcufost scrisă în etape, explicând similitudinile dintre ele fără a fi nevoie să se refere la un document ipoteticdeci nu există o dată anume pentru întreaga lucrare.

Estimările referitoare la datele în care au fost scrise Evangheliile diferă semnificativ, iar dovada pentru vreuna dintre aceste date este redusă. Învăţaţii mai conservatorii tind să le dateze mai înainte decât ceilalţi. Datele de mai jos sunt estimările făcute de răposatul Raymond E. Brown în cartea sa, ''O introducere la Noul Testament'', ca reprezentând consensul general din 1996 al specialiştilor:  :Matei: c. 70–100 ca punct de vedere majoritar, fată de specialiştii conservatori care susţin o dată înainte de anul 70, mai ales dacă aceştia nu acceptă pe Marcu ca fiind primul care a scris Evanghelia.:Marcu: c. 68–73 :Luca: c. 80–100, cu multe păreri care susţin o dată pe undeva în jurul anului 85 :Ioan: c. 90–110. Brown nu are un punct de vedere consensual pentru Ioan, acestea fiind date menţionate de către C.K. Barrett, printre alţii. Părerea majoritară este că această Evanghelie a fost scrisă în etape, deci nu există o dată anume pentru întreaga lucrare.  Consensul general printre specialiştii specialiștii biblici este că toate patru Evangheliile au fost scrise iniţial inițial în greacă, ''lingua franca'' a Orientului roman. S-a sugerat că Matei ar fi scris iniţial inițial în aramaică, sau că a fost tradusă din aramaică în greacă într-o fază incipientă, probabil chiar de către autorul însuşiînsuși. Oricum, nici un text original al Evangheliei în limba aramaică nu a fost găsit vreodată, ci doar traduceri din limba greacă (vezi Peshitta).

În plus la afară de cele patru Evanghelii canonice au existat multe alte Evanghelii care nu au fost acceptate în canon. Se pare că aceste Aceste lucrări sunt compoziţii compoziții ulterioare Evangheliilor canonice, şi și au fost acceptate doar de mici părţi părți ale primelor comunităţi comunități de creştinicreștini. Unele părţi părți din aceste Evanghelii necanonice (atâta timp cât derivă deviază de la canoanele teologice acceptate) sunt considerate eretice de către conducătorii bisericilor autocefale, inclusiv ai Vaticanului.

''Diatessaron'' a fost o armonizare a celor patru Evanghelii canonice într-o singură naraţiune narațiune a lui Tatian în jurul anului 175 d.Hr. Acesta Aceasta a fost popular populară timp de cel puţin puțin două secole în Siria, dar în cele din urmă a fost scoasă din uz şi și nici o copie a acesteia nu a supravieţuitsupraviețuit, decât indirect , în unele armonii forme medievale ale Evangheliei care au fost considerate descendente ale acesteia.  [[Marcion]] din Sinope, către anul 150 d.Hr., şi-a produs propria ediţie a Evangheliei după Luca în conformitate cu credinţa lui dualistă în doi dumnezei diferiţi, un Dumnezeu plin de compasiune al lui Hristos şi un Dumnezeu nemilos din Vechiul Testament. Acesta a scos acele părţi din Evanghelia după Luca pe care le considera prea evreieşti. De asemenea, el a respins toate celelalte Evanghelii. A se vedea de asemenea Evanghelia secretă a lui Marcu.

Alte cărţi, care nu au fost acceptate, fac parte din Apocrifele Noului Testament, şi includ::[[Authentic MatthewMarcion]] :[[Evanghelia din Sinope, către anul 150 d.Hr., a scris propria ediție a Evangheliei după Luca, în conformitate cu credința lui Toma]] :dualistă ([[Evanghelia lui Filipmarcionism]] ) în doi dumnezei diferiți:[[Evanghelia un Dumnezeu plin de compasiune al lui Petru]] :Hristos și un Dumnezeu nemilos din [[Evanghelia MarieiVechiul Testament]] :[[. Acesta a scos acele părți din Evanghelia egiptenilor]] :[[Evanghelia evreilor]] :[[Evanghelia lui Iosif]] după Luca pe care le considera prea evreiești. De asemenea, el a respins toate celelalte Evanghelii.

A se vedea de asemenea greşita "[[Alte cărți, care nu au fost acceptate, fac parte din Apocrifele Noului Testament, și includ: Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Filip, Evanghelia lui Petru, Evanghelia Mariei, Evanghelia egiptenilor, Evanghelia evreilor, Evanghelia lui Iosif, Evanghelia secretă a lui Marcu, Evanghelia lui Hermes]]."

Unele dintre aceste lucrări sunt similare în stil şi conţinut și conținut cu Evangheliile canonice. Altele sunt gnostice în stil şi conţinutși conținut, prezentând un punct de vedere foarte diferit al învăţăturilor învățăturilor lui Iisus.

Alte lucrări care se pretind a fi Evanghelii au suferit modificări ulterioare. "Evanghelia „Evanghelia lui [[Apostolul Barnaba" îşi |Barnaba]]” își are originea în perioada medievală. Lucrări din perioadele moderne (numite adesea [[apocrife]] moderne) includ: Aquarian „Aquarian Gospel of Jesus Christ and the Christ” și „The Life of IssaIssa”. Părţi Părți din ''Cartea lui Mormon '' pot fi de asemenea considerate Evanghelii, din moment ce acestea susţin apariţia susțin apariția lui Iisus pe continentul american.

În multe biserici creştinecreștine, toţi toți creştinii prezenţi creștinii prezenți la slujbă stau în picioare (sau îngenunchiați) când se citesc pasaje din Evanghelii, şi și se aşează așează când se citesc pasaje din alte cărţi cărți ale Bibliei.

În mod obişnuitobișnuit, Evanghelia este citită public doar de către un [[preot ]] sau [[episcop]], cu toate că alte pasaje din Biblie pot fi citite de alte persoane desemnate. Evanghelia este citită de un [[diacon]] după ce a primit binecuvântarea de la [[preot]] sau [[de la episcop]]. Ca şi și în alte biserici, toţi toți stau în picioare (sau îngenunchiați) în timp ce se citeşte citește Evanghelia. De asemenea, cartea Sfânta Carte este ţinută ținută într-un loc vizibil pe altar. Singurul lucru care poate să-i ocupe acest loc pe altar este Trupul şi și Sângele Domnului în timpul [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]], sau Crucea [[Cruce]]a în anumite zile de sărbătoare. Când se citeşte citește Evanghelia, aceasta este scoasă în [[naos]] în procesiune, iar apoi este pusă înapoi la locul ei. Citirea zilnică este determinată de calendarul liturgic, dar în zilele de sărbătoare se citesc unele părţi părți suplimentare sau în locul celor dictate de canonul obişnuitobișnuit. Ciclurile canonului de citire încep la [[PaştiPaști]] cu Evanghelia după Ioan.

La Utrenia de Duminică, după ce preotul citeşte citește Evanghelia, credincioşii credincioșii sărută [[Sfânta Scriptură|Biblia şi ]] și [[Crucea]].

==See alsoVezi și==*[[Sfânta Scriptură]]*[[Gnostic Texts of Nag HammadiNoul Testament]]* [[Evanghelie (liturgică)]]

==SourceSurse==

[[Categorie:Cărţi Cărți de cult]]

[[el:Ευαγγέλιο]][[en:GospelGospels]][[mk:Свето Евангелие]]