{{Format:Articol de calitate}}{{Sfinti|nume= Sfântul Sf. Grigorie Decapolitul|Imagine= [[Imagine:Sf_Grigorie_Decapolitul.jpg|250 px250px|Sfântul Grigorie Decapolitul]]

|localizare= [[Imagine:Flag_of_the_Byzantine_Empire.png|24 px]] [[Imperiul Bizantin]]

|tip= cuvios[[Cuvios]]

|calendar= [[20 noiembrie]]

|}} [[Sfânt]]ul [[Cuvios]] și de Dumnezeu purtătorul Părintele nostru '''[[Grigorie ]] Decapolitul''' s-a născut la sfârșitul secolului VIII, în jurul anului 790. A dus o viață monahală exemplară și a rămas renumit pentru dârzenia cu care a apărat cultul [[Icoană|icoanelor]]. A murit într-o [[mănăstire]] din [[Constantinopol]], în ziua de [[20 noiembrie]] 842.

La scurt timp după înmormântarea Cuviosului Grigorie, mormântul său a devenit cunoscut, datorită minunilor ce se săvârșeau acolo. Sunt cunoscute vindecarea unui om gârbov care s-a atins de trupul sfântului în timp ce era dus spre înhumare, precum și a unor îndrăciți. După trecerea unui timp, călugării din mănăstirea în care era îngropat au hotărât să-i scoată trupul și să-l așeze într-o raclă. Rămășițele sale pământești erau întregi și neputrezite, încât acum puteau fi socotite ca sfinte [[moaște]].

Din acest loc le-a cumpărat, în ultimii ani ai secolului al XV-lea, Banul Barbu Craiovescu, care le-a adus la [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirea Bistrița]] din Oltenia, ctitorită de el și frații săi Pârvu Vornicul, Danciu Armașul și Radu Postelnicul între anii 1492-1494. Legenda spune că moaștele sfântului au fost cumpărate de Barbu Craiovescu de la un turc, pe aur. Turcul bănuia că va lua o sumă importantă, echivalentă cu greutatea moaștelor. Însă dragostea Banului Barbu față de moaște are alt deznodământ: așezate pe un taler al balanței, moaștele într-adevăr cântăresc greu, dar când Barbu Craiovescu pune galbenii, balanța se echilibrează la o sumă mică. Acest lucru face ca turcul să exclame:„''"Vezi, vezi, cum creștin la creștin trage"''”. Barbu însuși s-a călugărit la Mănăstirea Bistrița, spre sfârșitul vieții sale, sub numele de Pahomie.[[Fișier:ManastireaBistritaVL_(23).jpg|left|thumb|340 px|<center>[[Naos]]ul [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, România)|Mănăstirii Bistrița]]</center>]]De atunci și până astăzi cinstitele moaște se găsesc tot la Mănăstirea Bistrița. Drept aceea, credincioșii români au arătat mereu o cinste deosebită moaștelor Sfântului Grigorie Decapolitul, venind sa se închine în fața lor și să ceară ocrotire. Un învățat mitropolit grec, ''Matei al Mirelor'' (+1624), care a trăit mulți ani la [[Mănăstirea Dealu]], i-a alcătuit o slujbă, la rugămintea [[egumen]]ului Teofil al Bistriței, viitorul [[Mitropolit]] al Țării Românești. Aceasta a fost tipărită în grecește la București în 1692 (odată cu slujba Sfintei [[Parascheva de la Iași|Parascheva]]). Mitropolitul [[Dosoftei al Moldovei]] prezintă și el pe scurt viața Sfântului Grigorie Decapolitul în cunoscuta sa lucrare ''Viața și petrecerea sfinților''.

De atunci și până astăzi cinstitele moaște se găsesc tot la Mănăstirea Bistrița. Drept aceea, credincioșii români au arătat mereu o cinste deosebită moaștelor Sfântului Grigorie Decapolitul, venind sa se închine în fața lor și să ceară ocrotire. Un învățat mitropolit grec, ''Matei al Mirelor'' (+1624), care a trăit mulți ani la Mănăstirea Dealu, i-a alcătuit o slujbă, la rugămintea În anul 1656 [[egumenConstantin Șerban|Constantin Șerban Voievod]]ului Teofil al Bistriței, viitorul [[Mitropolit]] al Ţării Românești. Aceasta a fost tipărită în grecește la București în 1692 (odată cu slujba Sfintei ctitorul bisericii actualei [[Parascheva de la IașiBiserica Ortodoxă Română|ParaschevaPatriarhii]])a donat o raclă de argint în care au fost așezate sfintele moaște. Mitropolitul [[Dosoftei al Moldovei]] prezintă și el pe scurt viața La 1763, când epidemia de ciumă cuprinsese Bucureștiul, racla cu moaștele Sfântului Grigorie Decapolitul a fost adusă în fața Mitropoliei, iar în cunoscuta sa lucrare ''Viața și petrecerea sfinților''urma rugăciunilor ținute ciuma a început să dea înapoi, dispărând definitiv.

În anul 1656 Constantin Şerban Voievod (ctitorul bisericii actualei De asemenea, de peste o sută de ani și în [[Biserica Ortodoxă RomânăHagiu (București)|PatriarhiiBiserica Hagiu]]) a donat din București se află spre cinstire o raclă de argint în care au fost așezate sfintele moaște. La 1763, când epidemia de ciumă cuprinsese Bucureștiul, racla cu părticică din moaștele Sfântului Cuvios Grigorie Decapolitul , care a fost adusă în fața Mitropolieide la [[Mănăstirea Bistrița (Vâlcea, iar în urma rugăciunilor ținute ciuma a început să dea înapoi, dispărând definitivRomânia)|Mănăstirea Bistrița]].

În 1753 s-a tipărit la Râmnicu-Vâlcea o carte deosebit deosebită despre Sfântul Grigorie Decapolitul, cuprinzând viața sa, slujba care se săvârșește în ziua trecerii sale la Domnul ([[20 noiembrie]]), precum și paraclisul [[paraclis]]ul său. Slujba și viața lui (sinaxarul) au fost trecute apoi în toate edițiile românești ale [[Minei]]ului pe noiembrie. De asemenea, Sfântul Grigorie Decapolitul este trecut în toate "Viețile „Viețile de sfinți" sfinți” care s-au tipărit în românește. Chipul său este zugrăvit în mai multe biserici din România.

[[Categorie:SfinţiSfinți]][[Categorie:Sfinţi Sfinți români]]