14.992 de modificări
Modificări
m
Şi Și mai târziu avea să-și păstreze aceeași atitudine [[smerenia|smerită]] față de Mântuitorul. Când ucenicii săi îl întreabă mai târziu despre Iisus, el reafirmă cele spuse despre Mântuitorul și se descrie pe sine doar ca „prietenul mirelui [Hristos], care stă și ascultă pe mire, [și] se bucură cu bucurie de glasul lui”<ref>Imaginea lui Hristos-Mirele și pe cea a „prietenilor mirelui” se regăsește și la Matei 9, 15, Matei 25 și Marcu 2, 19-20. Iar mireasa lui Hristos este [[Biserica]] (Efeseni 5).</ref>, adăugând: „Acela trebuie să crească, iar eu să mă micșorez” (Ioan 3, 29-30).
*[http://www.biserica.org/Publicatii/Acatiste/26/index.html Acatistul Sf. Ioan Botezătorul]
*[http://poeziicrestinortodoxe.wordpress.com/2012/01/07/paraclisul-sfantului-ioan-botezatorul-7-ianuarie/ Paraclisul Sf. Ioan Botezătorul]
→Botezul lui Ioan: corect. leg. int.
{{Articol de calitate}}
[[image:Johnforerunner.jpg|right|thumb|Sfântul [[prooroc]] Ioan Botezătorul și înainte-mergătorul Domnului nostru Iisus Hristos]]
Sfântul '''[[Ioan Botezătorul]] Botezătorul''' a fost ultimul dintre [[prooroc]]i, înainte-mergător și [[botez]]ător al Domnului nostru [[Iisus Hristos]], „cel mai mare dintre cei născuți dintre femei” ([[Evanghelia după Matei|Matei]] 11,11; [[Evanghelia după Luca|Luca]] 7,28), așa cum îi spune [[Mântuitorul]]. Iisus mai afirmă că el nu este nici o „trestie clătinată de vânt”, nici un „om îmbrăcat în haine moi” (Matei 11,7-8), indicând astfel caracterul neclintit și auster al [[profet]]ului.
==Viața Sf. Ioan Botezătorul==
Nașterea Sfântului Ioan a fost ea însăși o [[Minunea în Biblie|minune]]. Părinții Sfântului Ioan, preotul și proorocul [[Dreptul Zaharia|Zaharia]] și [[Elisabeta]], din neamul lui [[Aaron]], au ajuns la bătrânețe fără să aibă copii, lucru rușinos în rândul poporului evreu în acea vreme (Luca 1,25). Un [[înger]] pe nume [[Gavriil (Arhanghelul)|Gavriil]] îl anunță pe Zaharia că [[rugăciune]]a sa a fost ascultată și că nevasta sa, Elisabeta îi va naște un fiu căruia îi va pune numele de Ioan. Zaharia însă nu a crezut aceste vorbe (Luca 1,20), invocând faptul că și el și nevasta sa erau bătrâni (Luca 1,18). Drept pedeapsă pentru necredința lui, Zaharia a rămas mut până când s-a săvârșit ceremonia tăierii-împrejur, cu punerea numelui pruncului.
Elisabeta era mătușă sau verișoară a [[Maica Domnului|Maicii Domnului]]. Şi Și ei i s-a vestit în chip minunat că avea să nască un copil și a primit vestea cu [[bucuria|bucurie]], însă a ascuns-o vreme de cinci luni (Luca 1,24).
Pruncul pe care îl purta s-a arătat a fi profet încă din pântecele maicii lui. După [[Bunavestire]], Fecioara Maria, purtându-L în pântece pe Mântuitorul Iisus Hristos, a vizitat-o pe Elisabeta. Când cele două femei s-au întâlnit, Ioan a săltat de bucurie în pântecele maicii lui, iar mama lui s-a umplut și ea de [[Duhul Sfânt]] și a binecuvântat-o pe Maica Domnului și pe Prunc ([[Evanghelia după Luca|Luca]], cap. 1).
Îi îndemna pe toți să își părăsească păcatele, fără deosebire de condiția lor socială. Le cerea celor care veneau la el să se boteze să nu o facă doar de formă, ci să facă și „roade vrednice de pocăință”. Le arăta că faptul că descindeau din patriarhul [[Avraam]] nu era suficient pentru a le aduce mântuirea (Matei 3,7-12). Îndemna la milostenie și la o viață dreaptă și propovăduia venirea apropiată a lui Mesia. Astfel Ioan îndemna poporul să [[mila|facă pomeni]] cu tot prisosul lor de haine și mâncare; vameșilor care veneau la el le spunea [[nedreptatea|să nu ceară nimic peste taxele stabilite oficial]], iar ostașilor [[nedreptatea|să nu stoarcă nimic de la nimeni prin amenințări]], să nu învinuiască pe nimeni pe nedrept și să se mulțumească cu solda lor (Luca 3,11-14).
Întrebat fiind dacă nu era el însuși Mesia, Sf. Ioan arată despre sine însuși că este doar înaintemergătorul Domnului, „glasul celui ce strigă în pustie”, făcând aluzie la un fragment din profețiile lui [[Proorocul Isaia|Isaia]]::''Un glas strigă: „În pustiu gătiți calea Domnului, drepte faceți în loc neumblat cărările Dumnezeului nostru. Toată valea să se umple și tot muntele și dealul să se plece; și să fie cele strâmbe, drepte și cele colțuroase, căi netede. Şi Și se va arăta slava Domnului și tot trupul o va vedea căci gura Domnului a grăit”.''<br>(Isaia 40, 3-5).
Le precizează că botezul lui era unul pregătitor și că Cel care avea să vină era mai mare decât el: „Eu unul vă botez cu apă spre pocăință, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine; Lui nu sunt vrednic să-I duc încălțămintea; Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt și cu foc.” (Luca 3,11).
===Întâlnirea cu Mântuitorul===
Pentru viața lui îngerească, Sf. Ioan s-a învrednicit să-L vadă pe [[Mântuitorul ]] a Cărui cale o pregătise și să Îl boteze în Iordan, fiind atunci și martorul descoperirii [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] (de acest moment se face pomenire la [[Epifania|Teofanie]], [[6 ianuarie]]). Atunci când, după ce restul poporului se botezase, Iisus înaintează și El spre apa Iordanului ca să fie botezat, Ioan Îl recunoaște drept Mesia – „Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatele lumii” – și mărturisește că el ar fi avut mai degrabă nevoie să fie botezat de Iisus, iar nu invers, pentru că Iisus nu avea nevoie de pocăință. Primește însă cu smerenie să Îl boteze pe Domnul la cererea Acestuia, moment în care vede cerurile deschizându-se și aude mărturia dumnezeiască: „Tu ești Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit”, și pe Duhul Sfânt în chip de porumbel pogorându-Se deasupra lui Iisus (Matei 3,13-17).
Probabil pentru a-i convinge pe ucenicii săi despre [[adevăr]]ul mărturiei lui și pentru a le arăta drumul de urmat mai departe, Ioan, aflat deja în închisoare, îi trimite la Iisus pe doi dintre ucenicii săi ca să-L întrebe dacă El era Mesia, Cel care trebuia să vină, iar atunci Domnul le spune: „Mergeți și spuneți lui Ioan cele ce ați văzut și cele ce ați auzit: Orbii văd, șchiopii umblă, leproșii se curățesc, surzii aud, morții înviază și săracilor li se binevestește./Şi Și fericit este acela care nu se va sminti întru Mine” (Luca 7, 22-23).
Hristos însuși mărturisește despre Ioan că a fost prooroc „și mai mult decât prooroc”, „cel mai mare dintre cei născuți din femei” și, totuși, „cel mai mic în împărăția cerurilor este mai mare decât el”, așa cum spune [[Iisus]] (Matei 11,11). De la el încolo împărăția cerurilor se ia prin străduință ([http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=11 Matei 11,12]). El este mărturisitor al [[adevăr]]ului, „făclia care arde și luminează”, de lumina căreia oamenii au vrut să se bucure o clipă (Ioan 5, 35) și, cu cuvintele lui [[Isaia]], „înger trimis înaintea feței Domnului ca să-I pregătească calea” (Luca 1,27).
Sfântul Ioan, care se ruga și medita mereu la Cuvântul lui Dumnezeu și își trăia viața în curăție, dobândise nu doar darul smereniei, ci și pe cel al proorociei. Îi mustra pe cei păcătoși, de orice condiție ar fi fost, cu cuvinte aspre.
Între cei care veneau la Ioan pentru a-i asculta cuvintele se afla și [[Irod AntipasAntipa]], tetrarhul Galileei, care la început îl respecta pe Ioan ca pe un om drept și sfânt și asculta sfaturile lui, dar se și temea de el, pentru că era foarte iubit de popor. Însă sfântul Ioan nu s-a [[teama|temut]] să adreseze aspre mustrări nici lui Irod. Astfel, Ioan l-a mustrat pe față pe Irod AntipasAntipa, pe care l-a învinuit că trăiește într-un păcat grav, acela de a o fi luat de soție pe [[Irodiada]], soția lui Filip, fratele său, aflat încă în viață (Luca 14,3-4) Căci, potrivit legii ebraice, era interzis cu desăvârșire oricui să „descopere goliciunea” nevestei fratelui, căci ea echivala cu descoperirea goliciunii fratelui (Levitic 18,16; 20,21), fiind, în plus, o preacurvie care se pedepsea cu moartea ambilor păcătoși (Levitic 20,10; Deuteronom 22,22). De asemenea, Ioan l-a mustrat pe Irod Antipas Antipa și pentru toate [[păcat|relele]] pe care le făcuse (Luca 3,19). Irod Antipas Antipa l-a întemnițat pe Ioan și ar fi vrut să-l [[uciderea|omoare]] (Matei 14,5), ceea ce dorea și Irodiada (Marcu 6,24). Irod se temea însă de popor, pentru că acesta îl privea pe Ioan ca pe un prooroc (Matei 14,5, Luca 20,6) și se temea și de Ioan, căci știa că era „bărbat drept și sfânt” (Marcu 6,20). Irod îl și ocrotea și, când îl auzea, de multe ori stătea în cumpănă, neștiind ce să facă; și îl asculta cu [[plăcere]] (Marcu 6,20).
==Moartea Sf. Ioan Botezătorul==
===Uciderea lui Ioan===
[[Imagine:Ioan Botezătorul 4 800px-Odilienberg-Kreuzgang3.jpg|thumb|300px|left|Tăierea capului Sf. Ioan Botezătorul; frescă medievală]]
La cererea Irodiadei, [[Irod Antipas Antipa]] l-a aruncat în închisoare pe Ioan (Marcu 6,17). O vreme, a fost probabil tratat mai bine, întrucât li se îngăduia ucenicilor săi să-l vadă și să vorbească cu el, acesta primind astfel știri din afară (Matei 11, 2).
Totuși, atunci când Irod și-a prăznuit ziua de naștere, dând un ospăț curtenilor săi, mai-marilor oastei și fruntașilor [[Galileea|Galileii]], Salomeea (fiica Irodiadei) a intrat la ospăț, a dansat și i-a plăcut lui Irod și oaspeților lui. Regele i-a zis Salomeeei: „Cere-mi orice vrei, și-ți voi da”. Apoi a adăugat cu [[jurământ]]: „Orice-mi vei cere, îți voi da, fie și jumătate din împărăția mea”. Fata a ieșit afară și a întrebat-o pe mama ei ce să ceară, iar [[Irodiada]] i-a spus să ceară capul lui Ioan Botezătorul. Regele s-a întristat, dar pentru că jurase și rușinându-se de invitații săi, a poruncit să i-l dea. Ioan a fost decapitat, iar sfântul său cap a fost adus pe un platou și înmânat Salomeei, care i l-a dat mai departe Irodiadei (Matei 14, 1-12; Marcu 6, 14-29).
===Rostul morții===
Moartea sângeroasă a lui Ioan de atunci a fost probabil îngăduită de Dumnezeu pentru ca Înaintemergătorul lui Hristos din această lume să vestească venirea Izbăvitorului și în împărăția morților, mai înainte ca Hristos, prin patima și moartea Sa pe [[Cruce]], să biruiască puterea morții și a [[iad]]ului și să aducă învierea și mântuirea.
==Prăznuirile Sfântului Ioan Botezătorul==
[[Biserica Ortodoxă]] are șase zile de [[Praznic|prăznuire]] pentru Sfântul Ioan Botezătorul. În ordine calendaristică, cu începutul anului bisericesc ([[1 septembrie]]):
*[[23 septembrie]] - Zămislirea sfântului Ioan Botezătorul
*[[7 ianuarie]] - Soborul Sfântului prooroc, Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan (a doua zi după [[Epifania|Teofanie]], [[6 ianuarie]])
*[[24 februarie]] - Întâia și a doua aflare a Capului Înaintemergătorului și Botezătorului Ioan
*[[25 mai]] - A treia aflare a capului Sf. Ioan Botezătorul
==Note==
<references />
==Surse==
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/august/august29.htm Sinaxar 29 august], Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul.
*Ene Braniște și Ecaterina Braniște, ''Dicționar enciclopedic de cunoștințe religioase'', Editura Diecezană Caransebeș, 2001, pp. 218-219, ISBN 973-97569-7-2
==A se vedea și==
* [[Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul]]
==Legături externe==
*Arhim. [[Cleopa Ilie]], [http://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/nou31.htm Predică la Nașterea Sf. Ioan Botezătorul]
*[[Nicolae Steinhardt]], [http://nicolaesteinhardt.wordpress.com/2009/08/27/la-praznicul-sfantului-ioan-botezatorul/ Predică la praznicul Sf. Ioan Botezătorul].
*Constantinos Cavarnos, ''[http://www.crestinortodox.ro/sarbatori/nasterea-sfantului-ioan-botezatorul/sfantul-ioan-botezatorul-iconografie-69747.html Sfântul Ioan Botezătorul în iconografie]''
*Adrian Cocoșilă, ''[http://www.crestinortodox.ro/diverse/sfantul-ioan-botezatorul-98649.html Sfântul Ioan Botezătorul]''
*[http://poeziicrestinortodoxe.wordpress.com/2012/01/07/paraclisul-sfantului-ioan-botezatorul-7-ianuarie/ Paraclisul Sf. Ioan Botezătorul]
[[Categorie:Sfinţi Sfinți din Noul Testament]][[Categorie:Sfinţi Sfinți biblici]]
[[Categorie:Articole de calitate]]