{{Sfinti|nume=Dreptul Zaharia|Imagine=[[ImageImagine:Zacharias (Father of St. John the Baptist).jpg|frame|right200px|'''Dreptul Zaharia''']]|nastere= secolul I î.Hr.|adormire= secolul I d.Hr.|localizare= [[Țara Sfântă|Palestina]]|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie=evreu|tip= [[Sfânt]] și [[Prooroc]]|canonizare=|calendar= [[5 septembrie]]|biserici= |site=|}}Dreptul '''Zaharia''', [[sfânt]] şi și [[prooroc]], a fost tatăl Sf. [[Ioan Botezătorul]], ''înainte-mergătorul Domnului''.<br>[[Biserica Ortodoxă]] îl [[prăznuire|prăznuieşte]] pe [[5 septembrie]], precum şi pe [[24 iunie]] („''soborul drepţilor Zaharia şi Elisabeta''”).

Zaharia, din neamul lui [[Aaron]], era [[preot]] în templul din [[Ierusalim]]. El era căsătorit cu Sf. [[Elisabeta]] (tot din neamul lui Aaron), sora sfintei [[Ioachim și Ana|Ana]], mama [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Deși „''erau amândoi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile și rânduielile Domnului''” (Luca [http://bibliaortodoxa.ro/noul-testament/48/Luca 1:6]), Zaharia și Elisabeta nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă și amândoi erau înaintați în zilele lor. În acele timpuri, acest fapt era considerat ca fiind o pedeapsă de la Dumnezeu.  Cu toate acestea, Domnul s-a îndurat de ei: [[Gavriil (Arhanghelul)|Arhanghelul Gavriil]] i s-a înfățișat lui Zaharia, înștiințându-l că soția lui va naște în curând un copil. Deoarece s-a îndoit de această profeție, și pentru slăbiciunea lui de credință, Zaharia rămase mut (Luca [http://bibliaortodoxa.ro/noul-testament/48/Luca 1:20]). Fiind apoi întrebat apoi ce nume vrea să-i dea copilului, deoarece nu mai putea vorbi, Zaharia a scris pe o tăbliță: „''Ioan''” (cu toate că nimeni din familia lor nu mai avusese acest nume). Imediat darul vorbirii s-a întors la el, și inspirat de [[Duhul Sfânt]], el a început să profețească despre fiul său ca ''înainte-mergător'' al Domnului [[Iisus Hristos]]. Elisabeta, soția lui Zaharia, l-a născut pe cel ce va fi cunoscut ca Sf. [[Ioan Botezătorul]], ultimul dintre prooroci, înainte-mergător și botezător al Domnului nostru Iisus Hristos, în satul ''Ein-Kerem'' (sau Orini), în apropiere de Ierusalim, cu șase luni înaintea nașterii lui [[Iisus]]. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuiește]] pe Dreptul Zaharia la [[5 septembrie]], precum și pe [[24 iunie]] („''soborul drepților Zaharia și Elisabeta''”). ==ViaţaViața==

Cele ce se ştiu știu despre el sunt referirile din [[Noul Testament]] ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#5 Luca 1:5-23, 1:57-79, 11:51] şiși[http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=23 Matei 23:35]), precum şi și din [[Protoevanghelia lui Iacov]].

Zaharia era căsătorit cu Sf. [[Elisabeta]] (tot din neamul lui Aaron), sora sfintei [[Ioachim şi și Ana|Ana]], mama [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Deşi Deși „''erau amândoi drepţi drepți înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi și rânduielile Domnului''” ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#6 Luca 1:6]), Zaharia şi și Elisabeta nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi și amândoi erau înaintaţi înaintați în zilele lor. În acele timpuri, acest fapt era considerat ca fiind o pedeapsă de la Dumnezeu.

:''El va fi pentru tine o pricină de Şi bucurie și veselievei avea și, de nașterea lui, și mulți se vor bucura de nașterea lui. :''Căci va fi mare înaintea Domnului. Nu ; nu va bea nici vin, nici altă băutură amețitoare, și încă din pântecele mamei sale se va umplea umple de Duhul Sfânt încă din pântecele maicii sale. :''El va întoarce Şi pe mulți din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul, Dumnezeul lor. :''Va Şi va merge înaintea lui Dumnezeu, în Lui cu duhul și puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinților la spre copii, și pe cei neascultători la umblarea în înțelepciunea celor neprihănițidrepților, ca să gătească Domnului un norod bine popor pregătit pentru El.'' ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#14-17 Luca 1:14-17])Lui Zaharia nu-i vine să creadă , iar îngerul - continuă evanghelia - îl pedepsește făcându-l mut până în ziua în care urmau să se adeverească acestea. Peste un timp Elisabeta, nevasta sa , rămâne însărcinată și se ține ascunsă cinci luni.

Îngerul [[Gavriil (Arhanghelul Gabriel)|Arhanghelul Gavriil]] o [[Bunavestire|vesteştevestește]] pe [[fecioara Maria]] că îl va naște pe [[Iisus]], dar și că Elisabeta, rudenia ei, va zămisli un fiu căci este însărcinată în a șasea lună. Maria se scoală chiar în zilele acelea și pleacă în grabă spre munți, spre cetatea lui Iuda unde locuiau Zaharia și Elisabeta. Intră în casa lui Zaharia și urează de bine Elisabetei. Atunci pruncul Ioan săltă de bucurie în pântece și Elisabeta se umple de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]], strigând cu glas tare că fecioara Maria și rodul pântecelui ei sunt binecuvântați. Maria stă cu Elisabeta cam trei luni, după care pleacă acasă.

Elisabeta, soţia soția lui Zaharia, l-a născut pe cel ce va fi cunoscut ca Sf. [[Ioan Botezătorul]], ultimul dintre prooroci, înainte-mergător şi și botezător al Domnului nostru [[Iisus Hristos]], în satul Orini (sau ''Ein-Kerem'', în [[Israel]]ul de azi), în apropiere de Ierusalim, cu şase șase luni înaintea naşterii nașterii lui Iisus.

[[Evanghelia după Luca]] istorisește cum Elisabeta naște un fiu, iar vecinii și rudele ei care auziseră că Domnul a arătat mare îndurare față de ea, se bucurau împreună cu ea. În ziua a opta, au venit să taie pruncul împrejur, și voiau să-i pună numele Zaharia, după numele tatălui său, dar Elisabeta se opune, spunând că numele noului născut va fi Ioan. Ei îi spun Elizabetei că nimeni din rubedeniile ei nu poartă acest nume și îl întreabă apoi și pe Zaharia iar acesta scrie pe o tăbliță tot Ioan (numele pe care i-l spusese îngerul). Și toți se minunară căci nu se înțeleseseră unul cu altul despre nume. În clipa aceea, i s-a deschis gura, i s-a dezlegat limba, și el vorbea și binecuvânta pe Dumnezeu. Pe toți vecinii i -a apucat frica, și în tot ținutul acela muntos al Iudeii, se vorbea despre toate aceste lucruri. Toți cei ce le auzeau, le păstrau în inima lor, și ziceau: „Oare ce va fi pruncul acesta?”. Zaharia , tatăl lui, umplându-se de [[Duhul Sfânt|Duh Sfânt]], începe să proorocească despre [[Iisus]] , iar despre Ioan astfel::''Și Iar tu, pruncule, vei fi chemat prooroc al Celui Prea Înalt. Căci Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feței Domnului, ca să pregătești gătești căile Lui, :''și să dai poporului Său cunoștința mântuiriiPrin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care stă în iertarea păcatelor lui; ne- a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus,

:''ca Ca să lumineze pe cei ce zac care șed în întunerecul întuneric și în umbra morții, și să ne îndrepte picioarele noastre pe calea păcii!.'' ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=48&cap=1#76-79 Luca 1:76-79])

Atunci când regele Irod a auzit de la [[magi]] despre naşterea nașterea lui [[Iisus|Mesia]], el a decis să ucidă toţi toți copiii având vârsta sub doi ani, din Betleem şi și din zona înconjurătoare, în speranţa speranța că nou-născutul Mesia va fi printre aceştiaaceștia. Regele mai ştia şi știa și despre naşterea nașterea miraculoasă a lui Ioan şi și a vrut să-l omoare cu această ocazie şi și pe acesta, temându-se că Ioan ar putea fi ''Regele iudeilor'', cel proorocit de profeţiprofeți. Dar Elisabeta, la sfatul lui Zaharia, a reuşit reușit să se ascundă, împreună cu pruncul său, în zona dealurilor din preajma Ierusalimului. Ucigaşii trimişi Ucigașii trimiși de Irod îi căutau cu insistenţăinsistență. Elisabeta, văzându-i pe urmăritorii ei foarte aproape, a început să-L implore pe Dumnezeu pentru siguranţa siguranța lor şi și imediat un deal s-a deschis, ea putând astfel să se ascundă în acea peşteră şi peșteră și să scape de urmăritori.

==Moartea lui Zaharia şi și a Elisabetei==

În aceste zile tragice, a venit rândul Sf. Zaharia de a fi de serviciu la Templul din Ierusalim. Acolo a fost găsit de ostaşii trimişi ostașii trimiși de Irod, care au încercat în zadar să afle de la Zaharia unde este ascuns fiul său. Atunci, la porunca lui Irod, aceştia aceștia l-au ucis pe Sfântul Prooroc Zaharia, înjunghiindu-l „''între templu şi și altar''” ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=23 Matei 23:35]).

Sf. Ioan, protejat de Domnul, a locuit în pustie până în anul 15 al domniei împăratului Tiberiu (anul 29 d.Hr.), când, auzind Cuvântul lui Dumnezeu, a început a predica pocăinţa pocăința către mulţimile mulțimile care veneau la el, pregătindu-le să îl primească pe [[Mântuitorul]].

:Prăznuind pomenirea proorocilor Tăi Zaharia şi și Elisabeta, Doamne, printr-înşii înșii Te rugăm, mântuieşte mântuiește sufletele noastre.

:Cu haina preoţiei preoției fiind îmbrăcat, înţelepteînțelepte, după Legea lui Dumnezeu, jertfă primită, după cuviinţa preoţiei cuviința preoției ai adus, Zaharie ; şi și te-ai făcut luminător şi și văzător al celor de taină, semnele darului întru tine purtând lămurit, preaînţeleptepreaînțelepte. Şi cu sabia ai fost omorât în Biserica lui Dumnezeu, Proorocule al lui Hristos. Împreună cu Înaintemergătorul roagă-te, să se mântuiască sufletele noastre.

:Proorocul şi și preotul Celui Preaînalt, Zaharia, părintele Înaintemergătorului, astăzi a pus înainte masa proorociei, pe credincioşi credincioși hrănind şi și băutura dreptăţii dreptății amestecând pentru toţitoți. Pentru că s-a sfârşit sfârșit ca un dumnezeiesc tăinuitor al darului lui Dumnezeu.

[[Categorie:Sfinţi Sfinți biblici|Zaharia]][[Categorie:Prooroci|Zaharia]]