{{Format:Articol de calitate}}{{Sfinti|nume=Sfântul și Prea Cuviosul Roman Melodul|Imagine= [[ImageImagine:Roman the Melodist.jpg|right|frame270 px|Cuviosul Roman Melodul]]|nastere= sec. V, Emesa, Siria|adormire= sec. VI, [[Constantinopol]]|localizare=[[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Constantinopol]],<br>[[Imperiul Bizantin]]|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie= grec bizantin|tip= [[cuvios]]|canonizare= |calendar= [[1 octombrie]]|biserici= |site=|}}Sfântul şi și Prea [[Cuvios]]ul Părintele nostru '''Roman Melodul''' (cunoscut şi și sub numele ''Romanos'', de la grec. &Rho;&omicron;&mu;&alpha;&nu;&omicron;&sigma;), un prolific scriitor de [[imn]]uri grec, s-a născut la Emesa (Hems), în Siria. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] este pe [[1 octombrie]], în aceeaşi aceeași zi cu [[Acoperământul Maicii Domnului]]. Este supranumit şi și ''Roman Melodul, făcătorul de [[condac]]e'', fiind considerat patronul cântăreţilor bisericeşticântăreților bisericești.

==ViaţaViața==Cuviosul Roman Melodul s-a născut în Emesa Siriei, din părinți necunoscuți. Această incertitudine asupra identității părinților săi a dat naștere la mai multe ipoteze, potrivit cărora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. A fost botezat încă de tânăr și s-a remarcat printr-o mare dragoste pentru casa Domnului - Biserica. Ulterior, s-a mutat de la Emesa la Beirut (capitala de acum a Libanului), unde a fost hirotonit ca [[diacon]] la biserica Învierii. Se spune că avea o voce destul de mediocră, dar în timpul slujbelor din Biserică inima lui pur și simplu se umplea cu dragoste pentru Dumnezeu și pentru el aceasta era cea mai mare bucurie.

Cuviosul Roman Melodul Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518), tânărul diacon a venit la [[Constantinopol]], unde s-a născut în Emesa Siriei, stabilit la Mănăstirea Născătoarei de Dumnezeu din părinţi necunoscuţicartierul Chir. Această incertitudine asupra identităţii parinţilor săi S-a dat naştere la mai multe ipoteze, potrivit cărora Roman ar fi fost fie iudeu, fie sirian, fie grec. A fost botezat încă de tânăr şi sridicat întrebarea: despre care împărat este vorba - Anastasie I (491-518) sau Anastasie a remarcat printrII-o mare dragoste pentru casa Domnului lea (713- Biserica716)? Renumitul bizantinolog prof. UlteriorKarl Krumbacher a demonstrat că este vorba despre Anastasie I, s-deci Roman a mutat de venit la Emesa Constantinopol cel mai probabil la Beirut (capitala de acum a Libanului)sfârșitul secolului al V-lea<ref>Karl Krumbacher - ''Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des Ostroemischen Reiches'', München, unde a fost hirotonit ca [[diacon]] la biserica Învierii1897. Se spune că avea o voce destul de mediocră, dar în timpul slujbelor din Biserică inima lui pur şi simplu se umplea cu dragoste pentru Dumnezeu şi pentru el aceasta era cea mai mare bucurie</ref>.

Pe vremea împăratului Anastasie I (491–518)Roman ducea o viață de ascet, tânarul diacon a venit la prin [[rugăciune|rugăciuni]] și [[Constantinopolpost]], unde s-a stabilit la Mănăstirea Născătoarei dar, plin de umilință, el credea despre sine ca fiind mai degrabă un om de Dumnezeu din cartierul Chirlume. S-Avea o dragoste deosebită pentru [[Maica Domnului]] și de multe ori mergea în timpul nopții pentru a ridicat întrebarea: despre se ruga în Biserica Vlahernelor, care împărat este vorba - depre Anastasie I (491găzduia prețiosul [[omofor]] al Maicii Domnului. Sfântul [[Patriarh]] [[Eftimie de Constantinopol|Eftimie]] îl prețuia și îl iubea pe Roman pentru virtuțile sale și i-518) sau Anastasie a IIplătit același salariu ca și pentru ceilalți [[cântăreț]]i de la patriarhie, care erau mai educați și mai talentați. Aceștia din urmă erau nemulțumiți de acest lucru și încercau să-lea (713-716) ? Renumitul bizantinologist profl ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educația muzicală și teologică. Karl Krumbacher a demonstrat că este vorba depre Anastasie I, deci Roman însuși era dureros de conștient de aceste defecte; își dorea o voce mai melodioasă pentru a venit la Constantinopol cel mai probabil la sfârşitul secolului V<ref>Karl Krumbacher - ''Geschichte der byzantinischen Literatur von Justinian bis zum Ende des Ostroemischen Reiches'', Munchen, 1897</ref>aduce laudă lui Dumnezeu.

Roman ducea o viaţă de ascetOdată, prin în ajunul [[rugăciune|rugăciuniCrăciun]] şi ului, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreții bisericești la slujba solemnă ce se făcea la [[postNașterea Domnului]]. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări, darci și pentru textul imnelor ([[condac]]elor). După ce toată lumea a plecat, plin de umilinţăel a rămas în Biserica Vlahernelor și cu lacrimi în ochi a rugat-o pe Maica Domnului să-l ajute. Fiind foarte obosit, el credea despre sine a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca fiind mai degrabă un om răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat o bucata de lumehârtie, spunându-i cu blândețe: „iată, mănâncă aceasta”. Avea Trezindu-se, Roman își dădu seama că a fost înzestrat cu o dragoste seosebită inspirație divină. Când a început slujba solemnă pentru [[Maica Nașterea Domnului]] şi de multe ori mergea în timpul nopţii pentru , cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se ruga în Biserica din Vlaherneamvon, a început a cânta: „''Fecioara astăzi, care găzduia preţiosul omofor al Maicii Domnuluipe Cel mai presus de ființă naște...''”. Sfântul Patriarh [[EftimieFișier:Romanos the Melodist vision.jpg|thumb|left|300px|Viziunea Cuviosului Roman Melodul; Menologhionul lui Vasile al II-lea]] îl preţuia şi îl iubea pe Împăratul (care asista la slujbă), patriarhul, clerul și toți credincioșii din biserică au ascultat plini de mirare cântarea lui Roman, făcută cu o voce sonoră și plină de dreapta credință, apoi i s-au alăturat cu toții la intonarea acelui imn. Mai târziu, Roman pentru virtuţile sale şi i-a plătit acelaşi salariu ca şi pentru ceilalţi cântăreţi de la patriarhiepovestit patriarhului visul pe care îl avusese, iar cântăreții care erau mai educaţi şi mai talentaţi. Aceştia din urmă erau nemulţumiţi își bătuseră joc de acest lucru şi încercau săel s-l ridiculizeze pe Roman pentru lipsurile lui în educaţia muzicală şi teologică. Roman însuşi era dureros au căit și plini de conştient de aceste defecte; îşi dorea o voce mai melodioasă pentru a aduce laudă lui Dumnezeuumilință i-au cerut iertare.

OdatăCu acest condac al Nașterii Domnului, care a fost datat în ajunul [[Crăciun]]uluianul 518, cuviosul Roman a fost desemnat să-i conducă pe cântăreţii bisericeşti la slujba solemnă ce se făcea la [[Naşterea Domnului]]. Era responsabil în acest caz nu numai pentru cântări ci şi pentru textul imnelor ([[condac]]elor). După ce toată lumea a plecat, el a rămas în Biserica Vlahernelor şi cu lacrimi în ochi a rugat-început o pe Maica Domnului să-l ajuteperioadă prolifică de creație. Fiind foarte obositÎn total, el a adormit, dar în vis i-a apărut Maica Domnului, ca răspuns la rugăciunea sa. Aceasta i-a dat scris mai mult de o bucata mie de hârtie, spunându-i cu blândeţe: "iată, mănâncă aceasta". Trezindu-secondace, Roman îşi dădu seama că a fost înzestrat cu o inspiraţie divină. Când a început slujba solemnă pentru sărbătorind toate [[Naşterea DomnuluiSărbători|zilele de sărbătoare]], cuviosul Roman, după ce a primit binecuvântarea patriarhului, suindu-se în amvon, a început a cânta: "''Fecioara astăzi, pe Cel mai presus de fiinţă naşte...''".Împăratul (care asista la slujbă), patriarhul, clerul şi toţi credincioşii ale anului liturgic și sfinții din biserică au ascultat plini de mirare cântarea lui Roman, făcută cu o voce sonoră şi plină de dreapta credinţă, apoi i s-au alăturat cu toţii la intonarea acelui imn. Mai târziu, Roman i-a povestit patriarhului visul pe care îl avusese, iar cântăreţii care îşi bătuseră joc de el s-au căit şi plini de umilinţă i-au cerut iertareîntregul [[calendar]].

Cu acest condac al Naşterii Domnului, care a fost datat în anul 518, cuviosul Roman a început o perioadă prolifică de creaţie. În total, el a scris mai mult de o mie de condace, sărbătorind toate [[Sărbători|zilele de sărbătoare]] ale anului liturgic şi sfinţii din întregul [[calendar]].  Trebuie subliniată diferenţa diferența dintre [[condac]]ul contemporan, care este un scurt imn religios care onorează şi și descrie o sărbătoare sau un sfânt, şi și [[condac]]ul aşa așa cum era în secolul VI, pe vremea cuviosului Roman. Condacul de acum era pe atunci doar prologul (''proomion'') condacului în forma sa întreagă; acest cuprindea 18-30 de strofe (''ikoi''), fiecare cu un refren şi și unite printr-un acrostih. Când condacul era cântat pe o melodie originală, se numea ''idiomelon''. IniţialInițial, compoziţiile compozițiile Sfântului Roman erau numite pur şi și simplu "[[psalmi]]" sau "ode". Termenul de [[condac]] a intrat în folosinţă folosință abia în secolul al IX-lea, acest cuvânt provenind de la ''kontos'', bastonaşul bastonașul de lemn pe care se înfăşura înfășura pergamentul pe care se scria în acel timp.[[Fișier:Christmas_kontakion.jpg|thumb|300px|Condacul Nașterii Domnului]]Printre cele mai celebre [[condac]]e care ne-au rămas de la Sfântul Roman sunt:* ''La moartea unui călugăr''* ''Judecata de apoi''* ''Trădarea lui [[Iuda Iscarioteanul|Iuda]]''* ''Martiriul [[Apostolul Ştefan (Întâiul-mucenic)|Sfântului Ştefan]]''

:Fecioara astăzi pre Cel mai presus de fiinţă naşteființă naște, :iar pământul peşteră peșteră Celui neapropiat aduce.

Aşa Așa cum scria academicianul Virgil Cândea, "puţine „puține alcătuiri ale literaturii universale cuprind o asemenea densitate de paradoxuri, evocarea atâtor fapte mai presus de fire şi și de înţelegereînțelegere, prilejuite de suprema Teofanie a întruparii întrupării Logosului şi și exprimate cu atâta economie de cuvinte, în numai câteva versuri"versuri”. În termeni ştiinţifici, compoziţiile cuviosului Roman "combină cu succes solemnitatea şi demnitatea predicii religioase cu delicateţea şi vioiciunea poeziei lirice şi dramatice."

Pentru că Sfântul În termeni științifici, compozițiile cuviosului Roman este pomenit pe 1 octombrie, în aceeaşi zi „combină cu succes solemnitatea și demnitatea predicii religioase cu [[Acoperământul Maicii Domnului]], el apare de obicei ca un personaj central în iconografia acestei sărbători, deşi nu există nici-o legătură istorică (Acoperământul Maicii Domnului început să fie sarbatorit abia în secolul X). Deşi în mai multe icoane mai recente Sfântul Roman este pictat ca un diacon stând în amvon, muzicologul rus Johann von Gardner subliniază faptul că în vechile icoane el este mai precis portretizat, purtând tunica roşie scurtă de cântăreţ bisericesc şi stând în picioare pe o platformă ridicată în mijlocul bisericii<ref>Johann von Gardner - ''Russian Church Singing: Orthodox Workship and Hymnography'', St. Vladimir's Seminary Press, New York, 1997, ISBN 978-0913836590</ref>delicatețea și vioiciunea poeziei lirice și dramatice”.

:Cu dumnezeieştile dumnezeieștile fapte bune ale Duhului din tinereţe înfrumuseţândutinerețe înfrumusețându-te, Romane preaînţeleptepreaînțelepte,:cinstitei Biserici a lui Hristos înfrumuseţător înfrumusețător ai fost; :căci cu cântări frumoase o ai înfrumuseţatînfrumusețat, fericite. :Pentru aceea te rugăm: dăruieşte dăruiește celor ce doresc dumnezeieştile dumnezeieștile tale daruri, ca să strigăm ţieție:

:şi și luptând, ai învăţat învățat să nu se uite la trup, căci este trecător;

* [http://www.scritube.com/literatura-romana/Roman-Melodul-si-poezia-sa-imn1812114512.php Sabin Preda și Cristina Rogobete - Roman Melodul și poezia sa imnografică] * [http://www.crestinortodox.ro/craciun/68384-condacul-nasterii-domnului Condacul Naşterii Nașterii Domnului]

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinți bizantini]]