Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Modificări

Grigorie al III-lea al Romei

7 octeți adăugați, 10 decembrie 2021 09:25
m
Corectare diacritice. Actualizare link-uri.
| Reşedinţă = Roma
| Formulă = Sanctitatea Sa
| Titlul = [[Episcop]] al Romei,<br/>[[Papă]] al Romei| Perioada = 731 - 741731–741
| Predecesor = [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]]
| Succesor = [[Zaharia al Romei|Zaharia]]
| Hirotonire episcop = [[18 martie]] 731
| Consecratori =
| Titluri precedente = Cardinal (726-731726–731)
| Funcţii =
| Data naşterii = ?
| Locul morţii = Roma
|}}
Cel întru [[sfinți]] părintele nostru '''[[Grigorie]] al III-lea''', [[papă]] al Romei (731-741731–741), prin naștere sirian, a urmat papei [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]] în februarie 731. S-a opus cu hotărâre [[iconoclasm]]ului, care făcea ravagii în [[Imperiul Bizantin]]. A murit la [[28 noiembrie]] 741. [[Praznic|Pomenirea]] lui se face la [[10 decembrie]] în martirologiile romane.
==Viața==
Data de naștere a lui Grigorie al III-lea nu este cunoscută, dar se știe că era fiul unul sirian cu numele Ioan, probabil una din familiile care au emigrat din Orient la Roma ca urmare a ocupării unor provincii ale Imperiului de Răsărit de către arabi. Cunoștea atât latina cât și greaca, iar buna cunoaștere a psalmilor și frumusețea slujirii sale liturgice sunt lăudate în biografia sa din ''Liber pontificalis''<ref>http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm</ref>. Unele surse spun că ar fi fost călugăr benedictin<ref>Cristofori, ''Cronotasi dei cardinali di Santa Romana Chiesa'', p. 265; "Essai de liste générale des cardinaux. Les cardinaux des 10 premiers siècles". ''Annuaire Pontifical Catholique'' 1926, p. 146, no. 2.</ref>. Grigorie a fost [[HirotonireHirotonie|hirotonit]] probabil în Roma, pentru biserica San Crisogono<ref>Sf. mucenic Hrisogon este prăznuit pe [[24 noiembrie]] în Biserica Ortodoxă.</ref> din Trastevere, căreia i-a acordat o atenție particulară după ce a devenit papă. În 726 primește titlul de prezbiter cardinal de San Crisogono<ref>http://www2.fiu.edu/~mirandas/bios726.htm</ref>.
Grigore al III-lea a fost aclamat ca papă de poporul Romei cu prilejul [[înmormântare|înmormântării]] predecesorului său, [[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]], la [[11 februarie]] 731, dar nu a fost [[Hirotonirea unui episcop|hirotonit]] [[Listă a episcopilor Romei|episcop al Romei]] decât la [[18 martie]], după ce a primit acordul exarhului imperial bizantin din Ravena. De altfel, Grigorie al III-lea a fost ultimul papă care a mai cerut această confirmare de la exarhul bizantin de la Ravena.
Imediat după înscăunare, Grigorie al III-lea i-a cerut [[Listă a Împăraților Romani de Răsărit|împăratului bizantin]] Leon al III-lea ''Isaurianul'' să își modereze poziţia poziția față de [[iconoclasm|controversa iconoclastă]] și să nu îi mai persecute pe [[iconodul]]i. Cum nu a primit nici un răspuns de la împărat, papa Grigorie a convocat un [[sinod]] în noiembrie 731, care a denunțat iconoclasmul și i-a excomunicat pe distrugătorii sfintelor [[icoană|icoane]]. Când decretele sinodului au ajuns la împărat, acesta a decis să-l pună pe Grigorie sub tutelă, transferând în același timp teritoriile papale, precum și episcopatele din Sicilia, Italia Inferioară și Iliria, sub jurisdicția [[Patriarhia Ecumenică Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Patriarhiei Ecumenice de la Constantinopol]].<ref>Edward Gibbon, ''Istoria declinului şi și a prăbuşirii prăbușirii imperiului roman'', Editura Minerva, BucureştiBucurești, 1976</ref>
În perioada respectivă, longobarzii (lombarzii) își continuau expansiunea pe teritoriul italian. Datorită activității susținute a lui Grigorie în cadrul imperiului, orașul Ravenna, fostă capitală imperială, a putut fi recuperat din mâinile lombarzilor, care îl capturaseră în anul 733.<ref>Peter N. Stearns (ed.), ''The Encyclopedia of World History'', 6th Edition, Boston: Houghton Mifflin Company, 2001. ISBN 0-39565-237-5</ref> Totuși, Grigorie a avut în vedere și fortificarea Romei și a căutat să încheie alianțe cu oponenții lui Liutprand, regele lombarzilor, fiind primul papă care a fost nevoit să îi roage pe franci să îl ajute. În acest sens Grigorie a trimis ambasadori la Charles Martel (majordom și duce al francilor - ''dux francorum'' - având atribuțiile unui rege al francilor). Deși inițial nu a primit niciun răspuns, ulterior francii au pornit o expediție împotriva lombarzilor, dar această intervenție militară a francilor în Italia nu a avut succes în acea etapă.
Papa Grigorie al III-lea a sprijinit Biserica din nordul Europei, prin misiuni cum au fost cele ale sfântului [[Bonifaciu]] în Germania și Willibald în Boemia. Grigorie a acordat onoarea papală de a purta [[pallium]] unor doi episcopi din Insulele Britanice, Egbert de York și Tatwine, [[arhiepiscop]] de Canterbury. A înfrumusețat Roma și a încurajat [[monahism]]ul.
înainte=[[Grigorie al II-lea al Romei|Grigorie al II-lea]]|
titlu=[[Listă a episcopilor Romei|Papă al Romei]]|
ani=731-741731–741|
după=[[Zaharia al Romei|Zaharia]]|}}
{{end box}}
1.062 de modificări