[[ImageImagine:Justinian.jpg|right|thumb|Sfântul Sf. Iustinian, Împărat al Romei şi al Bizanţului în Roman, mozaic din din secolul al şaseleaVI-lea]]Sfântul şi și drept-credinciosul Împărat '''Iustinian I''' ''cel Mare'' (n. [[11 mai]], 483 – d. [[14 noiembrie]], 565) a condus [[Imperiul Roman de Răsărit]] de la [[1 august]] 527, și până la moartea sa, în noiembrie 565. Soţia Soția sa a fost Împărăteasa [[Teodora Împărăteasa|Teodora]]. În afara faptului că a fost unul din cei mai importanţi importanți conducători ai antichităţii antichității târzii şi și o figură majoră în istoria imperiului bizantin, Iustinian a fost de asemenea şi și un apărător al [[Introducere în Creștinismul Ortodox|Ortodoxiei]] şi și un mare [[ctitor]] de biserici. În timpul domniei sale [[BizanţImperiul Bizantin]]ul a câştigat câștigat glorie prin victorii militare în Persia, Africa şi și Italia, care au avut ca rezultat dezrădăcinarea [[păgânism]]ului printre germanii vandali şi triburile vizigotepopoarele germanice (vandalii din Africa și ostrogoții din Italia)<ref>De fapt în acea perioadă vandalii și ostrogoții se creștinaseră, dar căzuseră în [[Erezie|erezia]] [[Arianism|arianistă]], ca și vizigoții din Spania.</ref>. Iustinian este cunoscut şi și sub numele de "ultimul „ultimul împărat roman"roman”, fiind împăratul care a recucerit [[Roma]] din mâinile ostrogoţilorostrogoților. [[Biserica Ortodoxă]] îl [[Praznic|prăznuieşteprăznuiește]] pe Iustinian pe data de [[14 noiembrie]]<ref>Nota părintelui Macarie Simonopetritul în Sinaxarul dânsului: „L’historien Évagre le Scholastique „Istoricul Evagrie Scolasticul (''Hist. ecclés. '' IV, 39, PG 86, 2781), bien connu pour son antipathie à l’égard binecunoscut pentru antipatia lui față de JustinienIustinian, affirme qu’à la fin de sa vie l’empereur publia afirmă că, spre sfârșitul vieții, împăratul ar fi publicat un décret en faveur de l’aphartodocétismedecret în favoarea aftartodochetismului, învățătura potrivit căreia, trupul lui Hristos fiind nestricăcios datorită unirii sale cu firea Sa dumnezeiască, doctrine selon laquelle le corps du Christ ayant été incorruptible du fait de l’union à sa divinitéIisus ar fi suferit doar în aparență, Jésus n’aurait souffert qu’en apparenceîn mod miraculos, par un miracle de sa volontédin proprie voință. On peut toutefois s’étonner que l’empereurAm putea să ne mirăm totuși ca împăratul-théologien soit tombé dans une forme aussi grossière teolog să fi căzut într-o formă de [[monofizism]] atât de monophysismegrosier, alors que tous les écrits publiés sous son nom proclament exactement le contraireavând în vedere că toate scrierile publicate în numele său proclamă exact contrariul. Il semble donc plus plausible de penser que Pare așadar mai plauzibil să credem că politica sa politique de réconciliation avec les monophysites porta ses opposants à l’accuser d’être tombé dans l’hérésie reconciliere cu monofiziții i-a făcut pe dușmanii săi să îl acuze că ar fi căzut în erezie [cf. la notice relatarea despre Sf [[Eutihie de S. Eutyque de ConstantinopleConstantinopol]], [[6 aprilie|6 avrapr]].]. Cette thèse Această teză a aftartodochetismului împăratului, general acceptată în rândul istoricilor, a început de l’aphtartodocétisme de l’empereuraltfel să fie repusă în discuție, généralement admise par les historiens, commence d’ailleurs à être remise en cause à la lumière des recherches récentesdin perspectiva unor cercetări recente, cf. A. Grillmeier, ''Le Christ dans la tradition chrétienne'', t. II/2, l’Église "L’Église de Constantinople au VIe s.", Paris, 1993, 612-620. À moins toutefois, que l’empereur n’ait réellement publié Doar dacă nu cumva împăratul ar fi publicat într-adevăr un décret dans ce sens, afin asemenea decret pentru a-i atrage de se rallier les Arménienspartea sa pe armeni, partisans de Julien d’Halicarnassecare erau adepții lui Iulian din Halicarnas. C’est sur la base de cette réputation de Justinien que certains synaxairesTocmai din pricina acestei reputații a lui Iustinian, unele sinaxare, dont celui de Sîntre care cel al Sf. Nicodème qui le commémore le Nicodim, care îl pomenește pe 15, ont transformé cette mémoire en celle de Justin au înlocuit pomenirea acestuia cu cea a lui Iustin (518-527). Il est aussi commémoré le Este pomenit și pe [[2 aoûtaugust]]. Quant à ThéodoraCât despre Teodora, il est attesté qu’elle montrait une sympathie marquée pour Sévère d’Antiocheeste dovedit faptul că arăta o mare simpatie față de Sever al Antiohiei, le plus notable des théologiens monophysitescel mai marcant dintre teologii monofiziți. C’est la raison pour laquelleTocmai din acest motiv, lorsque l’impératrice demanda à Satunci când împărăteasa i-a cerut Sf. Sabas[[Sava cel Sfințit|Sava]], aflat în misiune la Constantinopol, en mission à Constantinoplesă se roage pentru ea, de prier pour qu’elle obtînt une progénitureca să poată avea un copil, celui-ci refusaacesta a refuzat. Mais on ne peut en déduire pour cela qu’elle partageât nécessairement les idées des monophysitesDar nu putem totuși deduce din aceasta că ea ar fi împărtășit neapărat ideile monofiziților.”(traducere citat: Orthodoxwiki)</ref>.

==ViaţaViața==[[ImageImagine:JustinianStVitale.jpg|thumb|left|300px|Sfântul Iustiniancel Mare și sfetnicii săi,<br>mozaic din Bazilica San Vitale, Împărat al Romei şi al Bizanţului în secolul al şaseleaRavenna, sec. VI]]Numele întreg al lui Iustinian a fost ''Flavius Petrus Sabbatius Justinianus''. Se spune despre el că avea origini trace sau daco-trace, şi și că s-a născut probabil într-un mic orăşel orășel numit Tauresium din Iliria, lângă Scupi (actualul Skopje din Macedonia) pe data de [[11 mai]] 483. Mama lui, Vigilantia, a fost sora împăratului [[Iustin I]], cel care s-a ridicat din rândurile armatei, după o îndelungată carieră militară, pentru a deveni împărat. Unchiul său l-a adoptat pe Iustinian şi și a asigurat educaţia educația băiatului. Iustinian a fost foarte bine educat în domeniile jurisprudenţeijurisprudenței, [[teologie]]i şi și istoriei romane. Cariera sa militară s-a caracterizat printr-o avansare rapidă, care s-a deschis pentru el în 518, când [[Iustin I|Iustin]] a devenit împărat (518–527). Iustinian a fost numit consul în 521, iar mai târziu comandant al armatei din est. El funcţiona funcționa practic ca regent cu mult înainte ca Iustin să-l fi făcut asociat la tronul imperial pe data de [[1 aprilie]] 527.

Patru luni mai târziu, la moartea lui Iustin, Iustinian a devenit suveran unic. Administrarea sa a avut un impact mondial, constituind o epocă distinctă în istoria Imperiului Bizantin şi și a Bisericii Ortodoxe. El a fost un om cu o capacitate neobisnuită neobișnuită de muncă (uneori era numit "împăratul „împăratul care nu doarme niciodată"niciodată”) şi și poseda un caracter temperat, afabil şi și vioi, dar era în egală măsură şi și fără scrupule şi și viclean când era nevoie. El a fost ultimul împărat care a încercat să refacă imperiul roman în teritoriile de care s-a bucurat sub [[Teodosie I]].

S-a înconjurat de bărbaţi şi bărbați și femei cu talent extraordinar, "oameni noi" aleşi „oameni noi”, aleși nu neapărat din rândurile aristocraţieiaristocrației, ci pe baza meritului lor. În anul 523 s-a căsătorit cu [[Teodora Împărăteasa|Teodora]], care era de meserie curtezană (sau actriţă actriță de la circ, după mai multe surse) şi și era cu 20 de ani mai tânără decât el. Conform ''Istoriei secrete'', lucrarea polemică atribuită istoricului [[Procopiu din Cezareeea|Procopiu]] din Cezareea, lucrare notorie pentru atitudinea calomnioasă faţă față de cuplul imperial, se spune că Iustinian ar fi întâlnit-o pe Teodora la un spectacol în care ea şi și o gâscă dresată jucau ''Leda şi și lebăda'', o piesă care reuşea reușea să batjocorească mitologia greacă şi și moralitatea creştină creștină în acelaşi același timp. Iustinian nu putuse să se căsătorească cu ea mai înainte, datorită clasei sale sociale, dar unchiul său împăratul Iustin I a decretat o lege care permitea căsătoria între persoane din clase sociale diferite. Teodora a devenit foarte influentă în politica imperiului, iar mai târziu, împăraţii împărații care au urmat lui Iustinian, pe baza precedentului creat de acesta, s-au putut căsători cu persoane din afara clasei aristocrate. Căsătoria a fost o sursă de scandal, dar Teodora a dat dovadă de foarte multă inteligenţăinteligență, înţelepciune înțelepciune simplă şi și de bun simţsimț, de o bună judecată, fiind totodată cel mai mare susţinător susținător al lui Iustinian.

Teodora a murit în 548; Iustinian i-a supravieţuit supraviețuit încă aproape 20 de ani, murind pe [[13 noiembrie|13]] sau [[14 noiembrie]] 565.

==Realizări legislative şi și militare==[[Imagine:Byzantium550.png|left|thumb|300 px|Extinderea Imperiului Bizantin în 550, sub domnia lui Iustinian.]]Iustinian a reuşit reușit să obţină obțină o influenţă influență durabilă pentru reformele sale juridice, în special însumarea tuturor legilor romane, ceva ce nu mai fusese făcut înainte. Iustinian l-a angajat pe chestorul Tribonian pentru această sarcină, şi și a emis primul proiect pentru ''Corpus Juris Civilis'' pe data de [[7 aprilie]] 529, în trei părţipărți: ''Digeste'' (sau ''Pandectae''), ''Institutiones'' (sau ''Institutes''), şi și ''Codex''–ul. ''Corpus'' reprezintă baza jurisprudenţei jurisprudenței latine (incluzând codul canonic bisericesc: "ecclesia vivit lege romana" - "Biserica trăieşte trăiește sub lege romană"). El a asigurat supravieţuirea supraviețuirea legii romane, care a trecut în vest în secolul al XII–lea, iar mai apoi şi și în Europa răsăriteană, inclusiv în Rusia. Aceasta rămâne a rămas influentă până în zilele noastre.

[[Image:Byzantium550.png|left|thumb|Extinderea Imperiului bizantin în 550, sub domnia lui Iustinian.]]Din punct de vedere al campaniilor militare, Iustinian a avut în general succes; el a fost ultimul împărat bizantin care a avut control asupra Romei şi și a unor părţi părți ale Occidentului. Ca şi și predecesorii săi romani şi și succesorii săi bizantini, Iustinian s-a angajat iniţial inițial în război împotriva Persiei sassanide. TotuşiTotuși, ambiţiile ambițiile sale militare erau concentrate spre vestul Mediteranei, unde generalul său Belisarius a lansat un atac pentru a recuceri părţi părți din teritoriile vechiului Imperiu roman. Belisarius a primit această sarcină ca recompensă pentru înfrângerea răscoalei ''Nika'' de la Constantinopol (532), din cauza cărora Iustinian a vrut să fugă din capitală, dar a rămas în oraş oraș doar la sfatul Teodorei (după Procopie). În anul 533, Belisarius a recucerit Africa de nord din mâna vandalilor, iar apoi a înaintat spre Sicilia şi și Italia, recapturând Roma (536) şi și capitala ostrogotă de la Ravenna (540), în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de ''Războiul cu goţiigoții''.<div style="clear:left;"></div>

==Iustinian şi și Ortodoxia==[[Image:OrthodoxCross.jpg|right|thumb|Iustinian a fost un mare susținător și apărător al Ortodoxiei]]Iustinian s-a considerat ca fiind noul [[Constantin cel Mare]]. El a crezut într-o ordine politică, religioasă și economică creștină în toată regiunea Mediteranei, unită și condusă de la Constantinopol de un singur împărat creștin. În acest sens el și-a direcționat războaiele și colosala activitate pentru recucerirea provinciilor vestice care fuseseră invadate de triburile germanice (vandalii, herulii și, îndeosebi, ostrogoții).

[[Image:OrthodoxCross.jpg|right|thumb|Iustinian Un eveniment remarcabil a avut loc în anul 529 când Academia din Atena (renumită prin faptul că fusese fondată cu secole înainte de către Platon), care contribuia la răspândirea filosofiei neoplatoniciene, a fost un mare susţinător şi apărător al Ortodoxiei]]trecută sub controlul statului din ordinul lui Iustinian s-a considerat ca fiind noul și apoi închisă. [[Constantin cel MarePăgânism]]ul a fost înlăturat. El Venerarea lui Ammon de la Augila din deșertul libian a crezut întrfost abolită, iar cei care o venerau pe Isis pe insula lui Philae din Egipt și cei care nu s-o ordine politicăau pocăit, religioasă şi economică creştină au fost executați în toată regiunea Mediteranei, unită şi condusă de la [[Constantinopol de un singur împărat creştin]]. În acest sens el şi-a direcţionat războaiele şi colosala activitate pentru recucerirea provinciilor vestice Iustinian trimitea adesea [[misionar]]i care fuseseră invadate de triburile germanice (vandaliiau convertit numeroase triburi. Numai în Asia Mică, herulii şiIoan, îndeosebi[[episcop]] al Efesului, ostrogoţii)a convertit 70.000 de păgâni.

Probabil că cel mai remarcabil eveniment Iustinian a avut loc o poziție foarte fermă în sprijinirea ortodoxiei; a luptat împotriva multor [[erezii]] în anul 529 când Academia din Atena (renumită timpul domniei sale. La începutul domniei a promulgat prin faptul că fusese fondată cu secole înainte de către lege credința în [[Sfânta Treime]] și în [[PlatonÎntrupare]]) și a declarat ulterior că va pedepsi prin lege pe toți cei care contribuia la răspândirea filosofiei neoplatoniciene perturbă ortodoxia. El a fost trecută sub controlul statului făcut din ordinul lui Iustinian şi apoi închisă[[Crezul Niceo-Constantinopolitan]] simbol unic al bisericii și a acordat forță juridică [[canoane]]lor primelor patru [[Sinoade Ecumenice]]. La porunca suveranului, [[Păgânismal cincilea Sinodul Ecumenic]]ul a fost înlăturat. Venerarea stabilit să aibă loc în anul 553, pentru condamnarea învățăturilor lui Ammon [[Origen]] și afirmarea definițiilor stabilite în [[Sinodul IV Ecumenic|al patrulea Sinod Ecumenic]] de la Augila din deşertul libian [[Calcedon]]. De asemenea, el a fost abolită, iar cei care o venerau pe Isis pe insula lui Philae din Egipt, şi cei care nu sîncercat să asigure unitatea religioasă în cadrul Imperiului prin dialogul său (fără succes) cu non-au pocăit, au fost executaţi în Constantinopolcalcedonienii. Iustinian trimitea adesea misionari şi El a convertit numeroase triburi. Numai în Asia Mică, Ioannumit-o pe Teodora, o convertită de la [[episcopmonofizitism]] al Efesului, ca trimis special pentru a convertit 70trata cu cei care au respins învățăturile de la Calcedon.000 În afara monofizitismului, apăruseră și alte tensiuni eclesiastice între est și vest: controversa celor „Trei Capitole” ajuneses cap de păgânilistă (a se vedea legăturile externe).

Iustinian [[Imagine:Hagia Sophia BW.jpg|right|thumb|Sfânta Sofia așa cum a fost proiectată inițial, fără minarete.]]Împăratul a înălțat multe biserici. El a poruncit construirea a avut o poziţie foarte fermă în sprijinirea ortodoxiei; peste 90 de biserici pentru noii convertiți și a luptat împotriva multor erezii sprijinit cu generozitate construcția de biserici în timpul domniei salecadrul Imperiului. La începutul domniei Cele mai frumoase clădiri din acea vreme sunt considerate a promulgat prin lege credinţa în fi mănăstirea de la [[Sfânta TreimeSinai]] şi în și [[ÎntrupareSfânta Sofia (Constantinopol)|Biserica Sfânta Sofia]], şi a declarat ulterior că va pedepsi prin lege pe toţi cei care perturbă ortodoxiadin Constantinopol. El a făcut din Sub Sfântul Constantin cele mai multe biserici construite au fost dedicate [[Crezul Niceo-ConstantinopolitanMaica Domnului|Maicii Domnului]] simbol unic al bisericii şi . Având o vastă educație, Sfântul Iustinian s-a acordat forţă juridică implicat asiduu în educația [[canoanecler]]lor primelor patru ului și a [[Sinoade Ecumenicecălugăr]]ilor, cerându-le să fie instruiți în retorică, filozofie și teologie. La porunca suveranuluiNu a neglijat niciun prilej pentru asigurarea drepturilor Bisericii și a clerului, pentru protejarea și extinderea [[al cincilea Sinodul Ecumenicmonahism]] a fost stabilit să aibă loc în anul 553ului: codurile sale de legi conțineau multe decrete privind donațiile, fundațiile, pentru condamnarea învăţăturilor lui și administrarea proprietăților bisericești; alegerile și drepturile [[Origenepiscop]] şi afirmarea definiţiilor stabilite în ilor, [[Sinodul IV Ecumenicpreot|al patrulea Sinod Ecumenicpreoților]] de la , și a [[Calcedonstareț]]. De asemenea, el a încercat să asigure unitatea religioasă în cadrul Imperiului prin dialogul său (fără succes) cu non-calcedonienii. El a numit-o pe Teodora, o convertită de la ilor; [[monofizitismMonahism|viața monahală]], ca trimis special pentru a trata cu cei care au respins învăţăturile de la Calcedon. În afara monofizitismuluiobligațiile rezidențiale ale clerului, efectuarea serviciilor divine, apăruseră şi alte tensiuni eclesiastice între est şi vest: controversa celor "Trei Capitole" a ajuns cap de listă (a se vedea legăturile externe)și jurisdicția episcopală.

[[Image:Hagia Sophia BW.jpg|right|thumb|Sfânta Sofia aşa cum a fost proiectată iniţial, fără minarete.]]Împăratul a înălţat multe biserici. El a poruncit construirea a peste 90 de biserici pentru noii convertiţi şi a sprijinit cu generozitate construcţia Standardizarea Sfintei Liturghii de biserici în cadrul Imperiului. Cele mai frumoase clădiri din acea vreme sunt considerate a fi mănăstirea de la [[Sinai]] şi [[Sfânta Sofia (Constantinopol)|Biserica Sfânta Sofia]] din Constantinopol. Sub Sfântul Constantin cele mai multe biserici construite au fost dedicate [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Având o vastă educaţie, către Sfântul Iustinian s-a implicat asiduu în educaţia [[cler]]ului şi a inclus [[călugărHeruvicul]]ilor, cerându-le să fie instruiţi iar tradiția îi atribuie două cântări frecvent utilizate în retorică, filozofie şi teologie. Nu a neglijat niciun prilej pentru asigurarea drepturilor Bisericii şi a clerului, pentru protejarea şi extinderea [[monahism]]ului: codurile sale de legi conţineau multe decrete privind donaţiile, fundaţiile, şi administrarea proprietăţilor bisericeşti; alegerile şi drepturile [[episcop]]ilor, [[preoţi]]lorBiserică, şi a [[stareţUnule Născut]]ilor; și [[viaţa monahalăLumină lină]], obligaţiile rezidenţiale ale clerului, efectuarea serviciilor divine, şi jurisdicţia episcopală.

Standardizarea Sfintei Liturghii de către În viața personală, Sfântul Iustinian a inclus [[Heruvicul]], iar tradiţia îi atribuie două cântări frecvent utilizate în Bisericăera extrem de evlavios, și [[Unule Născutpost]] şi ea adesea. În timpul [[Lumină linăPostul Mare|Postului Mare]]nu mânca pâine și nu bea vin, ci trăia doar cu apă și legume. El este de asemenea pomenit pentru promovarea ideii de „simfonie” între biserică și stat.

În viaţa personalăTotuși, Sfântul Iustinian era extrem este adesea criticat de evlavios, şi postea adeseacătre unele surse seculare ca fiind un despot. În timpul [[Postul Mare|Postului Mare]] nu mânca pâine şi nu bea vinDe exemplu, ci trăia doar cu apă şi legume. El este de asemenea pomenit pentru promovarea ideii de "simfonie" între biserică şi stat. hagiografia Sfântului Eutihie zugrăvește un portret mai complicat al împăratului:

Totuşi:„După moartea Patriarhului Mina, Apostolul Petru i-a apărut împăratului într-o viziune și, arătând cu degetul înspre Eutihie, a spus "Lasă-l să fie făcut episcopul tău". Chiar la începutul perioadei sale în serviciul patriarhal, Sfântul Eutihie [și nu însuși împăratul Iustinian este adesea criticat de către unele surse seculare ca fiind un despot] a convocat [[Sinodul V Ecumenic]] (553), în care [[Sfinții Părinți]] au condamnat [[erezie|ereziile]] care sporeau și le-au anatemizat. De exempluTotuși, după câțiva ani a apărut în Biserică o nouă [[erezie]]: aftartodochetismul, hagiografia Sfântului care propovăduia incoruptibilitatea trupului lui Hristos. Sfântul Eutihie zugrăveşte un portret mai complicat al a denunțat vehement această erezie, spre care chiar împăratul Iustinian era înclinat, întorcându-și mânia asupra sfântului. Din ordinul împăratului, soldații l-au dus pe sfânt în biserică, i-au luat veșmintele patriarhale și l-au trimis în exil la [[mănăstire]]a Amasia (565).” ^{[http: //ocafs.oca.org/FeastSaintsViewer.asp?FSID=101008]}

:"După moartea Patriarhului Mina, Apostolul Petru i-a apărut împăratului într-o viziune şi, arătând cu degetul înspre EutihieTotuși, a spus "Lasă-l să fie făcut episcopul tău"pr. Chiar la începutul perioadei sale Asterios Gerostergios în serviciul patriarhalcartea sa ''Justinian cel Mare: Împăratul și Sfântul'', Sfântul Eutihie [şi nu însuşi împăratul respinge afirmația că Iustinian] a convocat [[Sinodul V Ecumenic]] (553), căzut în ultimii săi ani de viață în care [[Sfinţii Părinţi]] au condamnat [[erezie|ereziile]] care sporeau şi le-au anatemizat''aftartodochetism''. TotuşiEste în unanimitate acceptat faptul că, după câţiva ani o lungă domnie în timpul căreia Iustinian nu a apărut precupețit nici un efort în Biserică o nouă [[erezie]]: aftartodochetismulîncercarea de a aduce pe monofiziți înapoi la Biserica Ortodoxă, care propovăduia incoruptibilitatea trupului lui Hristosoamenii erau plictisiți de bătrânul împărat. Sfântul Eutihie Astfel, este acceptat faptul că Iustinian a denunţat vehement această erezieaderat la erezia aftartodochetistă, spre care chiar împăratul Iustinian era înclinata fost inițial o formă extremă a monofizismului, întorcându-şi mânia asupra sfântului. Din ordinul împăratului, soldaţii și l-au dus a depus pe sfânt în biserică, i-au luat veşmintele patriarhale şi l-au trimis în exil la [[mănăstire]]Patriarhul Eutihie al Constantinopolului pentru presupusul lui refuz de a Amasia (565)." ^{[http://ocafs.oca.org/FeastSaintsViewerse conforma acestei învățături.asp?FSID=101008]}

Totuşi, pr. Asterios Gerostergios în cartea sa ''Justinian cel Mare: Împăratul şi Sfântul'', respinge afirmaţia că Presupusul decret al lui Iustinian care impunea aftartodochetismul nu s-a căzut în ultimii săi ani de viaţă în ''aftartodochetism''. Este în unanimitate acceptat faptul căpăstrat, după o lungă domnie în timpul căreia Iustinian nu a precupeţit nici un efort în încercarea de a aduce pe monofiziţi înapoi iar singura sursă contemporană care face referire la Biserica Ortodoxă, oamenii erau plictisiţi de bătrânul împăratacest fapt este istoricul [[Evagrie Scolasticul|Evagrie]]. AstfelMajoritatea istoricilor au acceptat informația lui Evagrie ca fiind adevărată, este acceptat motivând prin faptul că Iustinian a aderat fie se convertise la erezia aftartodochetistăerezie înainte de sfârșitul vieții sale, care fie a fost iniţial o formă extremă sucombat datorită senilității. Acești istorici au relatat astfel decretul de depunere atât a monofizismuluilui Eutihie, şi l-cât și a depus pe Patriarhul Eutihie al Constantinopolului pentru presupusul lui refuz de a se conforma acestei învăţăturiAnastasie, [[patriarh]]ul Antiohiei. Pr. Gerosterios spune:

Presupusul decret al lui Iustinian care impunea aftartodochetismul nu s-a păstrat, iar singura sursă contemporană care face referire la acest fapt este istoricul [[Evagrie Scolasticul|Evagrie]]. Majoritatea istoricilor au acceptat informaţia lui Evagrie ca fiind adevărată, motivând prin faptul că Iustinian fie se convertise la erezie înainte de sfârşitul vieţii sale, fie a sucombat datorită senilităţii. Aceşti istorici au relatat astfel decretul de depunere atât a lui Eutihie, cât şi a lui Anastasie, [[patriarh]]ul Antiohiei. Pr. Gerosterios spune:  :Că ei au fost depuşi depuși din cauza refuzului lor de a accepta edictul pe care noi nu-l considerăm a fi adevărat din următoarele motive: :1. Episcopul Africii de Nord, Victor, un duşman dușman al împăratului, menţionează menționează depunerea lui Eutihie în ''Cronica'' sa, dar nu redă nici un motiv pentru aceasta. Dacă acesta ar fi ştiut știut cu adevărat ceva despre un nou edict, şi și dacă, şi și mai mult, ar fi ştiut știut de acceptarea de către Iustinian a ereziei aftartodochetiste, nu numai că ar fi amintit aceasta, dar ar fi subliniat evenimentul, pentru a-l defăima pe Iustinian care l-a exilat şi și trimis la închisoare. :2. Dacă Eutihie fusese depus din acest motiv, succesorul său, Ioan Scolasticul, ar fi trebuit să accepte un astfel de decret. Nu avem absolut nicio informaţie informație privind acceptarea edictului de către acesta, şi și nici o mărturie că el a acceptat erezia. Din contră, viitorul papă, Sf. [[Grigorie cel Mare]], care era atunci reprezentantul papal la Constantinopol, îl laudă pe noul patriarh, Ioan, pentru sfinţenia sfințenia sa şi și pentru credinţa credința lui ortodoxă. :3. Acelaşi Același Grigorie îl laudă pe Iustinian pentru credinţa credința lui ortodoxă şi și nu face nicio referire la edict. Acesta spune că Patriarhul Eutihie era origenist. Din acest motiv, W.H. Hutton şi și A. Knecht au susţinut susținut că aceasta a fost cauza pentru depunerea lui Eutihie. :4. Când Patriarhul Eutihie s-a reîntors pe tronul său din Constantinopol în 577, nu a menţionat menționat motivele detronării sale.

:Pentru toate motivele de mai sus, putem doar să tragem concluzia că Iustinian nu a emis niciodată sau nu a planificat să emită un edict care să impună aftartodochetismul. Un astfel de act ar fi fost în antiteză cu toată lucrarea sa teologică anterioară, şi și este clar că nu ar fi ajutat scopului principal de unificare. În plus, o astfel de schimbare radicală la o vârstă atât de avansată, credem că este o gândire total nenaturală. În ceea ce priveşte privește depunerea celor doi Patriarhi menţionaţimenționați, credem că nu are nicio legătură cu un astfel de edict, deoarece nu există nicio bază din sursele contemporane pentru o astfel de concluzie. Noi suntem de părere că depunerea lor s-a datorat altor motive, probabil nesupunerea la ordinele împăratului. ^{[http://www.orthodoxinfo.com/ibmgs/lives.html]}

titlu=[[Listă a Împăraţilor Împăraților Romani de Răsărit|Împărat Roman (Bizantin)]]|

==Surse şi legături externeNote==<small><references/></small>

==Note==<references />[[Categorie:Sfinți]][[Categorie:Împăraţi romaniSfinți bizantini]][[Categorie:SfinţiÎmpărați romani]]