'''Cinstirea''' (gr. ''doulia'') sau '''venerarea''' este calea prin care se arată respect şi și dragoste pentru cele sfinte. Este modul de a trata ceva sau pe cineva cu reverenţăreverență, respect adânc şi și onorare. Cinstirea nu este acelaşi același lucru cu [[adorare]]a (gr. ''latreia''), care este dăruirea totală şi și uneori peste pentru unirea cu [[Sfânta Treime|Dumnezeu]], în timp ce cinstirea este arătarea bucuriei pentru ceea ce a făcut [[Dumnezeu]]. Aici pot apare confuzii pentru că cineva poate cinsti ceea ce altul adoră în acelaşi același mod în care alţii alții cinstesc. Cinstirea este o parte a adoraţiei credincioşilor ortodocşiadorației credincioșilor ortodocși, dar ei arată dragoste şi și respect şi și în afară de adorarea lui Dumnezeu.

===Sărutul=== Sărutul este un act cu rădăcini adânci în Ortodoxie. Atunci când intră în biserică, există obiceiul la creştinii ortodocşi creștinii ortodocși să cinstească sau să sărute icoanele. Prin acest lucru creştinul creștinul arată dragoste şi și respect pentru darurile şi și lucrarea lui Dumnezeu pentru om.

De asemenea, credinciosul sărută mâna dreaptă a preotului la unele ocazii. Cu mâna dreaptă preotul dă binecuvântările, care nu sunt ale lui, ci vin de la Dumnezeu. Astfel, prin acest act de cinstire, creştinii creștinii cinstesc în fapt Preoţia Desăvârşită Preoția Desăvârșită a lui Hristos, la care [[preot]]ul paroh este un simplu participant.

Metania este un semn de cinstire atunci când se face în faţa fața icoanei Mântuitorului sau a crucii. Mult mai des, metania este semn de cinstire când se face în faţa fața altei persoane (de ex. în faţa fața unui superior în cazul [[monahCălugăr|monahilor]]ilor) sau în faţa fața icoanei unui [[sfânt]].

Metania este "''căderea cu faţa fața la pământ"''. Uneori este numită şi "și ''metanie mare"''. "''Metania mică"'', închinarea, sau închinăciunea este atunci când omul se înclină în faţa fața cuiva, uneori atingând cu mâna pământul.

[[Icoană|Icoanele]] sunt imagini. Respectul şi și cinstirea arătate icoanelor, totuşitotuși, nu este îndreptată doar spre pictura, lemnul sau piatra respective, ci mai degrabă către [[sfânt]]ul pictat. Chiar şi și atunci când o [[icoană ]] [[Făcător de minuni|făcătoare de minuni]] este foarte cinstită, de fapt sursa acelor miracole (Dumnezeu, prin intermedierea acelui sfânt) este ceea ce este cinstit.

==Cinstirea Sfintei Cruci =={{ciornă}}:''A se vedea articolele [[Cruce]] - [[Semnul crucii]] - [[Înălţarea Înălțarea Sfintei Cruci]].''

==Cinstirea moaştelor moaștelor de sfinţisfinți==:''A se vedea şi și articolul [[MoaşteMoaște]].''

În [[moaştemoaște]], creştinii creștinii cinstesc puterea vie şi și de viaţă viață făcătoare a [[Duhul Sfânt|Sfântului Duh]], care îi face nu numai nestricăcioşi nestricăcioși ci şi și vindecători. În [[Sfânta Scriptură]], se ştie știe că prin atingerea de oasele Profetului [[Elisei]] un om mort a înviat (IV Regi 13:21). În plus, o femeie cu scurgere de sânge, s-a vindecat prin atingerea de marginea hainei Mântuitorului ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 9:20-22). În altă parte, un om bolnav şi și posedat a fost vindecat prin aşezarea așezarea peste el a batistei şi şorţului și șorțului Sfântului [[Apostolul Pavel|Apostol Pavel]] ([[Faptele Apostolilor|Fapte]] 19:12). Aceeaşi Aceeași putere divină a dat putere de nestricăciune şi și făcătoare de minuni corpurilor [[sfinţisfinți]]lor pentru a întării credinţa creştinilorcredința creștinilor.

Credinciosul ortodox priveşte privește [[Sfânta Scriptură|Biblia]] ca o icoană vorbită a Mântuitorului. [[Sinodul VII Ecumenic|Al Şaptelea șaptelea Sinod Ecumenic]] a hotărât că Evangheliile şi și Sfintele Icoane să fie cinstite în acelaşi același mod. În fiecare [[biserică]] ortodoxă, Cartea Evangheliei are un loc de cinste pe masa altarului; este purtată în procesiune la [[Sfânta Liturghie]] şi și la [[Utrenie]] , duminica şi și de [[sărbătoarePraznic|sărbători]]. Astfel este cinstit Cuvântul Domnului în [[Biserica Ortodoxă]].

==A se vedea și==*[[Adorare]]*[[Metanie]]*[[Închinare]] [[Categorie:Viaţa Viața Bisericii]]