'''Monofizitismul''' (gr. mono-physis = o fire) Poziția lui Eutihie privind monofizitismul este o adesea numită [[erezieeutihianism]] , poziție care este în afara Hristologiei formulate de [[Hristologie|hristologicăChiril al Alexandriei]] apărută în secolul al V-lea. Principalul promotor al acestei erezii și care, de asemenea, a fost [[Eutihie anatemizată de Constantinopol|Eutihie]] (378 non- ccalcedonienii care au adoptat credința lui Chiril. 454), [[călugăr]] din [[Constantinopol]], discipol al Eutihie a formulat această doctrină ca răspuns la erezia [[patriarhnestorianism]]ului [[Chiril al Alexandriei]], învăţând că, după Întrupare, [[Iisus care împărțea persoana lui Hristos aproape până în punctul în care Hristos]] a ar fi avut o singură natură/firedouă persoane diferite (nu două naturi, cea divină, natura (fireaconform credinței ortodoxe) omenească fiind absorbită de cea dumnezeiască, aşa cum un cub de zahăr se dizolvă în apă. În consecinţă, Hristos a rămas doar cu o fire, cea dumnezeiască. Acest fapt este în contradicţie cu [[miafizism]]ul propovăduit de bisericile [[Biserici Orientale Ortodoxe|ortodoxe orientale]]

Poziţia lui Eutihie privind monofizitismul este adesea O altă ramură a monofizitismului, numită '''eutihianism''', poziţie care este în afara Hristologiei formulate de [[Chiril al Alexandrieiapolinarianism]] şi care, de asemeneasusține că Hristos a avut un trup uman și o „esență vie” umană, a fost anatemizată de non-calcedonienii care au adoptat credinţa lui Chiril. Eutihie a formulat această doctrină ca răspuns la erezia dar că [[nestorianismCuvânt|Logosul]]Divin a luat locul nous-uluisau al „esenței gânditoare”, care împărţea persoana lui Hristos aproape până în punctul analog dar nu identic cu ceea ce în care Hristos ar fi avut două persoane diferite (nu două naturi, conform credinţei ortodoxe)zilele noastre numim minte.

O altă ramură Monofizitismul, (în special varianta lui Eutihie), a monofizitismului, numită fost condamnat la [[apolinarianismSinodul IV Ecumenic]], susţine că Hristos care a avut un trup uman şi o "esenţă vie" umanăloc la [[Calcedon]] în 451. Apolinarianismul fusese condamnat anterior, dar că la [[LogosSinodul II Ecumenic]]ul Divin a luat locul nous-ului sau al "esenţei gânditoare," analog dar nu identic cu ceea ce în zilele noastre numim mintedin 381.

Monofizitismul, (în special varianta lui Eutihie), a fost condamnat la ==Legături externe==*[[Sinodul IV EcumenicW:Monophysitism|Wikipedia: Monophysitism]], care a avut loc în Calcedon în 451. Apolinarianismul fusese condamnat anterior, la [[Sinodul II Ecumenic]] din 381.