==Viața==

În anul 813, după ce l-a înlăturat pe Mihail I de pe tron, Leon al V-lea ''Armeanul'' l-a făcut pe Nichita eunuc, pentru a-l împiedica să devină împărat și l-a închis în [[Mănăstire|Mănăstirea]] Arhanghelului, care atunci se numea Anatelon (iar mai apoi s-a numit Mănăstirea Satir). Acolo el îmbrățișează [[Monahism|viața monahală]], primind numele de Ignatie și devine [[stareț]] al mănăstirii. Fondează trei mănăstiri în ''Insulele Prinților'' din Marea Marmara, lângă Constantinopol, loc unde erau exilați membrii familiilor imperiale înlăturați de pe tron sau căzuți în dizgrație. Ignatie a fost [[hirotonie|hirotonit]] de [[episcop]]ul Vasile al Parosului.

Când, în timpul regenței exercitate de mama sa, împărăteasa Teodora, împăratul Mihail a mai crescut, a început să fie influențat de unchiul său după mamă, Cezar Bardas, cunoscut pentru viața sa păcătoasă. Pentru a-și consolida poziția, Bardas a căutat să submineze autoritatea Teodorei, astfel încât în anul 855 reușește să îl convingă pe Mihail să o înlăture de pe tron pe mama sa și să o exileze la o mănăstire împreună cu fiicele ei. Ignatie a refuzat să binecuvinteze tunderea lor în monahism. Fiind un critic vehement al lui Bardas, el a pierdut curând susținerea împăratului Mihail. În 857, dorind să evite un conflict între Biserică și împărat, [[Episcop|episcopii]] l-au sfătuit pe Ignatie să demisioneze. În locul acestuia, [[Sinod|sinodul]] episcopilor din ambele tabere i-au recomandat împăratului Mihail drept candidat la tronul patriarhal constantinopolitan un laic, eruditul [[Fotie cel Mare|Fotie]], căutând să evite alegerea unui candidat dintr-o tabără sau alta. În ciuda protestelor sale, Fotie a fost hirotonit rapid și sfințit ca [[patriarh]] pe [[24 decembrie]] 858 de către Grigorie Asbestas, care fusese reabilitat de Sinodul episcopilor și de alți doi episcopi partizani ai lui Ignatie. Fotie era un învățat, un erudit al vremii sale și un opozant ferm al iconoclaștilor.

La câteva luni după exilarea sa, unii susținători ai lui Ignatie s-au întâlnit și au făcut apel la papa [[Nicolae I al Romei|Nicolae I]], în încercarea de a discredita numirea lui Fotie ca patriarh. Acest gest a contribuit la agravarea tensiunilor în relațiile dintre Constantinopol și Roma, întrucât papa Nicolae s-a folosit de această dispută în încercarea de a-și extinde jurisdicția asupra bulgarilor de curând convertiți la [[creștinism]]. Mai multe sinoade, între care unul în 859, întrunit de Fotie și un al doilea din 861, convocat de împăratul Mihail cu concursul acestuia, au reafirmat faptul că Fotie era patriarhul legitim și canonic.

La întoarcerea sa, Ignatie a luat decizii care mergeau în aceeași direcție cu cele luate de Fotie. A refuzat să cedeze în fața papalității și i-a adus pe bulgari în sfera de influență a [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopolului]] până în anul 870. Când tensiunile politice din Constantinopol s-au potolit, Fotie s-a întors la Constantinopol în 876, împăratul Vasile încredințându-i educația fiilor săi. După adormirea lui Ignatie pe [[23 octombrie]] 877, Fotie cel Mare a fost reașezat pe tronul patriarhal, având și recomandarea lui Ignatie în acest sens.

{{start box}}

{{succesiune|

înainte=[[Metodie I al Constantinopolului|Metodie I]]|

ani=847–858 |

după=[[Fotie cel Mare|Fotie I]]}}

{{succesiune|

înainte=Fotie I|

ani=867–877 |

după=Fotie I}}

* (ro) [http://www.doxologia.ro/sfantul-ierarh-ignatie-patriarhul-constantinopolului Sfântul Ierarh Ignatie, Patriarhul Constantinopolului]

[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]

[[en:Ignatius of Constantinople]]