{{În curs}}[[Fișier:Paphnutius.jpg|thumb|250px|Sf. Pafnutie, gravură din sec. XVII.]]Sfântul Sfinţit Mucenic '''Pafnutie''' este un nume de origine egipteană (cunoscut și ca '''Pafnutie Egipteanulpa-ph-nuti''') a fost "omul lui Dumnezeu" sau "cel care aparține lui [[episcopDumnezeu]] al provinciei romane Tebaida de Sus (''Thebaida Superior''") din Egipt, care se întindea popular în zona orașului Luxor Egiptul antic creștin<ref>Izvoarele literare ale monahismului egiptean antic pomenesc mai mulți călugări și cuvioși cu numele de astăzi. A fost ucenic al SfPafnutie, iar istoricii nu pot întotdeauna să identifice precis de care Pafnutie anume este vorba. În ''[[Antonie cel MarePatericul egiptean]]. '', de pildă, Dom Lucien Regnault, traducătorul celor mai multe colecții în limba franceză, spune că este imposibil de știut căruia dintre acești Pafnutie i s-a numărat printre cei mai proeminenți participanți la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic ar putea atribui una sau alta din apoftegmele de la Niceea]] capitolul „Pafnutie”. - ''Les sentences des Pères du désert. Collection alphabétique'', Solesmes, 1981, p. 271.</ref> și printre copții creștini până în zilele noastre (''Papnouti/Papnuti'' în coptă sau ''Babnouda'' în arabă). În limba greacă a fost preluat ca '''Paphnutios''' (Παφνούτιος), în rusă ca ''Pafnutii'' (anul 325Пафнутий), în română ca ''Pafnutie''.<br>Este un nume folosit mai ales în [[PrăznuireMonahism|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[19 aprilielumea monastică]].<br>

==ViațaSfinți==Numele de Pafnutie este purtat de mai mulți [[sfinți]]:* Pafnutie a fost persecutat pentru credința sa creștină, suferind o mutilare [[diacon]] al bisericii din Boou, în Egipt, care a genunchiului stâng și pierderea ochiului drept suferit [[mucenic]]ia în timpul [[Persecuții împotriva creștinilor (epoca antică)|persecuțiilor împotriva creștinilorpersecuției]] lui [[Dioclețian]] declanșate de împăratul Maximian (286284-305), sub prefectul Culcianus<ref>https://en.wikisource.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_(1913)/Paphnutius</ref>. Ulterior *Cuviosul [[Pafnutie Egipteanul]], care a fost condamnat la muncă silnică întrsuferit [[mucenic]]ia în timpul persecuției lui Dioclețian (284-o mină. După promulgarea 305), sub guvernatorul Arianus, [[Praznic|prăznuit]] în [[Edictul de Biserica Ortodoxă]] la Milano|Edictului din Milano[[25 septembrie]] de către Sf. Împărat *[[Constantin cel MarePafnutie al Tebaidei]], a fost eliberat și a putut să-și continue chemarea sa de a-i creștina pe egiptenii acelor timpuri, ajungând [[episcop]] al Tebaidei de Susprovinciei romane ''Thebaida Superior'' din Egipt (sec. În anul 325 a luat parte IV), participant la [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod Ecumenic de ]] din 325, prăznuit la Niceea[[19 aprilie]]. Se spune că însuși *Pafnutie Chebala, [[cuvios]], prăznuit la [[25 februarie]], contemporan cu Sf. Împărat [[Constantin Antonie cel Mare]](sec. al IV-lea). A trăit 80 de ani în pustia Egiptului, având o singură haină. „Nu este menționat în [[Hagiografie|culegerile aghiografice]] grecești și latinești, cel care convocase acest sinod pentru a tranșa ampla dispută asupra dar este comemorat de [[Sinaxar]]ul din [[erezieAlexandria]]i și de cel din [[arianismEtiopia]]ului, precum și în unele menologii slave. Probabil că el este acel Pafnutie care a ținut săplecat în tinerețe în pustie în căutarea unor sfinți asceți și l-a descoperit pe cuviosul Onufrie (prăznuit la [[11 iunie]]), povestind întâlnirea după ce l întâlnească personal -a îngropat pe cuvios. Dar este greu de spus dacă poate fi identificat cu acel Pafnutie și , [[preot]] la una din cele patru biserici din [[Schetia]], supranumit „Bubalus” (bivol sălbatic), pe care sf. [[Ioan Casian]] l-a onorat sărutând orbita ochiului pierdut vizitat în anul 395 ([[avva]] Pafnutie avea atunci 90 de acesta ani) și despre care povestește în ''Convorbiri duhovnicești'' III, 1-2, SC 54, 139-140 și XVIII, 15, SC 64, 28-31).”<ref>P. Macarie Simonopetritul, ''Synaxaire'', notă la ziua de 25 februarie.</ref> * Pafnutie, cuvios, tatăl sfintei cuvioase Eufrosina, care au trait în timpul persecuțiilor împărăției lui [[Teodosie al II-lea]] (408-450), prăznuiți împreună la care fusese supus[[25 septembrie]]. Sf* Pafnutie din Ierusalim, călugăr și sfințit mucenic, prăznuit la [[19 aprilie]]<ref>Mineile și sinaxarele bizantine îl numesc „Sfântul sfințitul mucenic Pafnutie” și nu dau nicio informație despre viața lui, alta decât că ar fi trăit în Ierusalim, după o parte din manuscrise. Alte sinaxare menționează că a murit în pace (adică nu ar fi fost mucenic). Probabil că ar trebui identificat cu Pafnutie Egipteanul, a cărui mucenicie a avut un rol importantloc pe 15 aprilie, după Sinaxarul din Alexandria. Calendarul palestino-georgian din Sinai (Garitte, pp. 204, poate chiar decisiv340) îl comemorează pe 20 aprilie și pe 25 septembrie, în dezbaterea dând mărturie astfel de la Primul Sinod Ecumenic pe tema celibatului clericiloridentificarea lui progresivă cu Pafnutie Egipteanul, tatăl sfintei Eufrosina. Cei mai mulți dintre episcopii prezenți la sinod erau dispuși să urmeze precedentul creat la Conciliul (Părintele Macarie de la ElviraSimonos Patras, care interzicea relațiile conjugale pentru episcopii''Sinaxar'', preoții și diaconii care se căsătoriseră înainte notă la ziua de 19 aprilie)</ref>* Pafnutie, călugăr zăvorât din [[hirotonireMănăstirea Peșterilor din Kiev (Ucraina)]]în sec.XIII, prăznuit la [[15 februarie]]* [[Pafnutie din Borovsk]] (1394-1477), prăznuit la [[1 mai]]

<references/>

* [[:Wikipediahttps://en.wikipedia.org/wiki/Paphnutius of Thebes]]* [https://enru.wikisourcewikipedia.org/wiki/Catholic_Encyclopedia_%D0%9F%D0%B0%D1%84%D0%BD%D1%83%D1%82%D0%B8%D0%B9_(1913%D0%B7%D0%BD%D0%B0%D1%87%D0%B5%D0%BD%D0%B8%D1%8F)/Paphnutius *''Catholic EncyclopediaSynaxaire'' de Père Macaire de [[Mănăstirea Simonos Petras (1913Muntele Athos): "Paphnutius"|Monastère Simonos Petra]] (în [[Muntele Athos]])